21 noiembrie 2024, 17:00 Caleidoscop 20727

Dmitrovsk - un oraș rusesc, numit în cinstea domnitorului moldovean

Orașul Dmitrovsc stă la confluența rîurilor Nerussa și Obscerița

Trei denumiri. Despre «Dmitrovsc» vom mai vorbi. Rîurile au denumiri slavone interesante, caracteristice regiunii Oriol. Fac parte din același șir de toponime cu or. Cromi, satul Razbegaievka, Voinovo, Jdimir, rîul Smorodina. Grăitoare denumiri.

Rîul Nerussa curge pe fostul hotar dintre Statul moscovit și Cnezatul Lituaniei, denumnirea rîului sugerează că după ea se află pămînt nerusesc. Sau poate și rîul a fost Lituanian, iar denumirea prevenea călătoriile pe el. «Obscerița» , în opinia cercetărorilor, indică statutul general mai prietenos al ambelor maluri.

Prin sec. XVI acest teritoriu făcea parte din cunoscuta regiune Camarinscaia. Aceasta era cunoscută mai ales grație renumitei "Camarinscaia", motivul căreia este bine cunoscut tuturor, cuvintele le cunoaște mai puțină lume. De altfel, e și cazul textului cîntecului "Barînea", care provine tot din aceste locuri.

Popularea densă a acestor terenuri de către oameni cu trecut controversat și relații complicate cu statul a rezultat din ucazul lui Ivan cel Groaznic, care a interzis ca oamenii care se stabilesc pe aceste teritorii de frontieră să fie "căutați".

În rezultat, anume de aici a pornit răscoala populară împotriva lui Boris Godunov, suprimată dur de Șuischii, dar care a crescut într-un adevărat război popular, cu asedieri îndelungate ale cetăților naționale, răfuieli crunte cu nevestele și copiii și cu încercarea exterminării totale a bărbaților. La țanc s-a pomenit în aceste locuri Ljedmitrii I cu armata, iar țăranii l-au susținut. Apoi armata lui Ivan Bolotnicov a fost susținută de miliția populară din partea locului. În scurtele perioade de pace populația se ocupa cu agricultura, iar tehnica avansată îi uimea pe călători – era folosit plugul de fier pe roți, după arat urma boronirea. Se vede că acești primi disidenți ai statului nu erau oameni simpli.

În scurt timp s-a născut viitorul fondator al or. Dmitrovsc. Dimitrie Cantemir s-a născut... la 26 octombrie, 1673. În capitala Moldovei, orașul românesc Iași. În a.1695 tatăl său, Constantin, este înscăunat Domn al Moldovei și, conform tradiției timpului, își trimite fiul spre educare și ca ostatic la Constantinopol, la curtea sultanului. Acolo obține o educație strălucită, studiază zece limbi, înființează prima școală muzicală din Istanbul și introduce alfabetizarea muzicală (Mozart a folosit melodiile scrise de Cantemir iar "Marșul lui Bayazet" un timp îndelungat era interpretat ca imn național al turcilor), leagă prietenie și corespondează cu Leibniz și alți savanți, iar în a. 1693, după moartea tatălui, boierii îl aleg Domnitor, Patriarhii îl ung Domn, însă turcii îl confirmă domnitor pe fratele Antioh, nu mai puțin talentat, care a domnit în Moldova pînă la 1710. În acel an Petru Петр I declară război Turciei și pentru întărirea provinciei Moldova îl numește domn pe Dimitrie. Autoritatea lui Petru I și a Rusiei era așa de mare, iar dorința de a se elibera de jugul turcesc așa de fierbinte, că Dimitrie încheie cu Petru un acord secret privind includerea Moldovei în componența Rusiei cu drepturi de autonomie.

Petru introduce armata (cca 30-40 mii) în Moldova. Sultanul împreună cu aliații – cca 150 mii oșteni. Petru I intră în luptă, dar este învins. Soția sa Ecaterina cedează toate valorile sale în schimbul soțului. Sultanul îl eliberează pe Petru cu armata, dar intenționează să se răzbune pe Cantemir. Petru instituie ordinul Ecaterinei în semn de recunoștință față de soție. Pe Cantemir îl aștepta soarta teribilă de a fi tras în țeapă. Procedura consta în înfigerea unui țăruș ascuțit în călcîi, care era scos apoi în regiunea urechii. Nu chiar așa de simplu... Petru I propune un schimb: Cantemir contra tuturor teritoriilor turcești acaparate de ruși. Și îl primește pe Cantemir cu toată curtea lui.

Împreună cu armata rusă Dimitrie Cantemir ajunge în Rusia. Împreună cu fostul domnitor, cetățenie rusă au primit între 1000 și 4000 de moldoveni. Dimitrie a primit titlul de principe, o pensiune substanțială și proprietăți vaste.

În a. 1712 Petru i-a dat lui Cantemir satul Ciornaia Greazi, la sud-est de Moscova. Aici a fost plantat un parc, care ulterior a plăcut Ecaterinei II și astăzi este cunoscut ca Țarițîno, unde se mai păstrează biserica construită de Dimitrie în a. 1722.

În Rusia Dimitrie a continuat activitatea sa științifică și literară. În a.1714 este ales membru al Academiei de științe din Berlin. Petru I intenționa să-l facă pe Dimitrie Cantemir primul președinte al Academiei de științe din Rusia, însă acestor planuri nu le-a fost dat să se îndeplinească.

În scurt timp după fuga din Moldova a murit soția lui Dimitrie Cassandra, el a rămas cu șase copii, mezinul Antioh (viitorul scriitor celebru) avea doar 5 ani. La 14 ianuarie, 1717 Dimitrie, care avea 44 ani, se căsătorește cu Anastasia Trubețcaia, de 17 ani. Petru I i-a ținut pirostriile în timpul cununiei. De dragul tinerei soții, Dimitrie își rade barba, îmbracă costum european și se mută la Petersburg. În a.1721 Cantemir devine senator.

În a.1722 Dimitrie participă la campania persană a lui Petru, administrează cancelaria țarului, lucrează traducător, compune diverse manifeste și apeluri. Participarea la această campanie , cel mai probabil, se datora dorinței de a fi alături de fiica sa, care trăia o poveste de dragoste cu împăratul. Dimitrie era bolnav de diabet, campania i-a măcinat puterile, nenorocirea fiicei i-a complicat starea. După revenirea din Persia la 21 august, 1723 Dimitrie Cantemir moare la moșia sa Dimitrovca, la 50 de ani. În seara aceleiași zile la Dimitrovca a sosit diploma împăratului Sfîntului Imperiu Roman, care îl ridica pe Dimitrie și descendenții săi la rangul de prinț al Sfîntului Imperiu Roman.

Funeraliile lui Dimitrie au avut loc în biserica Dmitrii Solunschii, construită în a. 1711 în s. Morevo din preajma localității Dmitrovsc (construcția ei s-a încheiat abia în a.1725). Dimitrie Cantemir, la fel ca și mezinul său Antioh, a fost înhumat în cavoul familial din mănăstirea moscovită Sf.Nicolae . În a.1935 la cererea guvernului român osemintele sale au fost strămutate la Iași.

Moșia cneazului Cantemir, cu suprafața totală de peste 12 ha, era proiectată conform modei franceze, unde într-o simetrie strictă erau trasate alei largi de arțari și tei, iar spațiul dintre ele era ocupat de pomi fructiferi. În zilele noastre au ajuns teii viguroși cu tulpini groase.

În jurul domeniului cu un conac din lemn, înconjurat de un parc, a fost construit un gard din cărămidă, la colțuri, tot din cărămidă, erau ridicate turnuri de pază cu metereze. Gardul avea porți în partea de vest (principală) și cea de est (pentru uz de gospodărie). În prezent pereții gardului sunt un monument de arhitectură.

De hramul bisericii Dmitrii Solunschii, proiectată de însuși Dimitrie Cantemir, era organizat iarmarocul «Țari». Acesta a început a fi organizat încă din anii 20 ai secolului XVII – odată cu edificarea bisericii.

Împărăteasa Ecaterina II a transformat Dmitrovca în oraș. În decretul din 25 iunie, 1782 ea motiva astfel decizia sa: «Satul Dmitrovca are o amplasare avantajoasă și de aceea poruncesc să fie numit oraș ». Tot atunci a fost desființat orașul Lugani, județul Sevsc, în care intrau satele Dmitrov.

Treptat orașul creștea. El a fost împărțit în cartiere. Străzile au început să poarte denumiri. Cele centrale se numeau Kievo-Moscovscaia și Staro-Moscovscaia, celelalte – Caracevscaia, Trubcinscaia, Boldîjanscaia, Dvoreanscaia, Soldatscaia, Capitanscaia.

Pavel I a readus centrul județului la Lugani, iar Dmitrovsc a redevenit sat. Și doar în a.1802, pe timpul lui Alexandru I, Dmitrovsc redevine oraș, îi este transmisă stema or. Lugani cu imaginea mielului « comercializat de localnici la iarmaroacele lor ».

La 21 decembrie,1892 orașul capătă o nouă stemă, care reprezenta «o floare de cînepă argintie între două spice de aur », ce simbolizau principalele culturi crescute de localnici.

În a. 1888 în biserica Dmitrii Solunschii s-au cununat compozitorul rus Vasilii Sergheevici Calinnicov, originar din Dmitrovsc, și Sofia Nicolaevna Livanova. Tatăl miresei era preotul Noului Sobor. În anii 90, venind în ospeție la socrul său, V.S.Calinnicov susținea concerte solo și dirija orchestra de coarde, pe care localnicii o numeau "simfonică".

În prezent Dmitrovsc se bucură de multă atenție din partea guvernului Republicii Moldova. 

În oraș există monumentul lui Dimitrie Cantemir, pe moșia sa – o piatră comemorativă.

Apropo, și Divizia de gardă Cantemirovscaia are tangențe cu familia lui Cantemir. Fiul lui Dimitrie, Constantin, a întemeiat satul Cantemirovca în sudul regiunii Voronej. În cinstea luptelor eroice din preajma lui, Divizia a fost numită Divizia de gardă Cantemirovscaia. Iar deja în cinstea ei și-au căpătat denumirile strada și stația de metrou din Moscova.

La sud de Dmitrovsc încep niște rezerve semnificative de minereu de fier, care trec în renumita Anomalie magnetică de la Kursk.