02 octombrie 2019, 14:00 Realitatea moldovenească 3482

Oxana Barcovscaia: ”Dacă filmul nu te-a impresionat în primele două minute, nu te va mai impresiona deloc”

Cel de-al IX-lea Festival Internațional "TEFI-Sodrujestvo", desfășurat recent la Chișinău, a devenit cu adevărat un eveniment major în viața culturală a țării noastre.

Din consiliul de experți al forului a făcut parte și Oxana Barcovscaia - jurnalist TV, regizor, producător, persoană publică, producător general al companiei televizate «Формат ТВ», academician al Academiei de Televiziune din Rusia, academician al Academiei Eurasiatice de televiziune și radio. Aflată la Chișinău, ea a răspuns la întrebările jurnalistei Noi.md.

Niciodată să nu spui "niciodată"

- Ați venit în jurnalistica televizată deja cu o carieră și experiență de muncă în presa periodică. A fost ușoară comutarea de la un gen la altul? V-a ajutat cineva?

- Să știți că în cariera mea nimeni niciodată nu m-a ajutat. Mai mult, lucram în mass-media scrisă și spuneam că nu voi merge niciodată la TV, deoarece consideram că acolo nu se face jurnalism veritabil, aveam o atitudine ușor disprețuitoare față de acest gen. Și totuși am ajuns la TV. Cel mai interesant e că nu a fost ceva neașteptat, am făcut-o conștient. Am venit să lucrez la emisiunea "Доброе утро!"(Bună dimineața), pentru scurt timp. Însă televiziunea este o chestie, care ori este a ta, ori nu. Celor care vin să lucreze acolo vreau să le spun: "Dacă vii la televiziune și a doua zi înțelegi că nu este pentru tine, mai bine uit-o ca pe un coșmar. Dar dacă înțelegi că fără ea nu mai poți trăi, că ea devine un doping permanent, înseamnă că e a ta și altfel nu vei mai putea trăi". Iată și eu nu mai pot trăi altfel. La fel, în timp ce filmam documentare, spuneam că nu voi face niciodată în film artistic. Dar acum încep să filmez un lungmetraj și asta mă bucură.

- Mai înainte, ca regulă alegeați pentru proiectele Dvs. teme complicate și chiar tragice – "Nord-Ost", Beslan, Cecenia, femeile-spioane, "Doctorul Liza"...? De ce anume aceste teme? A influențat cumva faptul că aveți militari în familie ?

- Am făcut aceste pelicule nu pentru că avem militari în familie, deși vin dintr-o familie de militari din tată-n fiu – ofițeri au fost soțul, și fratele, și tata, și bunelul. Dar nu asta a fost decisiv. Am avut oportunitatea unică să filmez ceea ce doream. Nu existau restricții, cenzură. Abordam tema care mă interesa. De aici și Afganistanul, și Cecenia, și Nord-Ostul, și "Cristina+Arsenii" (despre copiii decedați la Nord-Ost) – filme la turnarea cărora am trecut totul prin inima și ființa mea. Dar la un moment dat am înțeles că războiul trebuie să se termine, căci a început deja sublimarea. Aveam sindromul ostatecului, sută la sută. După Nord-Ost vre-o cinci ani nu am putut merge calm la teatru, cinema, căci mereu treceam prin mine soarta eroinei mele. Aveam deja propriii mei copii, micuți la acea vreme. Și am început să fac un program de autor despre oameni celebri, programe de format diferit, inclusiv pentru copii, produceam diferite emisiuni TV. Periodic, desigur, mai fac și documentare, dar acestea-s de autor și le difuzez nu la posturile TV rusești, ci la cele din Occident.

- Ați turnat și filme pe teme sociale ?

- Filmoteca mea conține cam 100 de documentare. Am filmat pelicule cu diversă tematică, inclusiv social-acută - despre oamenii în etate, despre cei cu dezabilități, despre cei fără loc de trai... Am și filme pozitive, vesele și politice. Recent le-am povestit colegilor cum am lucrat la pelicula "Uniunea fostelor" - despre relațiile reciproce dintre Rusia, Ucraina, Belarus. Filmul a fost profetic: acum zece ani a povestit despre ceea ce se petrece azi cu aceste state.

Continuarea articolului citiți pe noi.md.