09 noiembrie 2024, 10:30 Istoria 21952

Domniile lui Constantin Duca în Moldova

Constantin Duca, a avut două domnii în Moldova: aprilie 1693 - decembrie 1695 și septembrie 1700 - iulie 1703. Este fiul lui Gheorghe Duca, domn al Moldovei.  Contemporanii i-au spus și Duculeț. A primit o instruire aleasă. Cunoștea greaca veche și latina, studiase la Academia Patriarhiei din Constantinopol.

În prima domnie ia tronul cu sprijinul socrului său Constantin Brîncoveanu al Munteniei în 1693. A venit în țară cu mulți creditori greci, s-a înrudit cu familia Costineștilor. Nicolae Costin, fiul lui Miron Costin a fost numit hatman și s-a căsătorit cu Elena, sora voievodului Constantin Duca.  I-a alungat din țară pe Cantemirești, rivalii săi politici. Pentru a-și scoate cheltuielile pentru domnie, introduce dări noi, ca văcăritul, peste țara, deja prădată de polonezi, turci și tătari. Această dare „a pustiit” Moldova. De asemenea a fost introdus tutunăritul ca dare pentru suprafețele cultivate cu tutun. Nemulțumind în mai multe rînduri pe turci, și omorîndu-l și pe capugiul venit după haraciul neplătit, este mazilit cu toată intervenția bănească a lui Constantin Brîncoveanu.

Părăsind Moldova ajunge la Constantinopol, unde soția sa, Maria, moare de ciumă în 1697. Constantin Duca revine în scaunul domnesc în 1700, după Antioh Cantemir, dușmanul lui Brîncoveanu, tot cu sprijinul acestuia, deși moartea soției sale din 1697, răcise legăturile de rudenie.

Și de această dată mărește dările (opt sferturi în loc de patru pe an), reînființează văcăritul, scos de predecesorul său, și-i persecută pe Cantemirești.

Aceștia, emigrează la vecini și caută să-i creeze lui C. Duca greutăți. În cele din urmă, C. Duca strică relațiile și cu Brîncoveanu.  În 1703 C.Brîncoveanu este chemat la Adrianopol pentru a i se reînnoi domnia. Cu acestă ocazie el i-a declarat marelui vizir că Moldova este sărăcită din cauza proastei administrări a lui C.Duca. Denunțul  lui C.Brîncoveanu grăbește mazilirea lui C.Duca, care odată venit la Adrianopol este arestat și exilat în cetatea Cavala de lîngă Salonic. A murit în sărăcie la Constantinopol.

C.Duca a zidit din temelie o mănăstire la Galați, a renovat alte edificii religioase.