Stefan Sadovnikov - pictor postmodernist, istoric, scriitor, cercetător.

Stefan Sadovnikov s-a născut la 8 iunie 1948 în satul Bădragii Vechi, raionul Edineț, Republica Moldova. Mama lui, Zinovia Dașchevici, s-a născut în satul Bădragii Noi, ea provenind din răzeși, care erau cărturari, ea a absolvit Liceul de fete «Domnița Ileana» de la Bălți cu medalie de aur. Tatăl său, Petru Sadovnikov provenea din descendenții sărăciți ai nobilimii poloneze, stabiliți în secolul al XVIII-lea în regiunea de nord a Principatului Moldovei. Pe linia mamei, provine dintr-o familie de administrator al moșiei, aflat în slujba unui boier, iar pe linie paternă – din meșteșugari, descendenți ai soldaților ruși, aflați cîte 25 de ani în slujba țarului Nicolai I și care au fost condamnați la moarte prin împușcare pe pămînturile noi achiziționate. Pînă la război, tatăl lui și-a urmat studiile la Gimnaziul de băieți.

Părinții lui, absolvind Institutului Pedagogic din Bălți, în anul 1948, au primit îndreptări la lucru la școala din satul Bădragii Noi, cu numirea tatălui său în calitate de director al școlii. În ce mod a fost posibilă desemnarea unui tînăr specialist imediat în calitate de director de școală? Intelighenția a plecat practic complet din țară sau a fost deportată în Siberia. În țară nu erau suficienți doctori și profesori, iar autoritățile au completat colectivele pedagogice școlare cu persoane, care aveau măcar cîteva clase. De exemplu, la momentul numirii tatălui său în calitate de director cu diplomă de învățămînt superior, acest loc era ocupat temporar de o persoană, care avea doar patru clase. Dar ei au lucrat foarte puțin, pentru că, în urma unui denunț fals, tatăl lui a fost declarat spion, care ar fi lucrat pentru serviciile secrete occidentale, cu acuzația că el trecînd noaptea înot rîul Prut, ar fi transmis "dușmanilor" informații secrete. După cum s-a dovedit peste 20 de ani, a fost răzbunarea crudă a fostului director școlar, pentru că a fost îndepărtat dintr-un post de prestigiu. În anul 1949, cînd Stefan avea doar un an, el și părinții lui au fost deportați în Siberia.

Au fost trimiși într-un sat uitat din Siberia. Acolo s-au născut surorile lui, Silvia și Valeria, tot acolo Stefan s-a dus la școala primară, care era, de fapt, o cameră într-o casă din lemn. Iar în anul 1956, fără nici o reabilitare, familia a fost lăsată liberă și i s-a permis să se întoarcă la baștină. Astfel s-au întors în orașul lor natal - Bălți. De atunci, orașul a devenit pentru Stefan cel mai iubit, cel mai drag, acestui oraș îi datorează într-o oarecare măsură înflorirea talentul său, anume lui îi va dedica o întreagă serie de picturi și cartea "Orașul, care nu mai este".

Nu s-a gîndit niciodată serios să devină pictor și să se ocupe de artă. Tatăl său, observînd pasiunea lui pentru desen, încă la vîrsta de 3 ani, a început să-i dea primele lecții de pictură: cum se ține un creion în mînă corect etc. La Bălți el chiar a studiat o vreme la școala de artă, dar nu a finisat-o, deoarece i-au părut foarte plictisitoare studiile acolo.

După ce a absolvit școala medie, a devenit student la Facultatea de Litere de la Institutul de la Bălți, crezînd că va fi jurnalist. Dar iată că într-o zi, fiind student în anul I, la vîrsta de 18 ani, și-a dorit foarte mult să învețe să picteze tablouri în ulei, și-a pus în gînd să picteze Catedrala Sf. Constantin și Elena în culori, tot atunci și-a dorit să picteze un tablou cu bandiții de la Bălți. Practic, de la aceste două tablouri "cu sfinți și păcătoși" a și început activitatea sa creativă în domeniul artelor frumoase.

S. Sadovnikov a absolvit în anul 1974 Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic de Stat din Bălți „A. Russo". În anul 1977 el picta deja, cum am menționat mai sus, orașul său iubit, Bălțiul, continuînd să negocieze cu „tovarășii de la Uniunea Artiștilor Plastici (UAP)" cu privire la posibilitatea de a se alătura secțiunii de tineret UAP. Așa și nu a mai primit un răspuns clar de la funcționari, dar a urmat totuși sfatul lor, a organizat prima sa expoziție într-una din sălile Casei Ofițerilor, pe care urma să o viziteze Consiliului Artistic în deplasare a secțiunii de tineret a UAP din Moldova. Ei însă așa și nu au venit. Printre multe altele, la începutul anului 1982 i-a fost totodată categoric refuzat dreptul de a primi apartamentul, care i se cuvenea în mod legal. El a fost acuzat de transmiterea repetată în Occident a unor tablouri valoroase, dar și de faptul că ar fi corespondat cu trădătorii Patriei sale. Înțelegînd, în cele din urmă, că nu are ce mai aștepta în oraș, apartament zero, unde mai pui și calificativul nemeritat atribuit lui, acela de „contrabandist" și „trădător", așa încît la începutul anului 1982, el se vede nevoit să părăsească orașul său natal, Bălțiul.

Decizînd totuși să-și lege definitiv viața cu pictura, studiază în anii 1983-1988 la Facultatea de Pictură și Grafică a Universității de Pedagogie din Chișinău „I. Creangă". Încă în anii studenției, în 1983, a început să lucreze în calitate de desenator la Departamentul de reconstituire istorică, la Departamentul Etnografie al Academiei de Științe a Moldovei. În aceeași perioadă, studierea istoriei devine o nouă pasiune a lui, în special, fiind preocupat de heraldica moldovenească. El scrie articole științifice și de cercetare referitor la istoria heraldicii și a artelor plastice moldovenești.

Cariera sa artistică în domeniul artelor frumoase și-o începe la Studioul Cinematografic „Moldova-film", ca apoi să și-o continue la Studioul „Telefilm Chișinău", în calitate de pictor-decorator principal al filmelor artistice și documentare (1988-1996). În perioada anilor 1995-1997 colaborează cu Centrul de Artă Contemporană (CAC). În anii 1996-1998 activează în calitate de pictor-decorator șef al Teatrului Dramatic Rus „A. Cehov", iar prin cumul este pictor-desenator în cadrul Departamentului de Arheologie, Etnografie și Istoria Artei al Academiei de Științe a RSSM. În aceeași perioadă de timp, el lucrează asupra ciclurilor (seriilor) de picturi: „Amprentele timpului trecut", „Istoria unui nebun", „Povestiri biblice", „Unicul și Unica"

Începînd cu anul 1990 participă la circa 50 de expoziții în țară și străinătate. Tot în anul 1990 devine coordonator al grupului EXIBIART (existențialism + expoziție + Biart), creat în colaborare cu artiștii Igor Șcerbin și M. Pliușevschi (Moscova).

Lucrează activ abordînd atît pictura tradițională (de orientare postmodernistă), cît și în domeniul artei actuale. A creat și implementat circa zeci de proiecte – instalații, sponsorizate de Fundația Soros în Moldova.

Cele mai multe dintre lucrările sale se află în colecții private din Rusia (aproximativ 50), Statele Unite ale Americii (aproximativ 30), Germania (aproximativ 20), Canada (aproximativ 10), Israel (aproximativ 50), Polonia (aproximativ 40).

Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Moldova; Membru al Uniunii Cinematografiștilor din Moldova, membru al Uniunii Teatrale din Moldova.

Din 1998 locuiește și lucrează în Opole (Polonia) și Moscova.

Filmografia:

«Moldova-film», pictor-scenograf:

«Favorit», 1976

«Telefilm-Chișinău», pictor-scenograf:

«Afișul», 1987;
«Cinteza în picaj», 1988;
«Unde e casa mea», 1989;
«Vîltoarea », 1990;
«Palata № 6», 1997.

Expozitii personale:

1977 - Casa Ofițerilor, Bălti, Moldova
1983 – Expoziție "Foaier", Teatrul pentru Tineret "Studio-100", Chișinău,
1984 - Expoziție de reconstrucții grafice, Pavilionul "Fizica", EREN, Моscova, Rusia (medalia de bron


1990 - Galeria UAP, Chișinău, Moldova
1990 - Ambasada Moldovei, Moscova, Rusia
1990 - Basarabian Center, Теl Аviv, Israel
1991 - Reprint Center "Copy - Color", Теl Аviv, Israel
1991 - Casa Centrala a Pictorilor, Моsсova, Rusia
1992 - Galeria "Fеduloff", Моsсova 1992 - Corporația "Оst-West", Моscova 1993 - Galeria "Novîi Kovceg", Casa Centrală a Pictorilor, Моsсova
1997 - "Parchet-Art", Chișinău 1998 - Galeria "Ratuș", or. Таrnovschi Guri, Polonia (catalog)
2000 - Аrtcafe "Dvorec", or. Оpole, Polonia
2000 - Galeria Мunicipală, or. Оpole, Polonia

Expozitii de grup:

1973 - Expoziția republicana a tinerilor plasticieni, or. Chișinău
1974 – Expoziția unională "Slavă Muncii", "Manej", or. Moscova, (catalog, diplomă)
1975 - Expoziția tinerilor plasticieni, or. Donețk (diplomă)
1976 - Expoziția republicana a tinerilor plasticieni, Kiev, Ucraina 1977 "60 ani în sistem", ("60 let v stroiu"), Bălți, Moldova
1979 - Аcțiunea grupului "Еsti", Bălți
1982 - Expoziție pe targă. Grupul "Esti", Bălți, Moldova
1983 - Contemporary Russian Art Exhibition, Lever House, New York
1990 - Biblioteca Naționala, Chișinău, Moldova
1991- Galeria "Izograf", Moscova, Rusia
1992 - Galeria "Еlita", Chișinău, Moldova
1992 - Galeria "Novîi Kovceg", sala "Na Каșirkе", Моscova, Rusia
1992 - Galeria "Novîi Kovceg", Teatrul de pe str. Таgаnca, Моscova, Rusia
1994 - Performance al Grupului "Exibiart", Chișinău, Moldova
1994 - Acțiunea Avtoar a grupului "Exibiart", Chisinau, Moldova
1994 - Performance "Тidurinda 1", Grupul "Exibiart", Chisinau, Moldova
1995 - Galeria UAP cu susținerea "UNESCO", Моldova
1996 - "CarbonArt", Sаdova, Моldova
1996 - "Kilometrul 6", Galeria UAP, Chișinău, Moldova
1997 - Аrtfestival Triplex "Citadela" (15 proiecte instalații), Amsterdam, Olanda (catalog)
1997 - International Multi Media "The Menora", Ierusalim, Israel (diploma)
1998 - Galeria "Salon 101", Varșovia
1999 - "Аrtsalon", Mоscova, Rusia (catalog)
2000 - Galeria "La Studzennei", or. Оpole, Polonia
2001 - Galeria "Actia", or. Моscova, Rusia,
2002 - Аrtcafe "Dvorec", or. Оpole, Polonia
2002 - "Аrtsalon", or. Mоscova, Rusia

Premii și titluri:

Medalia de bronz la Expoziția de realizări economice a URSS pentru crearea unui ciclu de 40 de desene de reconstrucție a unor artefacte valoroase din vechime, în cadrul expoziției de reconstrucție grafică "Fizica" Pavilion, EREN, Moscova, Rusia etc.