23 ianuarie 2019, 15:25 Rubrica vizitatorilor-autori 14361

Fantomele Imperiului Roman și problema statalității moldovenești

În contextul neregulilor din ultimii ani în diferite țări europene este logic să ne reamintim încă o dată despre evenimentele din 7 aprilie 2009 din centrul Chișinăului și să încercăm să examinăm clar unele dintre cauzele acestora, în primul rînd, cele de natură ideologică.

"Istoria este continuarea politicii"

N. Danilevschi

Nodul balcanic și problemele Moldovei. După ce m-am aflat timp de patru ani în serviciul "bursei diplomatice" de la Beijing, printre reprezentanții numeroaselor misiuni diplomatice și a Serviciilor de Informații, am învățat cel mai important lucru: fără înțelegerea clară a tradițiilor culturale și istorice, a aspirațiilor și așteptărilor istorice ale națiunilor și grupurilor etnice, nu este posibilă o analiză serioasă a problemelor regionale și geopolitice.

Ceea ce a fost spus mai sus se referă, în special, la regiunea carpato-balcanică, această sursă continuă de "dureri de cap" pentru diplomații și analiștii europeni, ruși și americani. Nodul carpato-balcanic al conflictelor a luat naștere din momentul prăbușirii Imperiului Roman și a începutului Erei Marii Migrații. Procesele etnogenetice și de formare a statelor, care au urmat nu au contenit nici pînă în zilele noastre: prăbușirea recentă a proiectului iugoslav (sau, mai degrabă, a proiectului slav sudic) este cea mai concludentă dovadă în acest sens.

Evenimentele dramatice din Moldova cu Parlamentul incendiat, precum și cu mulțimea tinerilor vandali și jefuitori, care s-au perindat pe la ecranele televiziunilor și a internet-portalurilor ca nişte tornade media, necesită să fie examinate dintr-un anume punct de vedere, și anume etnogenetic și etnopolitic. Atunci doar revolta fără sens, la prima vedere, a băieților chişinăuieni uşor aghezmuiţi, va deveni un semnal al existenţei problemelor comune nu numai în Moldova și Balcani, ci și, în general, în Uniunea Europeană (inclusiv în Rusia).

Analiștii europeni sînt de-a dreptul în încurcătură – ce e asta? Rebeliune a tinerilor disperați? O altă "revoluție colorată"? O încercare a unei lovituri de stat nereușite? Manifestarea luptei "ascunse" a Occidentului și a Rusiei? Dar ce are a face asta atunci cu harta "României Mari" de dinainte de război pe fațada reședinței devastate a Președenţiei Republicii Moldova? Să încercăm deci să clarificăm aceste lucruri.

Fenomenologia revoltei moderne. Desigur, aceasta fost rebeliunea generației tinere împotriva "bătrînilor", care reprezintă puterea. Stadionul și piața sînt cele mai potrivite locuri, unde sentimentul deprimant al lipsei de încadrare și de perspective din adîncurile subconștientului mulţimii se dezlănţuie într-o erupție puternică și agresivă a violenței și a pogromurilor. Și deja nu mai are importanţă culoarea politică a acelora, care se opun. Dar de ce? Da, pentru că în aceeași Europă luminată: în Franța, Germania, Grecia, Portugalia, Italia etc. - tinerii organizează pogromuri cu sloganul "Jos cu globalizarea și capitalismul!", iar în Moldova același lucru, dar cu sloganul exact opus: "Jos cu bătrînii tîmpiţi și cu comuniști!" Prin urmare, nu e vorba de doctrine politice. Doctrinele și brand-urile politice sînt doar mijloacele prin care politicienii ingenioși din "opoziție" (și acei ce stau în spatele lor) folosesc materialul exploziv al revoltei tineretului în manipulările lor.

Criza de identitate. Însă cu totul alta e situaţia în cazul în care criza socială și economică este însoțită de criza identității etnice.

Dar anume acest lucru are loc în Moldova, unde, timp de zeci de ani, tinerilor moldoveni li s-a insuflat în școli, colegii și universități că "moldovenii sînt români", că "România și Moldova sînt două state românești", că părinții și strămoșii lor sînt "proşti și fără studii", că nu cunosc "adevărurile istorice", că "Basarabia este pămînt românesc", că "Republica Moldova este o himeră stalinistă", că moldovenii sînt o "națiune fantomă", dar şi alte mantre şi vrăjeli, care distrug identitatea națională și bazele statalităţii moldovenești.

Deja în antichitate, susţine profesorul conferenţiar de la Universitatea Buddhistă din Nalanda, marele magician și magician Padmasambhava, a folosit astfel de mijloace pentru a influența mințile "tibetanilor" neiniţiaţi. El le declarase încă atunci că vechii zei ai Tibetului sînt doar slugi ale lui Buddha, cărora el, Padmasambhava, le-a încredințat să păzească Învățătura de acum încolo. După ce i-a declarat pe strămoșii moldovenilor români, faimosul manual "Istoria românilor" îi transformă în "România Mare". Acesta este motivul pentru care fostul primar al Chișinăului i-a dus un ghiveci cu pămînt din țara lui natală președintelui României, Băsescu. De fapt, el a făcut ceea ce a fost învățat.

Nu în zadar, mult prea înțeleptul Bismarck spunea că Germania a căpătat măreţie nu datorită generalilor, ci a profesorilor. Ce-i drept, urmărind procesul de formare a statului român în secolul al XIX-lea, același Bismarck a remarcat sarcastic: "Românii nu sînt o națiune, sînt o profesie". Era vorba despre politicienii de la București. Particularitatea problemei constă în faptul că în opoziţia "românilor" și "moldovenilor" de partea celor dintîi e o metodologie puternică și bine dezvoltată a istoriografiei românești "imperiale".

De aceea, nici nu este surprinzător faptul că la timpul său, chiar consacratul cercetătorul englez D. Deletant (acesta nu este un epitet, acesta este un nume de familie) a izbutit să-i numească pe moldoveni «the most artificial nationality in the USSR» (cea mai artificială naționalitate din URSS). Şi pînă în prezent, această opinie autoritară și absolut greșită apare periodic în publicațiile academice. Poporul moldovean are o vechime de peste 7 secole, iar statul - 660 de ani! Denumirile grupurilor etnice însă nu fac obiectul unor convenții științifice, așa cum se obișnuiește în matematică, fizică și biologie. Și iată de ce.

Confucius: "corectarea numelor"... În denumirea tradițională a etosului e încifrat nu numai trecutul istoric, ci și viitorul acestuia, dar şi programul său etnic. Schimbați denumirea programei și introduceți-o în computer - calculatorul va începe să facă ceva de neconceput. Iar dacă veţi schimba numele etosului și dacă-l veţi băga în subconștientul generației mai tinere – așteptați-vă la nenorociri! Pentru că cea mai ușoară cale de a distruge o națiune întreagă este să-i ștergi memoria istorică și să-i distrugi programul etnic.

Istoriografii înțelepți chinezi, în persoana marelui Confucius, au realizat profund și au preluat faimosul principiu de "corectare a numelor". Schimbă numele și efectul rezultat va echivala cu acțiunea a numeroase armate; schimbă numele și strămoșii tăi vor deveni strămoșii strămoșilor mei; schimbă numele şi voinţa mea va pleca capul în faţa voinţei tale! Anume în aceasta şi constă sensul fenomenului teribil al "mancurţilor" (care au uitat cărui neam aparţin), descris de Chingiz Aitmatov, plecat prematur în lumea celor drepţi.

Umbrele strămoșilor uitați. Toată ironia destinului etnic al moldovenilor constă în faptul că străvechiul popor valah, de la care a pornit mai bine de 660 de ani gruparea etnică moldovenească, a fost "rebotezat" de cărturarii transilvăneni ai epocii Renaşterii tîrzii (secolul al XVI-lea) în "români", adică în "romani".

Într-adevăr, străvechile triburi vlahe, care invadaseră deja în vremurile Evului Mediu timpuriu Balcanii și Carpaţii, sînt rezultatul unei sinteze complexe etnogenetice, la care au participat nu numai descendenții strămoşii geto-sarmaţilor, a coloniștilor romani, dar și strămoșii albanezilor moderni, ai slavilor, ba chiar (fapt stabilit de istoricul român, profesorul Neagu Juvara)şi cumanii, care au venit din stepele eurasiatice.

Cărturarii din Transilvania însă știau că titlul de "nobil roman" este mult mai prestigios decît titlul de "războinic vlah" ("voloha" din vechile cronici rusești). Iar după unificarea în anul 1859 a României şi Moldovei (de peste Prut) într-un singur stat, poporul moldovean de pe malul drept al Prutului, ca grup etnic, a încetat să mai existe. Asta deoarece boierii bucureşteni au reușit să facă din București capitala noului stat unificat. Iar unde e capitala, acolo e şi puterea, şi banii, și PR-ul. Astfel moldovenii de peste Prut au devenit "români".

Perseverența tradiției moldovenești. Dar moldovenii așa-numitei "Basarabii", care în anul 1812 a trecut din subordinea Turciei în cea a Rusiei, nu au participat la acest act suicidal din punct de vedere etnic. Țăranii noștri moldoveni, în ciuda „bucuriei" descendenților cărturarilor transilvăneni și spre uimirea colegilor lor europeni iluminaţi, continuă să se considere moldoveni, care vorbesc limba moldovenească, țara lor fiind Moldova, pînă în prezent, la fel ca multe secole în urmă. Grupurile entice, care au propria lor statalitate și tradiție etnică nu renunță atît de ușor. Chiar și sub presiunea scribilor moderni, care au pariat contînd pe miza cîştigătoare a fantomelor marelui Imperiu Roman.

În timpul evenimentelor dramatice de la Chișinău, din cauza paraliziei transportului, m-am văzut nevoit să traversez scuarul nenorocit dintre Parlament și clădirea Preşedenţiei chiar în momentul în care era în derulare acţiunea cu "aruncarea pietrelor", cînd am observat un lucru: numărul steagurilor moldovenești din mîinile tinerilor era de zece ori mai mare decît numărul acelora româneşti. În cel mai critic moment al insurecției caucaziene, președintele rus a spus: "Vorbim despre existența Statului Rus!" Acum noi spunem: "Vorbim despre existența Statului Moldovenesc!" Și dacă în primul caz era vorba de o criză a identității de stat a cecenilor, atunci în al doilea caz nu este vorba atît de stat, cît despre auto-identificarea etnică a moldovenilor.

Riscurile "ecologiei politice". Apare o amenințare foarte gravă de dispariție de pe harta politică a lumii nu numai a unuia dintre statele Europei, ci a unei întregi etnii! Etniei moldovenilor. Iar acest lucru amenință să suprime stabilitatea întregului mecanism de verificări și balanțe în regiunea euroasiatică, pentru că o asemenea "dispariție" este echivalentă cu o explozie a unei bombe cu vid. Mai jos vom explica de ce.

Cu asemenea procese de "etno-lichidare" diplomația mondială și presa mondială nu au avut de a face. Pînă în prezent, ne-am ciocnit doar cu "înmulţirea" grupurilor etnice și a țărilor, în special în Balcani. Cazul Moldovei este unic în practica mondială - amenințarea etnocidului cultural al moldovenilor este echivalentă cu o catastrofă ecologică atunci cînd o întreagă specie biologică începe să dispară dintr-un ecosistem.

Visele privind "România Mare".

În confruntarea dintre tineri și vechea generație a moldovenilor, atunci cînd energia revoltei celor tineri încearcă să fie canalizată în albia "românismul avansat" de politicieni experimentați împotriva "moldovenismului tupeist". Iată în ce constă cel mai mare pericol, pe care politicienii europeni, ruși și americani, diplomații și magnații media îl subestimează cu desăvîrşire.

Dar şi acei care încearcă să justifice prin planurile de "unificare a două state românești" atît de dezirabile pentru ei, prin exemplul "unirii celor două Germanii", dau dovadă de perfidie. Aici ne confruntăm nu doar cu o "paralelă istorică" ciudată, ci și cu încercarea ideologilor "României Mari" de a destabiliza realitățile postbelice ale Europei, folosind elaborările istoriografiei sale "imperiale". Stimabilii adepţi ai "României mari" uită însă că la prima încercare de a acapara teritoriul Republicii Moldova, vecinii lor maghiari vor ridica imediat problema teritoriului Transilvaniei, preluat de la ei.

Deoarece Iosif Vissarionovici, după ce a anexat Basarabia, luînd-o de la România, care fusese preluată de Alexandru I de la turci, a îndulcit imediat "pilula", dîndu-le vechea moștenire a coroanei maghiare, Transilvania. Unde mai pui că sînt mai mult decît suficiente localităţi în Transilvania, unde domiciliază în masă maghiari. Iată deci care sînt precondiţiile și toți visătorii "României Mari" trebuie să țină seama de acest lucru. Mai ales, că cu Găgăuzia și cu Transnistria, Moldova este de "nedigerat" pentru ei.

Cu toate acestea, harta "României Mari" de dinaintea războiului a fost pusă pe fațada Președenţei Republicii Moldova. Au pus-o profitînd de confuziile create în timpul revoltelor. Mai exact, au strecurat-o pe furiş, căci știau, în prealabil, dragii de frați români că va avea loc o revoltă. De unde oare? Au nu ei înşişi au contribuit la ea?

Papa Ioan Paul al II-lea: "Și totuși, ea există!"

Papa Paul Wojtyla, care desfăcea harta medievală a Europei în fața diplomaților uimiți ai Republicii Moldova, a spus: "Priviţi, aici este clar marcat - Terra Moldaviae. Deci, ea încă mai există!"

Și va exista, dacă politicienii europeni și americani vor înțelege ce pericolele ascunde îndobitocirea şi „mancurtizarea" tinerei generații a Moldovei. Marea ironie a sorţii constă în faptul că așa-zișii "ocupanţi ruși" au făcut, de facto, tot posibilul, pentru a păstra conștiința etnică multiseculară și sentimentul statalității moldovenilor.

Marea Uniune s-a prăbușit și Moldova străveche a renăscut din cenușa timpului. Experiența istoriei învață că "eliberatorii" se transformă adesea în ocupanţi, în timp ce "invadatorii" devin salvatori. Iar lecțiile Muzei Istoriei nu ar trebui uitate, căci doamna Clio este foarte răzbunătoare.

Jonathan Swift, remarcabilul pamfletist și filozof englez, a remarcat cîndva: "Adevărul, despre care se spune că se află la fundul fîntînii, s-a dovedit a fi o grămadă de pietre". Prin urmare, potrivit Eclesiastului biblic, e timpul nu numai să fie împrăștiate pietrele, ci adunate.

Victor Borşevici