16 septembrie 2019, 14:14 4095

Un cunoscut om de știință a numit cea mai probabilă cauză a mirosului neplăcut din Chișinău

Una dintre cele mai probabile surse ale emisiilor atmosferice rău mirositoare din Chișinău sînt compușii cu miros urît din clasa mercaptanurilor, care se formează în „geotuburi" la stațiile de epurare din cauza dezvoltării procesului de fermentație anaerobă a biomasei depunerilor formate (așa-numitul digestat), care apare datorită supraîncălzirii în perioada de vară.

O astfel de opinie a fost exprimată de profesorul Universității de Stat din Moldova (Catedra de Chimie Ecologică), un cunoscut inventator în domeniul tehnologiilor alimentare și de epurare, Victor Kovaleov, prezentîndu-și viziunea sa cu privire la sursele mirosurilor neplăcute din Chișinău, transmite Noi.md.

În același timp, după cum a remarcat omul de știință, problema mirosurilor are un caracter sezonier: în fiecare an, anume în perioadă de vară apar mirosuri neplăcute, care, pe măsură ce afară se răcește în perioada de toamnă, acestea scad și dispar treptat pînă în vara următoare.

El a subliniat că geotuburile sînt sisteme voluminoase de tip sac confecționate din țesătură de polipropilenă extrem de deansă de culoare neagră, unde se depun tone întregi de sedimente ale stațiilor de tratare sunt pompate pentru deshidratarea lor gravitațională. Anterior, acestea au fost create și sînt utilizate în principal pentru desfășurarea lucrărilor de construcții inginerice pentru curățarea și reabilitarea fluviilor, rîurilor și a altor obiecte hidrologice.

În anii precedenți, printr-o decizie autoritară a primăriei (și în special a fostului primar), acestea au început să fie folosite, fără o justificare tehnică suficientă, la stațiile de epurare a orașului pentru deshidratarea tonelor de sedimente comunale. Însă analiza acestui fenomen nu a fost realizată, pentru a stabili sursa unor astfel de mirosuri în atmosfera orașului.

După cum a menționat Victor Kovaleov, cea mai probabilă cauză a mirosului neplăcut poate avea legătură cu încălzirea de către soare a tonelor de sedimente organice care sînt depozitate în geotuburi la stațiile de epurare. Acestea se încălzesc pînă la o temperatură critică (30-32°C), iar în lipsa oxigenului din aer și sub influența microorganismelor metanogene, în interiorul geotuburilor începe să se dezvolte intens un proces necontrolat de fermentare anaerobă spontană a biomasei, cu eliberarea de biogaz, ceea ce are loc, de obicei, în reactoarele de biogaz.

În același timp, culoarea neagră a geotuburilor accelerează și mai mult încălzirea solară a biomasei fermentate și intensifică procesele anaerobe din ele, ceea ce duce la eliberarea de biogaz prin structura poroasă a pereților geotuburilor în atmosferă.

Biogazul produs este format, în principal, din metan și dioxid de carbon care nu au miros, precum și amoniac și hidrogen sulfurat. În același timp, hidrogenul sulfurat, ca cel mai agresiv gaz, reacționează cu componente organice descompuse bio-chimic din biomasa încălzită, ceea ce duce la formarea unora dintre cei mai urît mirositori cu cei mai și rezistenți chimic compuși gazoși din clasa mercaptanilor eliberați în atmosferă prin microporii geotuburilor. Concentrația maximă admisibilă de mercaptani în aer este de 1,10-5 mg/metru cub sau 0,00001 mg/metru cub. Concentrațiile lor relativ scăzute în aer sînt resimțite organoleptic.

Specialistul a ajuns în sfîrșit la concluzia că o cauză indirectă a mirosurilor în etapa de deshidratare a nămolului de la stația de epurare este subestimarea influenței condițiilor climaterice din perioada de vară, atunci cînd, pe măsură ce nămolul se încălzește în geotuburi, se creează condiții pentru dezvoltarea fermentației anaerobe a nămolului, ceea ce duce la emisia gazelor nocive, care poluează atmosfera orașului.

În opinia sa, soluția la această problemă, prin căutarea unei noi abordări tehnice de inhibare a procesului care duce la eliberarea de mercaptani și alte substanțe urît mirositoare în atmosferă, este îmbunătățirea acestor procese sau eliminarea geotuburilor și înlocuirea lor cu soluții industriale standard.

Următoarea concluzie a savantului: „Utilizarea unor procese insuficient de studiate de funcționare a geotuburilor în condițiile tratării apelor uzate municipale urbane, care au un scop tehnic diferit, doar la deshidratarea nămolului, cu condiția utilizării floculantelor și analizarea performanței lor".

"Avînd în vedere caracteristicile specifice ale biomasei procesate în tratarea apelor uzate municipale, noi nu excludem și alți factori de apariție a duhoarei, dar ei sînt mai puțin semnificativi în comparație cu cei descriși", a subliniat savantul.