În decorul obiectelor de artă populară la moldoveni pe parcursul timpului au fost utilizate multiple puncte de cusături, care au servit la crearea unor valori ale artei irepetabile.

Avînd ca scop determinarea particularităţilor tehnice şi decorative formate prin intermediul acului şi aţei şi comparînd acest gen de creaţie cu aceeaşi artă la alte etnii vom depista unele deosebiri. De exemplu, la români unii autori evidenţiază „cusături” sau „cusături şi broderii”, accentul fiind pus pe cusături, la ruşi „sciotnaia vîşivca” (broderie pe fire numărate) şi „gladcaia vîşivca” (broderie netedă) etc. La moldoveni precumpăneşte termenul „broderie”, indiferent cu ce fel de punct de cusătură este realizat.

Și din arsenalul de tehnici numit „broderie” fac parte diferite puncte: înaintea acului, în urma acului, cheiţele, tivul cu tighel, şabacul, tivul cu găurele, cruciuliţe, punctul bătrînesc, cusătura peste fire, lănţişorul, cusătură pe plasă de fire trase (ajur), punct de feston, punct oblic etc.

Multe din aceste tehnici se folosesc la îmbinarea a două stofe, la finisarea tivului, la diferite linii cu accent auxiliar, însă unele din ele ca cruciuliţa, şabacul ş.a. formează compoziţii ornamentale complicate uimitor de bogate şi frumoase pe iile femeieşti, cămăşile bărbăteşti, pe fote etc. Specific pentru aceste puncte este principiul de a coase pe fire numărate de urzeală și băteală.

Cercetînd colecţiile de piese ornamentate prin puncte de cusătură şi comparînd cu arta acului răspîndită astăzi pe teritoriul Moldovei este evident procesul de dispariţie, de uitare a multor puncte decorative de cusut (cheiţe de îmbinare a ţesăturilor pentru cămaşe, cheiţa cu feston, cusătura netedă „butuc” pe fire numărate, punctul bătrînesc, încreţul la mînecă și la gulerul cămăşii femeieşti, şabacul, cusătura cu mărgele sau cu paiete) îndeosebi în îndeletnicirile casnice pentru decorarea ţesăturilor.

Mai frecvente sînt punctele de cusătură: „înaintea acului, în urma acului, tivul cu găurele, butucul neted, festonul, tighelul, cruciţa simplă, crucea bulgărească, lănţişorul, găurica simplă sau zigzag, broderia netedă după desen.

Prin anii '60-'70 ai secolului al XX-lea în satele Moldovei apăruse punctul de cusătură „persan” sau flauşat, cusătură cu aplicaţii reliefate, care nu s-au reţinut mulţi ani şi a dispărut. În continuare devenise modă la sate să se brodeze în cruciuliţe mileuri lungi de 1 m – 1 m 40 cm pe ţesături de fabrică de in alb, atlas negru, albastru, care se atîrnau pe pereţi. Se coseau în cruciuliţe compoziţii de diferite flori, mai des trandafiri, astre după schiţe colorate. Această modă de broderie în mare parte a dispărut, dar rămăşiţele ei mai continuă să fie utilizate în casele de la ţară ca deschisuri de pernă, pernuţe mici, prostiri de pat etc.

Tot prin anii '70 ai secolului al XX-lea în multe sate din Moldova se răspîndesc broderii albe cu tăieturi – „richelieu”, pe care nu fiecare putea să le confecţioneze, dar se făceau la comandă la anumite meşteriţe brodeze la maşină. Acest fel de broderie avea cîteva etape: de desenare pe pînză, însăilarea desenelor, broderia feston la maşină, împlinirea ajurului, tăierea pînzei de desupt etc. Aşa se brodau feţe de perne, prostiri, mileuri pe masă, perdele la ferestre etc.