28 mai 2022, 14:00 30116

Satul Poiana – centru spiritual și comoară a naturii

Prima mențiune documentară a satului Poiana o găsim într-un hrisov de danie din 7 iulie 1471 a lui Ştefan Vodă către Afanasie, fiul lui Grigoraşcu, în care se spune: “Le-am dat şi le-am întărit ocina lor satul Poiana, care este pe rîul Nistru în ţinutul Soroca…

Iar hotarul acestei ocine a satului Poiana se începe întîi de la rîul Nistrului… şi din sus de Curătura încercată e o piatră de hotar a ocinei Poiana şi înainte drept la Nistru pe lîngă ocina Tarasova şi tot înainte pînă la rîul Nistru, unde se află la piatra de hotar pe malul Nistrului, despărţirea dintre ocina Poiana Tarasova, a cărei hotar stă în faţa pietrei roşii care este dincolo de rîul Nistru, şi apoi tot în sus pe rîul Nistru pînă ce se află şi hotarul de unde am început.”

Mănăstirea Poiana a fost întemeiată în anul 1722. În 1816 aici rămaseră puţini călugări, în timp ce satul de reşedinţă nu avea biserică. Blagocinul mănăstirilor din Soroca, Onisifor, stareţ la Cosăuţi, făcu atunci un raport pentru suprimarea mănăstirii şi predarea bisericii sale satului, lucru consimțit de Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni. Călugării de la mînăstirea Poiana au fost repartizaţi la alte mănăstiri.

În preajma satului se află rezervaţia peisajistică Poiana-Curătura-Tarasova cu o suprafaţă de 692 ha, care include terasele din preajma Nistrului între comunele Socola şi Tarasova, precum şi minunatele canioane, care se deschid spre Nistru mai la nord-vest de Poiana şi Curături. În afară de povîrnişurile pietroase, precum şi de terasele de jos de pe malul rîului Nistru, în această rezervaţie peisajistică intră fondurile forestiere Poiana; Curături-Corn; Curături-Tabăra ale gospodăriei silvice Şoldăneşti. Pe această porţiune se găsesc terasele vechi ale Nistrului (IV-VI), care formează ieşituri abrupte cu o lungime de 50-70 m peste alte terase mai tinere (I-III). Din terasele abrupte şi dezgolite se văd depunerile sarmatice. Depunerile sînt formate în temei din straturi de lut margă (marnă) cu sloiuri de torf vulcanic (7 m), iar mai sus – calcar (13 m). Ele conţin rămăşiţe ale bogatei faune de moluşte. Orizontul în partea de jos este fomat din nisipuri şi calcar ocsalit.

Porţiunile de pădure de pe crestele deasupra prăpastiilor sînt în temei din tei auriu, stejar petrofit, arţar, carpen, frasin, păr, cireş şi alte specii de copaci. Frasinul obişnuit s-a concentrat în vîlcele şi gropi, unde umiditatea solului este mai mare. Arţarul cu frunza ascuţită, arţarul de cîmp şi vişinul magaleb cresc în locurile, unde la bază sunt calcar și nisipuri. În partea mijlocie a povîrnişurilor se întind păduri formate din copaci pitici de stejar, carpen, cireş, păr, vişin magaleb, în unele locuri cresc arbuşti denşi de măceş, scumpie, corn, porumbrele, mesteacăn european. Aici toamna gama de culori este foarte bogată şi fermecătoare.

Dintre animalele sălbatice se întîlnesc dihorele de stepă, dihorele de pădure, vulpea, iepurele, popîndăul comun, popîndăul pătat, veveriţa, căprioare, aici sunt multe păsări cîntătoare. Pe apa rîului Nistru se întîlnesc colonii de raţe sălbatice, lebede, bîtlani, berze albe şi negre, de asemenea se întîlnesc şobolanul de apă, vidra. Malurile stîncoase, grotele, peşterile naturale sunt locurile de viaţă pentru jderul de piatră, coloniile de lilieci: liliacul tîrziu, noptarul cu urechile ascuţite, noptarul de apă. În grotele inacesibile trăiesc vulturii. Majoritatea dintre aceste animale ca bursucul, liliacul, păsările răpitoare sînt introduce în Cartea Roşie a Republicii Moldova şi sînt ocrotite de stat.

În calcarul sarmatic se află un şir de grotre şi peşteri naturale, iar spre nord de comuna Socol, în malurile abrupte ale calcarului – un şir de peşteri artificiale, accesul spre care este destul de anevoios. Prin defileul rezervaţiei curge un rîuleţ, care îşi ia începutul de la un izvor puternic de lîngă satul Alcedar, fiind parte componentă a bazinului nistrean.