30 noiembrie 2020, 16:00 Caleidoscop 18647

Pisicile recunosc vocea stăpînului, dar aleg să o ignore

Foto: zamanula.ru

Deşi pisicile sunt perfect capabile să recunoască vocea stăpînului lor, ele preferă s-o ignore, din motive posibil legate de evoluţia acestui animal, care s-ar fi «autodomesticit», arată un studiu realizat de o echipă de cercetători japonezi, preluat de cotidianul britanic The Independent.

Echipa condusă de Atsuko Saito şi Kazutaka Shinozuka de la Universitatea din Japonia a testat 20 de pisici aflate în casele stăpînilor lor. Cercetătorii au aşteptat pînă cînd stăpînul a plecat din cameră, apoi au difuzat înregistrările vocilor a trei străini care le chemau pe nume, apoi pe cea a stăpînului, urmată de cea a unui alt străin.

Răspunsurile pisicilor la fiecare chemare au fost analizate, luînd în considerare o serie de factori precum mişcarea urechilor, cozii şi capului, zgomotele produse sau dilatarea pupilelor.

Atunci cînd îşi auzeau n umele chemat, animalele afişau un «comportament de orientare», mişcîndu-şi capul şi urechile pentru a localiza de unde venea sunetul. Deşi răspunsul la vocea stăpînului era mai puternic decît la cele ale străinilor, pisicile au refuzat totuşi să se mişte la chemarea oricăruia dintre participanţi.

«Rezultatele indică faptul că pisicile nu răspund activ, cu un comportament comunicativ, la vocea stăpînului care le cheamă din altă cameră, deşi o pot distinge» faţă de vocea unui străin, scriu Saito şi Shinozuka în concluziile studiului, publicat în jurnalul Animal Cognition.

Studiul sugerează că motivul pentru care pisicile nu răspund la chemare poate fi legat de domesticirea timpurie a speciei, continuă cotidianul britanic.

Potrivit unor analize genetice recente, strămoşul comun al pisicii moderne este Felis silvestris, o specie de pisică sălbatică ce a venit în contact cu oamenii în urmă cu circa 9.000 de ani. Pe măsură ce societăţile timpurii au dezvoltat agricultura, aceste animale s-au apropiat de acestea pentru a vîna rozătoarele care erau atrase de depozitele de cereale. În cuvintele autorilor lucrării, pisicile s-au «autodomesticit».

«Din punct de vedere istoric, pisicile, spre deosebire de cîini, nu au fost domesticite să se supună ordinelor stăpînilor. Dimpotrivă, ele par să ia iniţiativa în interacţiunea om-pisică», se afirmă în studiu.

Aceasta contrastează cu relaţia om-cîine, cel din urmă fiind domesticit de-a lungul mai multor mii de ani pentru a răspunde la ordine şi comenzi. Pisicile, în schimb, n-au avut nevoie niciodată să înveţe un astfel de comportament.

Este puţin probabil ca aceste concluzii să-i descurajeze sau să le provoace vreo surpriză celor care şi-au ales o pisică drept animal de companie. Lucrarea notează că, deşi cîinii sunt percepuţi de către stăpînii lor drept mai afectuoşi decît pisicile, ambele animale se bucură de un nivel similar de ataşament din partea proprietarilor.

«Aspectul legat de comportamentul pisicilor care îi determină pe stăpînii lor să se ataşeze de ele rămîne nedeterminat», încheie studiul.