27 februarie 2012, 11:11 Realitatea moldovenească 5561

Cursa înarmării

Moldova intenţionează să cumpere avioane americane scoase din uz?

În toiul războiului rece, propaganda americană descria Uniunea Sovietică drept o ţară săracă, poporul căreia îndură frig şi foame, dar, cu toate acestea, cheltuie sume fabuloase de bani pentru înarmare (aproximativ 15% din buget). Dar pentru Uniunea Sovietică, care tindea să-şi menţină statutul de mare putere şi care respecta principiul egalităţii cantităţii de arme cu ţările NATO, astfel de cheltuieli erau într-o anumită măsură justificate.

Republica Moldova de astăzi – independentă, suverană, democratică şi neutră – este o copie în miniatură a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste din timpurile Cortinei de Fier. Săracă şi înfometată, ea, în curînd, va fi înarmată pînă în dinţi, cheltuind în acest scop mijloace enorme, în raport cu propriul potenţial. Ce-i drept, spre deosebire de Uniunea Sovietică, Moldova nu are eventuali duşmani şi adversari şi nici nu se prevede să-i aibă. De aceea, intenţia oficialilor de la Chișinău de a cumpăra în următorii trei ani opt avioane de interceptare şi opt elicoptere contra sumei de 240 de milioane de dolari nu are nici o explicaţie logică.


*Operaţiunea ”Cer senin”: o simplă aritmetică

Totul a început vinerea trecută, cînd Parlamentul a adoptat, în mod neaşteptat, în prima lectură, proiectul de lege cu privire la modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al Republicii Moldova. Proiectul, pe cît este de ilegal, pe atît e de absurd. Ilegal – pentru că Republica Moldova încă nu dispune de o lege de bază cu privire la utilizarea spaţiului său aerian. Şi dacă e aşa, atunci, din punct de vedere al legislaţiei, nu este nici ce încălca.

Iar absurd – pentru că orice om, mai mult sau mai puţin versat în problemele militare, va spune că acţiunile, descrise în proiectul de lege, împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al Republicii Moldova, în condiţiile Moldovei sînt inaplicabile. Citim în proiect: ”Împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul Republicii Moldova, Ministerul Apărării va lua succesiv următoarele măsuri: a) stabilirea de la sol a poziţiei aeronavei, a legăturii radio şi a identităţii acesteia; b) transmiterea de la sol a informaţiilor şi dispoziţiilor către pilotul sau echipajul aeronavei, în vederea utilizării autorizate a spaţiului aerian al Republicii Moldova; c) interceptarea aeronavei care continuă să utilizeze neautorizat spaţiul aerian al Republicii Moldova; d) executarea focului de avertisment către aeronavele interceptoare; e) executarea focului de nimicire de către aeronavele interceptoare, e) executarea focului de nimicire de către mijloacele terestre de apărare aeriană”.

Teritoriul Republicii Moldova se întinde pe o suprafaţă de 350 km de la nord la sud şi de 150 km – de la vest la est. Pentru a depăşi această distanţă, orice aeronavă, cu atît mai mult una de luptă, ar avea nevoie de doar cîteva minute. Cineva deja a publicat unele date în presă că, de exemplu, MiG-21, elaborat la mijlocul anilor '50 ai secolului trecut, poate parcurge întregul teritoriu al Republicii Moldova în 4,5 minute. Să calculăm acum cît timp va lua efectuarea măsurilor de avertizare şi de pregătire pentru pedepsirea celor care utilizează neautorizat spaţiul aerian, măsuri descrise în proiectul de lege aprobat de Parlament. Conform normativelor sovietice, unitatea de gardă trebuie, la semnal, să decoleze în termen de 5 minute – pe timp de război şi de 10-15 minute – pe timp de pace. Dar, înainte de asta, în conformitate cu prevederile proiectului de lege amintit, trebuie luate o serie de alte măsuri preventive – descoperirea infractorului, contactarea şi identificarea lui, după care urmează avertizarea controlorului de trafic aerian. Şi asta durează cel puţin 10 minute.

Să calculăm mai departe: înainte de a deschide focul, conform proiectului de lege, trebuie obţinută permisiunea comandantului suprem. Adică a preşedintelui ţării. Iar pentru asta, el trebuie să fie contactat şi să i se explice esenţa problemei. Comandantul suprem, la rîndul său, va avea nevoie de un anumit interval de timp, pentru luarea unei decizii deloc simple – totuşi e o responsabilitate enormă – a zdrobi un avion şi a distruge inamicul presupus – pe timp de pace. Reiese că întregul complex de activităţi descrise în document va dura cel puţin o jumătate de oră. Pînă atunci se vor pierde şi urmele infractorului. Nemaivorbind de faptul că Forţele Aeriene ale Republicii Moldova nici nu sînt în stare să detecteze aeronavele aflate în zbor la joasă altitudine.

Dar dacă legea cu privire la modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al Republicii Moldova sigur nu se potriveşte cu realitatea din Moldova, de ce atunci a fost scrisă şi adoptată în prima lectură? Că doar la Ministerul Apărării, în Guvern şi în Parlament nu stau nişte imbecili. Şi uite aici încep lucrurile cele mai curioase...


*Toţi teroriştii vor veni în ospeţie...

La prima vedere, ministrul Apărării, Vitalie Marinuţa, suferă de fobie. El are o idee fixă că Republica Moldova va fi atacată de terorişti. „Dacă vom primi un avertisment de la alte state, precum că în direcţia noastră se îndreaptă o aeronavă cu un scop terorist, ce vom face în acest caz? Noi, ca stat neutru, nu putem primi ajutor din partea altor ţări în domeniul securităţii – e corect? Atunci trebuie să ne protejăm singuri, incluzînd şi protecţia spaţiului aerian”, a spus ministrul Apărării vinerea trecută.

”Haideţi, pur şi simplu, să ne imaginăm un 11 septembrie: o navă aeriană teroristă ceva doreşte să facă, o depistăm. Şi? Ce facem mai departe?” – aceasta deja e o temă de meditaţie pentru ziua de marţi. Recent, enervat de epitetele tăioase la adresa sa, Vitalie Marinuţa a recurs la şantaj: ”Dacă nu se aprobă proiectul privind procurarea celor opt avioane şi opt elicoptere, există două soluţii: să fie scoasă misiunea de apărare a spaţiului aerian din responsabilitatea Armatei Naţionale sau închidem ochii şi ne prefacem că totu-i bine”. Rămîne doar să punem o întrebare de o simplitate copilărească: pentru ce le-ar trebui teroriştilor să capteze avioane şi să pună la cale un ”11 septembrie” în Republica Moldova? Cu ce am reuşit să-i supărăm? Am distrus Libia sau i-am dăruit democraţie Irakului?

Preşedintele interimar Marian Lupu, în fanteziile sale, a mers şi mai departe. El, cu ajutorul noilor avioane de luptă, vrea să lupte cu contrabanda: ”În condiţiile Republicii Moldova, această problemă poate părea abstractă, dar nu e tocmai aşa. Să nu uităm de cazurile reale care au avut loc anul trecut. Ţin minte că a fost o aeronavă uşoară, care a căzut lîngă Galaţi. Dacă nu mă înşel, potrivit unei versiuni, în acest mod se transportau ţigările de contrabandă”. Preşedintele Parlamentului a uitat să menţioneze şi despre aeronava AN-2 care aterizase la Briceni, fără semne de identificare şi încărcat cu ţigări de contrabandă, depistată în august 2010. Apropo, localnicii au spus atunci că aceasta nu este prima apariţie în spaţiul lor aerian a unui obiect zburător neidentificat, cu ţigări la bord. Şi dacă acest canal de contrabandă este ”Secretul lui Polichinelle”, nu ar fi mai simplu şi mai ieftin să fie organizată o ambuscadă, decît să se cheltuie 240 de milioane de dolari la achiziţionarea avioanelor de luptă pentru interceptarea avioanelor ”kukuruznik”, implicate în contrabandă?

Recent, în mass-media a apărut o informaţie despre faptul că grănicerii ucraineni au reţinut un cetăţean al Republicii Moldova, care a încercat să transporte ilegal în Ucraina, pe o sanie (!), 11 pachete de ţigări. Tocmai era cazul ca avioanele ministrului Apărării să lupte cu acel contrabandist! Cum l-ar fi învăţat minte!


*Să-i ajutăm ”Unchiului Sam”

Desigur, ministrul Apărării al Republicii Moldova nu este obsedat de nici o fobie, şi nu cu terorişti şi contrabandiştii are de gînd să lupte Chişinăul oficial, cheltuind 240 de milioane de dolari. Există bănuieli că Alianţa pentru Integrare Europeană, punînd la cale ”afacerea secolului”, pur şi simplu vrea să dea o mînă de ajutor prietenilor din SUA. Dar pentru asta nici trei miliarde de lei din bugetul de stat nu par să fie mulţi.

Pe 16 ianuarie curent, secretarul american al Apărării, Leon Panetta, a făcut o declaraţie oficială: ”Statele Unite îşi vor reduce prezenţa militară permanentă în Europa”. Potrivit lui, de acolo vor fi retrase două brigăzi de infanterie – 170 şi 172, dislocate actualmente în Germania. Şi ele nu vor fi pur si simplu retrase, ci desfiinţate. Întrebare: ce e de făcut cu echipamentul militar rămas? Transportarea lui în Statele Unite nu are sens. Reciclarea este prea scumpă şi nici nu e necesară atîta timp cît încă este posibil să cîştigi bani pe ea, vînzînd-o către ţări terţe, cum ar fi nepretenţioasa Republica Moldova.

Potrivit Şefului de Stat Major al Armatei SUA, generalului Raymond Odierno, Brigada I de infanterie va fi retrasă din Germania în 2013. Iar conform depeşei Departamentului de Stat al SUA din 21 ianuarie 2010 (publicată pe site-ul WikiLeaks), pînă în 2015 trebuie să părăsească Germania un total de 10,471 de militari americani. Amintim că anume la anul 2015 s-a referit Vitalie Marinuţa în Parlament vinerea trecută, vorbind despre achiziţionarea a opt avioane de luptă şi opt elicoptere. Oare nu sînt prea multe coincidenţe?

Chiar şi datele se potrivesc. Declaraţia privind reducerea prezenţei militare permanente în Europa a fost făcută de secretarul american al Apărării pe 16 ianuarie. Pe 11 ianuarie, Guvernul Republicii Moldova aprobă, în cadrul şedinţei sale, proiectul de lege cu privire la modul de acţiune împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al Republicii Moldova. Pe data de 13, documentul este înregistrat în Parlament care, în timp record (la şedinţa din 17 ianuarie), l-a aprobat în prima lectură. Totul arată de parcă autorităţile de la Chișinău pregătesc de urgenţă un cadru legislativ pentru viitoarea afacere cu arme.

Cineva ar putea întreba: dacă este vorba despre lichidarea a două brigăzi ale armatei SUA, ce legătură are cu asta tehnica aviatică? Potrivit conceptului operaţiunii terestre şi aeriene al Pentagonului, unul dintre factorii decisivi care determină eficienţa operaţiunilor de luptă este tempoul sau viteza de deplasare a trupelor în dezvoltarea ofensivei sau luptei. Pornind de la asta, miza în reînarmarea infanteriei americane, la timpul său, s-a pus pe elicopterele de luptă şi transport. Ele sînt rapide (permiţînd redistribuirea rapidă a trupelor) şi econome: consumul de combustibil pentru elicopterul AH-64A Apache este de 2,5-3 ori mai mic decît pentru tancul M1 Abrams.

Două brigăzi de infanterie ale Statelor Unite, în 2015, vor fi desfiinţate, elicopterele rămîn. Ce e de făcut cu ele? Şi de ce să nu fie trimise în Moldova? În ce priveşte avioanele de luptă, experţii militari, inclusiv cei din SUA, de mult recunosc că tehnica aviatică a armatei americane este uzată. Şi mai tare decît chiar cea a Rusiei. Avioanele F-15 – baza aviaţiei de luptă a SUA – sînt mai vechi decît avioanele ruseşti ”învechite” Su-27. Adică, flota aeriană militară a SUA necesită o înnoire treptată. Şi atunci, cum rămîne cu tehnica scoasă din uz?


*Tehnică militară la mîna a doua

Faptul că Republica Moldova intenţionează să cumpere anume tehnică militară ”la mîna a doua” (de ceva mai mult ea nici nu e în stare), o demonstrează valoarea estimativă a tranzacţiilor viitoare – 240 de milioane de dolari pentru opt avioane şi opt elicoptere. Sau 15 milioane de dolari pe unitate. Pentru comparaţie: la sfîrşitul anului 2011, Statele Unite i-au vîndut Arabiei Saudite 84 de avioane F-15, în valoare totală de 29,4 miliarde de dolari. Conform calculelor aproximative, aceasta constituie 250-280 de milioane de dolari pe avion, plus accesoriile.

Pe lîngă faptul că Statele Unite ale Americii, prin intermediul Moldovei, pot scăpa de ”vechiturile militare” (iar pentru aceasta R. Moldova merită să i se facă şi o reducere), o posibilă afacere cu armament i-ar putea asigura părţii americane şi alte venituri. Nu ştiu care e situaţia actuală, dar la preţurile anului 2001, instruirea unui pilot de prima clasă costa 2 milioane de dolari. Această cifră a fost numită atunci de şeful Direcţiei Aviaţie Militară a Ministerului Apărării, colonelul Coroi, exprimîndu-şi regretul că Moldova şi-a antrenat piloţii în Rusia şi România, iar aceştia, din lipsa experienţei de zbor, îşi pierd abilităţile.

Instruirea piloţilor, prezenţa în Republica Moldova a propriilor specialişti militari, comenzi garantate pentru accesorii, dependenţa crescîndă a Armatei Naţionale a R. Moldova faţă de NATO, neutralizarea apărării antiaeriene transnistrene şi controlul deplin asupra cerului nerecunoscutei RMN – acestea sînt posibilele garanţii, pe care le va oferi viitoarea tranzacţie părţii americane. Potrivit opoziţiei, pentru oficialii moldoveni, acest contract, întîi de toate, este o modalitate de a face bani. Potrivit liderului PCRM, Vladimir Voronin, posibilul comision în contractul privind achiziţionarea de elicoptere şi avioane de interceptare ar putea ajunge la 10% din suma totală, sau 24 de milioane de dolari.


*Cum să cîştigi 240 de milioane de dolari

De la oricine ar intenţiona Ministerul Apărării al R. Moldova să achiziţioneze tehnică militară de apărare aeriană a Moldovei împotriva ameninţării teroriste, apare întrebarea logică – de unde va lua banii? Prim-ministrul, cu doar o lună în urmă, în alocuţiunea sa cu prilejul primei aniversări a Guvernului Filat 2, s-a plîns de deficitul catastrofal de bani în buget – nu există surse de întreţinere pentru şcolile prost dotate şi, din această cauză, ele trebuie închise. Iar ministrul Apărării, vorbind de viitoarea tranzacţie, tocmai a amintit de buget şi de ”un şir de alte surse”.

Avînd în vedere că Statele Unite, în general, nu au reacţionat la scandalul privind vînzarea de arme de către Moldova Armeniei (s-a dovedit că ţara neutră Republica Moldova are arme din belşug), există suspiciunea că SUA ştiau foarte bine despre tranzacţiile desfăşurate. Cu atît mai mult că autorităţile actuale ale Moldovei nu fac nici un pas fără consultarea prealabilă cu partenerii europeni şi cei de peste ocean. Reiese că Moldova a început deja încetişor să cîştige bani pentru cele opt avioane şi opt elicoptere?

Şi dacă nu se poate cîştiga din tranzacţiile economice externe, întotdeauna se pot găsi surse în interiorul ţării, majorînd din nou, sub un pretext plauzibil, taxele sau închizînd o sută-două scoli şi spitale. Faimoasa ”optimizare” a şcolilor, de exemplu, aşa cum s-a anunţat, va permite economisirea a circa 230-280 de milioane de lei din resursele bugetului, care, cu uşurinţă, pot fi redirecţionaţi pentru protecţia spaţiului aerian al Republicii Moldova de atacurile din exterior. Dacă pornim de la logica autorităţilor, atunci e mai bine să mori de foame, dar să dispui de protecţie sigură împotriva teroriştilor şi contrabandiştilor, cărora, în genere, nici nu le pasă de noi.