06 aprilie 2024, 14:00 Realitatea moldovenească 1179

Scenariile viitorului și suveranitatea hibridă 2.0

Ce s-a discutat la Geneva în cadrul Conferinței internaționale privind suveranitatea

După două războaie mondiale cu urmări dramatice, secolul XXI trebuie să fie mai pașnic și să aducă soluții eficiente pentru "conflictele cronice". În zorii noului secol multe țări și-au proclamat suveranitatea, dar multe dintre ele s-au confruntat cu riscuri și complicații grave. Problema suveranității devine deosebit de acută odată cu începerea conflictelor militare pe teritoriul Ucrainei și în sectorul Gaza. Aceste evenimente au schimbat esențial ideile despre dreptul internațional, cooperare, tratate, arhitectura de securitate în Europa și chiar noua ordine mondială.

“Epoca de aur» a suveranității

Suveranitatea și egalitatea suverană au fost recunoscute prin Tratatul de la Westfalia (1648). Pentru fiecare popor și stat, independența și suveranitatea sună ca un scut de nădejde împotriva imixtiunii externe în treburile sale interne, pentru păstrarea identității, a codurilor mentale și culturale, a limbilor vorbite de cetățeni.

La prezentarea cărții «Suveranitatea, un ghid scurt» de autorii Nicolai Țveatcov, Anatol Tcaci și Ecaterina Cojuhari, doctorul în politologie Anatol Tcaci s-a referit la bazele istorice și conceptuale ale suveranității. În opinia sa, secolul XX a devenit o perioadă «de aur» în dezvoltarea și consolidarea suveranității. Pe parcursul secolului trecut s-au format trei sisteme de relații internaționale, care au stimulat puternic dezvoltarea suverană – trei valuri de suveranizare. «După încheierea Primului război mondial, în a.1919 a fost format sistemul de relații internaționale Versailles-Washington și harta politică a Europei a suferit schimbări radicale. Prăbușirea celor patru imperii - Imperiul Austro-Ungar, German, Rus și Otoman – a dus la apariția unor state noi pe harta politică europeană – Austria, Ungaria, Polonia, Iugoslavia, Cehoslovacia, Finlanda, Letonia, Lituania și Estonia...», - relata expertul.

După încheierea celui de-al Doilea război mondial, în rezultatul sistemului Yalta – Potsdam, a fost creată Organizația națiunilor Unite, bazate pe principiul egalității suverane a tuturor statelor-membre, care și-au asumat angajamentul de a soluționa disputele internaționale prin mijloace pașnice. Către mijlocul sec. XX suveranitatea este consfințită în dreptul internațional. Odată cu apariția ONU și formarea unui nou sistem bipolar de relații internaționale, a început al doilea val de suveranizare, care ține inclusiv de prăbușirea imperiilor coloniale mondiale, metropolele cărora se află în Europa de Vest.

«Al treilea val de suveranizare din sec. XX revine perioadei de încheiere a funcționării sistemului bipolar de relații internaționale și destrămarea URSS, atunci în spațiul post-sovietic au apărut simultan 15 state noi, suverane. Numărul statelor pe harta lumii a ajuns la 193, el se menține și azi. Dar e de menționat, că puține dintre statele apărute după destrămarea URSS și-au păstrat capacitatea de a se dezvolta suveran», - a menționat Anatol Tcaci.

Doctorul în politologie a menționat, că conflictul militar din Ucraina a pus începutul unui șir de evenimente în procesul formării noului sistem multipolar de relații internaționale. «Componentele cheie ale suveranității în procesul de formare a unui nou sistem sunt: suveranitatea sau securitatea spațială; suveranitatea digitală; suveranitatea alimentară; suveranitatea socioculturală ca bază a suveranității naționale a secolului XXI și capacitatea societății și a statului de a se autoidentifica în raport cu procesele globale și cu actorii-cheie din mediul noului sistem» - este convins expertul.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.