22 aprilie 2022, 15:00 Rubrica vizitatorilor-autori 2142

Victor Guțu: Este mult mai interesant să pictezi case vechi de la țară decît conace noi

Îmi amintesc cum odată, cu vreo cinci ani în urmă, Vitea m-a invitat în studioul său la o seară de creație. "Vor fi artiști, muzicieni, vei vedea tablourile noi...". "Nu pot, Vitecika, mă duc la o conferință de presă cu Băsescu". "Dar cine-i acesta?”, a întrebat Vitea. "Om norocos", m-am gîndit eu invidioasă.

El într-adevăr este un om fericit. Și nu pentru că nu știe cine este Băsescu. El se ocupă cu lucrul preferat, este înconjurat de oamenii iubiți. Știe să creeze în jurul său o atmosferă de calm și libertate.

Victor Guțu este unul dintre cei mai cunoscuți și solicitați pictori din Moldova modernă. Tablourile sale pot fi văzute la Muzeul Național de Artă și la expoziția de primăvară recent deschisă la galeria ”Constantin Brincuși”. În colecții private din Finlanda și Rusia, Ucraina și România, Germania și Muntenegru, Ungaria și SUA ... Are în palmares zeci de expoziții, atît personale, cît și de grup, numeroase interviuri în ziare și la televiziune. Și - nici un fel de vedetism!

Ai învățat la marele maestru moldovean Mihai Grecu. Te poți considera pe deplin discipolul său?

Nu, nu pot. În orice caz, nu în sensul în care este obișnuit să spunem că cineva este elevul cuiva. El nu mi-a luat mîna și nu a mișcat-o pe pînză. Eu pur și simplu veneam și mă hrăneam cu spiritul care domnea în atelierul său. El m-a influențat spiritual, prin atmosfera creativă, prin toată amploarea personalității și talentului său. De asemenea, poți tăia dacă vrei, dar voi spune că și după vin am fugit, și colțunași am gătit…Desigur, Grecu a avut o influență extraordinară asupra mea. Dar am reușit să nu rămîn în umbra acestui copac puternic. Deoarece este foarte periculos să te afli toată viața sub influența cuiva, este un cîmp energetic puternic care te poate atrage pentru totdeauna. Dar trebuie totuși să fim noi înșine.

Din cîte îmi amintesc, prima mare faimă ți-au adus-o portretele rudelor și sătenilor tăi. De ce ai ales acest subiect?

Am avut o dorință nesatisfăcută de a le mulțumi într-un fel părinților. Tatăl meu a murit cînd eram încă mic copil, mama a murit mult mai tîrziu, dar avea doar 58 de ani. Abia își pusese copiii la cale, eu împreună cu fratele meu abia începusem să o ajutăm, iar viața părea să devină mai ușoară și a murit. Nu am avut ocazia să-mi exprim recunoștința față de părinții mei. Dar cum pot să fac acest lucru cînd ei nu mai sînt? Doar să le prelungesc viața pe pînză.

Așa că am început să pictez. Am găsit fotografii în albume vechi și am desenat de pe ele. În viața mea, de cîte ori o rugam pe mama: "Vino, stai jos", ea îmi spunea: "Cum pot să stau cînd am de lucru în grădină!". Ei nu erau obișnuiți așa. Lucrau de la răsăritul soarelui pînă la miezul nopții.

Continuarea interviului citiți pe noi.md.