22 iunie 2021, 12:00 Realitatea moldovenească 3756

«Fiule, învață de medic…»

E.A.Goncear este un chirurg cunoscut în Moldova, medic emerit din RSSM, candidat în științe medicale. La 22 iunie, 1941 împlinise doar 13 ani, însă evenimentele de acum 80 de ani se păstrează în memoria fenomenală a lui E.A.Goncear în cele mai mici detalii.

- Evghenii Alexeevici, cum ați memorizat acea nefericită zi de vară?

- Ei m-am născut și trăiam pe atunci în satul modo-ucrainean Ciornaia (azi – reg. Odessa). După absolvirea celor 7 clase, în luna mai m-am angajat cantaragiu la SMT din colhoz – cîntăream cerealele treierate. Familia o ducea foarte greu. Mama era țintuită la pat de o podagră severă. Tata ne-a părăsit, a plecat în alt raion. Fratele mai mare Anatol era sprijinul, însă în martie,41 el a aplicat la școala de aviație din Odessa. Locul lui de cantaragiu l-am ocupat eu ”prin moștenire”.

La 22 iunie, dimineața, am mers la cîrmuirea colhozului, aveam o întrebare de serviciu. La jumătate de drum - vecinul, care îmi spune: «Războiul, Jenea, a început războiul!» La cîrmuire am văzut vre-o 20 de săteni, care-l înconjuraseră pe președintele sovietului sătesc. El vorbea tare, aspru. Oamenii ascultau cu respirația întretăiată, căzi difuzor radio exista doar la cîrmuire și despre atacul fasciștilor nimeni încă nu știa. Am fugit acasă, i-am spus mamei cele auzite. Ea a izbucnit în plîns. Nu mai contam pe sprijinul lui Tolea, înțelegeam că nu-l vom vedea degrabă. Așa și a fost - școala de aviație a fost transferată la Omsk, după absolvirea ei fratele s-a pomenit în Orientul Depărtat. Noi cu mama trebuia cumva să supraviețuim... Țin bine minte, că la 22 iunie am înțeles clar, că am rămas cel mai mare în casă.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.