[în sus]Populația

La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1883 de oameni, dintre care 51.51% - bărbaţi și 48.49% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 13.33% - moldoveni, 12.06% - ucraineni, 9.88% - ruşi, 35.85% - găgăuzi, 27.24% - bulgari, 0.05% - polonezi, 0.16% - ţigani, 1.43% - alte etnii. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia la nivelul comunei Svetlîi constituia 2271 de oameni, dintre care 51.08% - bărbaţi și 48.92% - femei. Compoziţia etnică a populaţiei comunei: 14.35% - moldoveni, 14.05% - ucraineni, 10.35% - ruşi, 35.45% - găgăuzi, 24.17% - bulgari, 0.04% - polonezi, 0.13% - ţigani, 1.45% - alte etnii.

În comuna Svetlîi au fost înregistrate 751 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane.

[în sus]Istoria localitaţii

Satul Svetlîi a fost menționat documentar în anul 1913 cu denumirea Denevița Nouă. A fost fondat de către descendenții coloniștilor germani, care la începutul secolului al XIX-lea au emigrat din Prusia de Est și cu permisiunea guvernului țarist au început să colonizeze stepa Bugeacului.   După războiul ruso-turc din 1806-1812 în sudul Moldovei s-au așezat în număr mare refugiați de la sud de Dunăre: găgăuzi, bulgari, greci, sîrbi, etc.  Coloniștilor nemți stabiliți în Bugeac guvernul țarist le aloca cîte 60 de desetine de pămînt și le acorda numeroase scutiri fiscale.  Germanii dădeau așezărilor nou-întemeiate denumirea localităților de unde erau ei originari. Așa în 1834 în județul Ismail apare așezarea Denevița. Opt decenii mai tîrziu urmașii acestor coloniști nemți au întemeiat pe malul drept al rîului Ialpug Denevița Nouă. 

În 1913, aici s-au stabilit 21 de persoane care au cumpărat pămînt de la Alfred Shlenger și Julia Shponer. Coloniștii nemți construiau case mari din cărămidă acoperite cu olane roșii. În 1940 cei 256 de etnici germani din Denevița Nouă  au fost repatriați în Germania.

În anul 1950 localitatea Denevița a fost redenumită în Svetlîi.