Aproape fiecare femeie din satele Moldovei cunoştea de fată diferite îndeletniciri casnice, pe care le practica pentru aşi împodobi tradiţionalele haine de sărbătoare, inclusiv cele brodate (cămaşe femeieşti şi bărbăteşti, fote, batiste de brîu, şorţ şi colţ pentru nuntă, prosopul miresei, cămaşa de soacră, faţă de masă şi năfrămiţe, prostirea de perete, prosoape – legători de nuntă, batiste pentru druşca şi vornicelul de onoare, ştergar pentru icoana de cununie etc.). Toate acestea şi le pregătea din timp, de pe cînd era domnişoară, ajutată fiind de mama şi bunică. Toate obiectele pregătite pentru ziua nunţii, care se lucrau de femeile din gospodărie, se păstrau în casa mare. Ieşirea pentru prima dată la Joc se făcea în costum naţional ţesut şi brodat manual (cămaşă sau ie, catrinţă sau fotă cu fustă albă dedesupt brodată şi croşetată la poale, chingă femeiască îngustă, cu batistă brodată pusă în brîu, băieţii cu cămaşă şi brîie late bărbăteşti).

O grijă deosebită o aveau mamele pentru pregătirea zestrei pentru fiecare fiică şi un număr impunător de „legători” – prosoape de nuntă – brodate pentru nuni, pentru cununie, la icoană, feţe de perne mari şi mici etc. Fetele de mici se învăţau a broda, a croşeta, a ţese etc.