27 martie 2018, 11:10 Rubrica vizitatorilor-autori 61114

Eu sînt moldovean! Eu răspîndesc moldovenismul

Simpatizanții siteului moldovenii.md continuă să ne bucure cu articole, materiale foto și video pe care le transmit spre publicare în adresa redacției.

De data aceasta, propunem atenției Dumneavoastră articolul "Eu răspîndesc moldovensimul", semnat de Boris Ciobanu.

- Cine face acest lucru? Eu răspîndesc moldovenismul?! – învinuit de aceasta mă întreb și eu însumi − sînt oare de enie – moldovean?

-Da, eu răspîndesc moldovenismul! – îmi răspund mie însumi.

Să spui că eşti moldovean acum nu mai este o întrebare etnică, dar a devenit o problemă politică. Şi unde se întîmplă aşa ceva? În Moldova, în Patria mea iubită. În ţara în care s-au născut strămoşii mei, părinţii mei, fraţii mei, tot neamul meu – moldovenii. Eu sînt tot moldovean, cum gîndeam mai înainte. Ce se întîmplă în Moldova noastră ? Nu înţeleg... În toate instituţiile de învăţămînt a fost legitimată predarea limbii, istoriei române. Noi, moldovenii am devenit români basarabeni. Dar acesta deja este un etnocid. Pentru cei mai deştepţi deschid DEX-ul, citesc: ETNOCÍD s. n. 1. ucidere în masă a unei părți sau a unei întregi comunități etnice. 2. modificare forțată a structurii biosociale sau culturale a unui grup etnic. (< fr. ethnocide). Şi acest lucru se face cu ajutorul democraţiei europene, sub steagurile albastre împresurate cu steluţe care fîlfîe ca nişte prăjituri ale Uniunii Europene, care după cum ştim, cine are urechi să audă, cine are ochi să vadă, deja au transformat Ucraina într-o...ştiţi şi singuri ce. În acest joc de şah după Teoria lui Sigmund Bjezinski, ei demult au jertfit pionul cu numele Moldova. Şi dacă noi nu vom începe un joc nou, înlocuind jucătorii, apoi acest pion nicicînd nu va deveni regină.

Unul din prietenii mei, ruși de naţionalitate, cu lacrimi în ochi părăsea Moldova, a venit la mine să-şi ia rămas bun.

− Plec – zise el – fiindcă noi, ruşii, am devenit aici oameni de gradul doi.

Mă uitam la faţa lui tristă, scîrbită, de om care-şi părăseşte Patria (el s-a născut în Moldova) şi izbucnesc într-un rîs isteric ca în operele lui Homer.

− Tu ai mania măreţiei, iluzii − îi zic eu – noi, moldovenii sîntem aici de gradul doi, iar voi, ruşii de gradul trei. Iar dacă e să-mi amintesc de călătoria mea în România, cînd am făcut schimb de experienţă cu profesorii şi un moldovean din Iaşi mi-a zis: „Să nu dea Dumnezeu ca Moldova să se unească cu România, deoarece noi, moldovenii, de aici sîntem de gradul doi, iar voi basarabenii veţi deveni de gradul trei − apoi reiese că voi, ruşii, veţi deveni de gradul patru. Pesimistul din mine spune că mai rău nu poate fi, iar optimistul mă linişteşte:

− Poate, poate.

Pînă ce cred mai mult optimistului.

Noi pierdem ţara, identitatea noastră. Ţara, deja bolnavă, în agonie, pleacă. Pricina morţii – genocidul moldovenilor în Moldova. E necesar urgent să adunăm Consiliul şi s-o reanimăm. Chinuită, ruptă în bucăţi, cu oameni nevoiţi să plece din ţară, cu case cu ferestre bătute în ţinte, cu sate părăsite, Moldova încă mai răsuflă. Mai răsuflă cu proteste, mitinguri.

− Ea încă mai răsuflă? – se întreabă, scărpinîndu-se la ceafă Eurostrangularii – poate că le mai dăm ceva pe datorie sau îi primim în NATO – gîndesc „prietenii" de peste Ocean chemîndu-i pe conducătorii noştri la următoarea săpuneală părintească.

−Voi de ce nu doriţi să deveniţi următorul stat sau curtea din spate a Uniunii Europene?! Vă învăţăm, vă învăţăm să vă faceţi prietenii duşmani şi duşmanii prieteni şi tot degeaba. Proşti mai sînteţi...Ţara nesperiaţilor idioţi...

Ce-i de făcut? Întrebarea atîrnă deasupra Moldovei, bătînd cu durere în tîmplele şi inimile oamenilor, care încă au devenit persoane de clasa (gradul) doi. Să luptăm şi să luptăm. Nu te da, nu te lăsa. Să scoatem Moldova din ştreangul oligarhilor. Să terminăm cu genocidul moldovenilor. Să ne întoarcem limba noastră, istoria Moldovei. Să reîntoarcem drepturile noastre în Constituţie. Să creăm „Sfatul moldovenilor", iar în baza lui „Sfatul Moldovei" împreună cu toate etniile conlocuitoare pe teritoriul Republicii Moldova să hotărîm soarta Patriei noastre – Republica Moldova. Noi sîntem la noi acasă. De cine ne temem?! Cît o să mai răbdăm bătaia aceasta de joc?! Noi trebuie să împrăştiem ceaţa artificială pe care au împînzit-o deasupra Moldovei şi care ne-a înghiţit minţile. Avem nevoie de reabilitarea drepturilor moldovenilor, cel puţin, în Republica Moldova deoarece, după cum s-a exprimat public Băsescu, spunînd că la noi în România moldoveni nu-s, la noi sînt români, apoi a început hărţuirea celor din Iaşi care au spus că sînt moldoveni, considerîndu-se chiar foarte democratic acest lucru.

Dacă în România – moldoveni nu-s! Haideţi să organizăm un referendum şi să aflăm – mai sînt moldoveni în Moldova sau... Cred că strămoşii noştri se întorc în sicrie auzind aşa ceva. Iartă-ne Patrie-Mamă (sau adoptivă?) că am devenit, ne-am prefăcut din moldoveni în români basarabeni. Bineînţeles, glumesc, deoarece pe teritoriul ţării noastre „democratice" (nici nu ştiu precis cum s-o numesc şi cine sînt eu) − referendumul, ca cea mai înaltă formă de manifestare a democraţiei, este interzis.

Ceea ce scriu acum nu este pur şi simplu un articol, dar un început, o schiţă de proiect, conceptul căruia îl oferim spre atenţia Dumneavoastră. El nu se termină cu cuvîntul „Amin" sau „Trăiască Moldova!". Dar este doar prima pagină, pot spune chiar primele rînduri scrise cu chin şi durere în istoria nouă a Moldovei, pe care o scriem împreună. Pe care o scriu şi: Ghimpu, Chirtoacă, Roşca şi m. a., care acum răsuflă cu amîndoi plămînii, dar şi Timofti, şi Leancă, care au interzis petrecerea în Moldova a Turneului Internaţional de Şah. Noi alegem de care parte a baricadelor să fim în acest război nedeclarat. Dar ea trebuie scrisă astfel ca nepoţii şi strănepoţii noştri să nu privească cu durere şi lacrimi în ochi aceste rînduri, nescrise încă, dar să se mîndrească că ei trăiesc fericit într-o ţară prosperă unde cuvîntul „moldovean" sună cu mîndrie. Acum nu avem o matrice de pe care s-ar putea face o copie cu o hîrtie de calc şi care ar învăţa modurile de comportare: în familie, societate, în stradă, în transport, la teatru, cu prietenii, duşmanii, bandiţii etc. şi cum să ne protejăm pe noi şi idealurile noastre, unul din care este Patria noastră – Moldova. Noi nu avem o ideologie unică, concept de sistem şi punct de vedere, în baza cărora am putea crea sistemul şi scara de valori, pe care am cultiva şi educa viitorul nostru – copii, nepoţii noştri. Cum ne-a învăţat și Măria SA Ştefan: „Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri în veacul vecilor". Dar Pentru ca noi, moldovenii, să nu devenim o etnie de mancurți, împreună cu Dumneavoastră e necesar să creăm şi să instalăm acest jalon, spre care ne vom îndrepta cu toţi privirile şi să creăm viitorul prosper, luminos. S-a pierdut simţul datoriei şi onoarei. Deja e pierdut simţul patriotismului. Această gaură se umple cu cele mai primitive emoţii şi calităţi (Doreşti integrare Europeană – schimbă-ţi orientarea sexuală!). Fură toţi şi fură tot. Se vînd toţi şi se vinde tot. Unica crimă ce nu se iartă este trădarea. Ce să mai zicem de trădarea de Patrie de care se poate şi e necesar să fie învinuiți exponenții politicianismului, care sînt gata de a pune în jocul lor fără reguli independenţa Moldovei. Trădare de Patrie deja a devenit necesitate vitală, fiind, de asemenea, una dintre condiţiile de supraviețuire politică.

Cine sîntem noi??? Întrebarea nu mai este una retorică, dar cere un răspuns afirmativ, pe care îl vom da??? împreună cu Dumneavoastră.

E rîndul Dumneavoastră. Mizaţi!!!

Dumnezeu e cu noi!!!

Şi eu sînt moldovean!

Dar voi cine sînteţi

Boris Ciobanu, moldovean

P.S. Trezeşte-te, moldovene, din somnul cel adînc

Şi vezi cum ţara piere, plîngînd şi tremurînd!

Şi vezi cum ţara piere, plîngînd şi tremurînd!

Te şterge pe la gene şi vezi, ce ai de gînd?!