25 august 2015, 11:01 Diaspora moldovenească 16880

Moldovenii despre viaţa de student în Turcia (Foto)

Тurcia este o ţară unde Orientul îşi dă mâna cu Occidentul. Tradiţiile de mii de ani se întâlnesc alături de modernul acestui mileniu, iar oamenii ţării le-au împăcat. Turcia nu reprezintă doar o cultură şi un boom economic răsunător, dar şi un loc unde studiile universitare atrag tineri din tot mai multe ţări. Aşa s-a întâmplat şi cu eroina subiectului nostru, Ana-Maria Pancu. Ea a optat pentru o bursă de studii în Kayseri, iar dintre cei 80.000 de aplicanţi din întreaga lume, a fost selectată printre beneficiarii acestui program bursier. Care a fost drumul său spre succesul universitar, aflaţi din interviul de mai jos.

Ana-Maria, de ceva timp te afli în Turcia. Ce te-a determinat să vii acolo?

Fiind în căutarea unor oportunităţi de a face masteratul peste hotare, am descoperit o bursă oferită de guvernul Turciei studenţilor străini. Aplicasem la diverse programe, iar în momentul în care am avut mai multe opţiuni am făcut nişte notiţe cu avantaje şi dezavantaje, pentru a alege mai uşor şi iată că Turcia a ieşit învingătoare! Am avut de câştigat şi eu, pentru că a fost mare concurenţă. Peste 80000 de tineri din toată lumea au concurat pentru această bursă. M-am bucurat să fiu printre câştigătorii bursei şi astfel la sfârşitul primul anul de studii, care a constat în cursurile de limbă turcă din cadrul universităţii, am demonstrat că am meritat această bursă prin obţinerea celor mai înalte rezultate la examene.

Cum e viaţa de student într-o ţară pe care ai noştri nu prea o preferă drept destinație pentru studii?

Viaţa de student în Turcia e diferită de cea a colegilor mei din Vest. În Turcia mă simt ca acasă câteodată, iar alteori atât de străină. Mai ales că sunt singura din Republica Moldova în oraşul meu universitar, Kayseri, care are o populaţie de peste un milion de locuitori. Cu toate acestea, în Turcia există mai mulţi studenţi moldoveni decât îmi imaginasem. Unii dintre ei chiar merg încolo, achitând costurile pe cont propriu. În ultimii ani Turcia s-a dezvoltat cu paşi rapizi, devenind o putere în regiunea sa, astfel nu m-aş mira să întâlnesc mai mulţi tineri de-ai noştri, făcându-şi studiile acolo în viitor.

Se simte acea diferenţă, în special atunci când vreau să îmbrac o fustă, dar nu o fac pentru că respect locul şi oamenii printre care mă aflu. Eu sunt creştină, iar ei sunt musulmani, ceea ce iarăşi ne face diferiţi, dar în acelaşi timp privesc acest fapt ca pe o şansă de a descoperi lumea aşa cum este ea, multiculturală.

Cu ce stereotipuri sau poate lucruri inedite şi frumoase te-ai întâlnit la universitate?

Un lucru frumos, pe care l-am descoperit la universitate, sunt condiţiile în care îşi fac studille şi locuiesc studenţii de acolo. De exemplu, în căminele turceşti studenţii nu au nicio grijă, înafară de a învăţa. Deci, ca să fiu mai concretă, căminul meu este unul nou construit: are 10 etaje, unde pe lângă camerele în sine, găsim maşini de spălat, de uscat, săli de studiu şi cantină. Să nu uit şi de camera de rugăciune, unde studenții musulmani merg să se roage de 5 ori pe zi. Fiecare cameră este a câte 2 sau 3 persoane, în alte cămine pot fi şi câte 4. Intrarea şi ieşirea din cămin se face pe baza aplicării unei amprente pe un dispozitiv, iar ora maximă până la care poți intra seara în cămin este 23.00, vara se mai oferă încă 30 de minute. Da, e destul de strict, dar astfel se are grijă ca studenţii să fie înafara oricărui pericol.

Mai devreme m-am referit la căminele de stat, în cele private regulile se schimbă, deci totul e mai permisiv.

Pe lângă căminele şi regulile acestora, m-a impresionat măreţia campusului universitar. Ca să ajung dintr-o aripă în alta, mergând cu paşi moderaţi, mi-ar lua între 45-60 de minute.

Dar să le luăm pe rând. Eşti mereu înconjurată de străini şi aici nu mă refer doar la turci. Cum e să faci faţă valului de şocuri culturale?

Într-adevăr, sunt într-un oraş unde interacţionez cu studenţi de pe tot globul pâmântesc. Fac cunoştinţă cu 94 de ţări, prin reprezentanţii acestora. Şocul cultural deci e un subiect popular în viaţa mea de zi cu zi de acolo. Acesta, însă, nu presupune neapărat trăiri negative. De altfel, el este mai bine zis un conglomerat de emoţii atât pozitive, cât şi situaţii mai puţin confortabile. E absolut fascinant să cunoşti tineri din Africa, Asia Centrală, Orientul Mijlociu, culturi cu care noi mai rar reuşim să interacţionăm. Atunci, însă, când mă ciocnesc de diferenţele culturale din ţara-gazdă sau cu cele din ţările din care vin colegii mei, am o regulă pe care o respect cu stricteţe. E vorba de respect şi toleranţă, cuvinte-cheie într-o atmosferă interculturală.

Ce alte activităţi mai ai în afara orelor de curs?

În afara orelor am fost implicată în proiecte variate, fie că acestea erau realizate de studenţi sau pentru studenţi. Am participat la conferinţe pe tematici diverse, în special, pentru a-mi îmbunătăţi vocabularul în turcă cu cuvinte academice. Pe lângă asta, împreună cu studenţii de la jurnalism, am realizat o serie de filmuleţe care demonstrează cât de bogat e oraşul nostru la capitolul studenţi internaţionali, deci am reflectat culturile noastre prin ceea ce numim noi azi social media şi instrumentele sale. De multe ori am ieşit pe diverse scene din Kayseri şi nu doar pentru ca să reprezint Republica Moldova, am participat la concursuri sau evenimente culturale, momente în care m-am simţit mai aproape de casă.

Pe lângă asta, am încercat ceva nou şi pentru unii foarte riscant, adică cursuri de zbor cu parapanta. După ce am trecut examenele, am început să zbor, apropo singură şi astfel am şi obţinut un certificat de pilot începător. Atunci m-am convins pe deplin că nu există nimic imposibil pe lumea asta.

O altă activitate pe care pot să o fac oricând este să schiez, datorită faptului că mă aflu într-o zonă montană. Acolo încerc să iau parte atât la activităţi care îmi îmbogăţesc cunoştinţele despre tot ce ne înconjoară pe lumea asta, cât şi la cele care îmi pot oferi experienţe noi şi chiar pline de provocări. Am şi călătorit foarte mult pe parcursul primului an de studiu, mai ales, ştiind că din septembrie s-ar putea să nu reuşesc, încep masteratul, un masterat care e o nouă provocare: voi scrie articolele, proiectele şi teza în limba turcă. Sunt gata de provocare!