10 decembrie 2018, 15:00 Rubrica vizitatorilor-autori 9388

Xenofobie sub lozinci „proeuropene”?

Vom analiza două manuale de istorie a românilor care cuprind epocile antică şi medievală. Autor al primului din ele – „Istoria românilor. Manual pentru clasa a V-a. Chişinău, 2000" (și astăzi este folosit în școlile Republicii) – este dl Parasca P. Din introducere (p. 121) elevilor li se insuflă că ei vor „studia istoria neamului". Dar copii de „alte neamuri"? Ce fel de istorie trebuie să studieze ei? Oare chiar din start nu are loc o discriminare a elevilor pe principiu naţional?

La p. 125 se menţionează că „strămoşii îndepărtaţi ai neamului românesc" sînt geţii şi dacii. Dar cum rămîne cu „alte neamuri" conlocuitoare? Şi oare nu ştie autorul că pe planetă există un singur neam omenesc? Mai jos, la p. 134 şi 137 (în variantă mărită) este amplasată harta arealului de locuire al tracilor – „strămoşilor românilor": de la Marea Egee şi Dunărea de Mijloc pînă la Nipru. Ce-i asta, harta pretenţiilor teritoriale faţă de Bulgaria, Turcia, Ungaria, Ucraina?

La p. 145 la tema „Relaţiile geto-dacilor cu populaţiile vecine" se menţionează, că „fiind inferiori geto-dacilor, sciţii nu au influenţat modul de viaţă a băştinaşilor". De ce inferiori, prin ce inferiori şi cum putea fi că au trăit secole împreună, iar sciţii nu numai că „nu i-au influenţat" pe geţi, dar chiar şi au rămas inferiori? Oare nu de la doctorul Goebbels a preluat dl Parasca această teorie. Ce le poate cultiva elevilor „informaţia ştiinţifică" despre superioritatea strămoşilor lor asupra popoarelor vecine, în afară de fobie şi trufie naţională falsă?

Ce-i drept, se recunoaşte că măcar grecii „au influenţat cu siguranţă" geto-dacii. Dar imediat se relevă: „că dacii au preluat selectiv şi că niciodată nu s-au mulţumit să reproducă fidel tipuri greceşti, ci le-au asimilat, integrîndu-le în propriile lor serii tipologice". Deci copiilor li se insuflă ideea superiorităţii „românilor" (prin intermediul strămoşilor geto-daci) faţă de vecini, iar dacă şi a fost influenţă din afară, ea nu era hotărîtoare. Iar la p. 150, este adus un citat în spiritul teoriei rasiste a lui A. Rosenberg: Poporul geto-dac era „mai presus de toţi ceilalţi barbari, fie ei Tracii din Sud, Germanii din Nord, ori Celţii din Vest".

Cel de-al doilea manual – „Istoria românilor. Epoca antică şi cea medievală. Manual pentru clasa a 10-a. Chişinău, 2002" (și astăzi este folosit în școlile Republicii), autori ai căruia sînt domnii Parasca P. şi Negrei I. – începe (p. 12) cu reluarea hărţii pomenite mai sus care reflectă pretenţiile teritoriale ale naţionaliştilor români faţă de Bulgaria, Turcia, Ungaria, Ucraina.

Copiilor li se insuflă ideea (p. 14), precum că „migratorii" („ilirii, sciţii, bastarnii") n-au influenţat „autohtonii" („geto-dacii"): „Ulterior, aceste populaţii şi-au pierdut urmele printre autohtoni, fără a le înrîuri esenţial cultura". În plan ştiinţific este absolut incorect, însă în aşa fel oamenilor li se cultivă trufia naţională, spiritul fals al superiorităţii naţionale şi, în fine, xenofobia. Drept că autorii recunosc măcar influenţa lumii elenistice „asupra autohtonilor".

La p. 30-38 elevilor li se aduce la cunoştinţă că etnogeneza românilor este mai veche decît cea a altor popoare vecine şi din nou li se insuflă ideea falsă despre „slaba influenţă". Astfel la p. 36 copiilor indirect li se inoculează ideea rasistă a „purităţii rasei", că aşa cum „poporul român provine direct din populaţia daco-romanilor, slavii influenţînd doar evoluţia limbii latine populare a acestora, fără a se impune ca element determinant al etnogenezei româneşti". Însă faptul că „slavii au fost asimilaţi... de către daco-romani", n-a influenţat etnogeneza românească? Şi dacă-i aşa, atunci de unde „poporul român provine direct din populaţia daco-romanilor"?

Plus la aceasta pe parcursul secolelor VI-XIII au fost foarte multe influenţe şi ale „altor neamuri"... Însă autorii ajung la concluzia că etnogeneza românilor se încheie în secolele VII-VIII, iar la sfîrşitul sec. al IX-lea „poporul român [era] pe deplin format" (p. 56). Aceasta este o încercare de a „învechi" artificial poporul propriu, de a-l arăta „mai vechi" decît popoarele vecine şi, respectiv, cu mai multe drepturi asupra teritoriului de locuire. La nimic bun în relaţiile interetnice astfel de „teorii" nu duc, cultivînd doar trufia naţională şi dispreţul faţă de „alogenii venetici". Autorii îl citează pe Iorga: „Sîntem unul din cele mai vechi popoare ale Europei. În aceasta constă puterea şi mîndria noastră". Repetînd astăzi aceste cuvinte, domnii Parasca şi Negrei propovăduiesc, de fapt, trufia naţionalistă şi rasismul.

Sau unele modele de laudă de sine: „Umanismul românesc exprima ideea originii romane a poporului român, a unităţii şi continuităţii poporului român". În înţelegerea noastră umanismul exprimă alte valori. Umanismul nu poate exprima ideea caracterului naţional de excepţie a unui popor. Anume asta era viziunea lui Hitler despre „originea ariană a poporului german, a unităţii şi continuităţii lui din cele mai vechi timpuri".

Petru Boico, doctor în istorie