08 iulie 2024, 11:30 Literatura 15891

Vămile lui Serfim Saca

Serafim Saca s-a născut la Vancicăuţi, regiunea Cernăuţi  la 16 martie 1935, absolveşte şcoala medie din comuna natală, Institutul pedagogic de la Chișinău şi Cursurile de cinematografie de doi ani de la Moscova. Este un timp ca învăţător şi ziarist. Debutează în 1956 în presa de la Chișinău. Prima carte „Era tîrziu” (nuvele) apare în 1966 la Chișinău. Tot în acel an devine membru al Uniunii Scriitorilor. Urmează „Vămile” (roman), Editura „Cartea Moldoveneasca” (1972), apărut şi la Bucureşti (1990).

După mult comentata, controversata, dar și apreciata carte de confesiuni și interviuri, „Aici și acum” (1976), urmează 12 ani de interdicţie literară şi un lung exil artistic în sine. Scriitorul este lăsat doar sa traducă (a tradus piese din marii dramaturgi ruşi si sovietici: A. Ostrovski, M. Gorki, V. Vişnevski, V. Şuksin, A. Vampilov ş.a.) − singura sursa de existenţă pîna la venirea lui M. Gorbaciov. În 1987 vede lumina tiparului romanul „Linia de plutire”, apărut în 1993 şi la Bucureşti, Editura „Eminescu”. În acelaşi an apare „Pentru tine bat”, cartea bilanţului ziaristic, pentru care scriitorului i se acorda Premiul de Stat (1994). În 1989 la Editura „Sovietskii pisateli” de la Moscova apar două romane. De altfel, tot la Moscova şi tot la aceeaşi editura, mai apare în 1975 volumul de proză „Za stolom molceania” („La masa tăcerii”).

În 1995 apare volumul „Basarabia în Gulag”, cartea basarabenilor (azi cetăţeni ai României şi Republicii Moldova), trecuţi prin Gulagul stalinist, dar şi prin cel românesc. A scris şi cîteva piese de teatru, doua dintre care s-au jucat la Chișinău. A fost (1994-1998) preşedinte al PEN-clubului International pentru Republica Moldova. Este Maestru în Arta şi a fost distins cu Ordinul „Gloria Muncii”.

Serafim Saca s-a stins din viață la 20 mai 2011, fiind înmormîntat în cimitirul central din Chișinău alături de prietenul său, scriitorul Vasile Vasilache.