Deasupra târgului Bârlad
Trecut-a un aeroplan
Ş-un snop de pâine-a aruncat
Cules din lanuri de german:

„Noi semănat-am primăvara
Cu pâinea voastră toată ţara,
Grădină, vale, deal şi şes, --
Ş-acuma roada am cules.

Mai mult de foame nu ni-i frică,
Sătui ne ţine Muntenia,
Degeaba oastea se ridică,
Şi prinde toată România".

Aşa hârtie-a fost legată
De-un snop de pâine aruncată.
O, Doamne, unde-i ispăşirea,
O, Doamne, unde-i mântuirea?

Străinii ne-au mâncat sudoarea,
Iar noi ne chinuim flămânzi.
Pământul, ce ne-a fost ca floarea,
Din colţ în colţ tu îl aprinzi.

Afurisirea cadă, Sfinte,
Judecătorule Părinte,
Pe cei ce ţara ne-au vândut
Şi robi năvalei ne-au făcut.

Dar milă fie-ţi de creştini,
Ce spicul din sudori îl creşte,
De-un biet, nevinovat român,
Ce-şi spune-amarul româneşte.

Vezi, Sfinte, ţara-i ţintirim,
Ne izbăveşte de hârşim,

Şi pentru chinuri şi sudori,
Şi pentru bieţii muncitori, --

O, Doamne, vie ispăşirea,
O, Doamne, vie mântuirea.

Mărăşeşti, 15 iulie 1917