Marcov Nichita (18.09.1903, Corjova, Dubăsari, Transnistria − 19.11.1941). Represat de NKVD. Prozator. Şcoala Pedagogică din oraşul Balta şi Cursurile de jurnalistică de la Harkov. Debutează cu poezia satirică „Popa şi Sfînta Biserică” (1925), urmată de un ciclu de nuvele şi schiţe. A editat cîteva volume de proză: „Panaghiica” (1929), „La viaţa nouă” (1929), „Partidul cheamă” (1935), „Comoara” (1936) ş.a. Scrierile lui N. Marcov au o tematică similară cu cea a confraţilor transnistreni (Ion Canna, Dumitru Milev etc.) şi sînt marcate de ideologia regimului totalitar. În ce priveşte aspectul artistic al operei sale, este sub nivel.

Opere:
„Panaghiica” − Tiraspol, 1929;
„La viaţa nouă” − Tiraspol, 1929;
„Cuvântul viu” − Tiraspol, 1930;
„Pentru cîrma sfaturilor” − Tiraspol, 1931;
„Lupta” − Tiraspol, 1933;
„Partidul cheamă” − Tiraspol, 1935, Chișinău, 1976;
„Comoara” − Tiraspol, 1936;
„Opere” − Chișinău,1957.