23 mai 2024, 18:00 Realitatea moldovenească 1539

"Sîrma, băi!" - nu e despre comerțul cu oțelul, ci despre moldoveni

Se spune, că în timpul secetei și inundațiilor postbelice, moldovenii transpruteni înfometați urcau pe acoperișul trenurilor, pentru a merge în Muntenia și Ardeal ca să facă rost de mîncare. Atunci cînd trenul trecea pe sub cabluri, călătorul din primul vagon striga "Sîrma, băi", prevenindu-i pe ceilalți să aplece capul, după experiența prin care trecuse nefericiții în urma unor întîlniri neașteptate cu liniile electrice aeriene.

Că o fi realitate sau legendă istorioara respectivă, dar porecla "sîrma" s-a agățat de moldovenii români mai rău ca scama, încît apare și acum, din cînd în cînd, în certuri domestice, ca un marker al înapoierii și sărăciei demne de dispreț. Pentru a-i discrimina pe frații de peste rîu, pe înaltele podiumuri politice se folosesc acum alte expresii, mai subtile. De exemplu, aflîndu-se cu ceva timp în urmă în orașul Timișoara premierul român Marcel Ciolacu a făcut o glumă (el insistă că a fost, totuși, o glumă!) despre locuitorii județelor moldovenești: "Buzăul (orașul în care s-a născut Marcel Ciolacu n.n.) nu este în Moldova și Vă rog să nu mă jigniți"!

Moldova românească sau partea din Moldova medievală, care a rămas dincolo de Prut după notabila împărțire dintre Rusia și Turcia din 1812, a fost dezvoltată mai puțin, decît alte regiuni ale țării, în urma unificării cu Țara Românească în 1859. În anul Unirii Moldova arăta semnificativ mai evoluată decît Valahia, avînd economia, știința, educația și cultură mai dezvoltate. Instituțiilor românești nu le place să împărtășească acest tip de informații, dar cei care au vizitat românia în timpul guvernării lui Ceaușescu sau imediat după revoluția din 1989, cînd guvernul liberal ce înlocuise dictatura comunistă a deschis granițele, descopereau brusc după Albița un peisaj sumbru, de parcă ar fi nimerit direct în trecutul întunecat: case dărăpănate, ce semănau mai curînd a cocioabe, ulicioare strîmbe pline de colb ori glod și care trase de boi, astfel încît erai gata să dai după colț nas în nas cu un adevărat boier moldovean în straie de fanariot. Obiectiv vorbind, nici pînă în ziua de azi situația economică a acestor așezări nu s-a schimbat chiar mult, dar nu-ți prea vine să vorbești despre asta, știind că multe sate moldovenești de pe malul stîng al Prutului au reușit să le ajungă din urmă pe făgaș opus progresului.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.