18 noiembrie 2011, 15:37 Sărbători şi obiceiuri 25363

Valori naţionale veritabile – Reflecţii la tema „Sărbătoarea Naţională a Vinului şi Expoziţia Meşterilor Populari „Tezaur”

Pentru că e toamnă sîntem obişnuiţi, ca orişice moldoveni care se stimează odată aşezat vinul în butoaie, strînsă roada şi pusă la locul ei să facem şi nişte bilanţuri. De astă dată ne-am propus să vă facem o invitaţie la discuţie şi să dezbatem cît mai larg posibil o temă, care după părerea noastră merită să fie discutată.

Întîi de toate ar trebui să înţelegem ce este, ce a fost vinul la moldoveni, dar viţa de vie? Iar în acest context ne întrebăm şi vă întrebăm cum ar trebui să se numească sărbătoarea în cauză, ca să devină cu adevărat naţională, ca să ne unească şi să ne adune - mic şi mare, tînăr şi bătrîn în jurul „Pomului sacru”, căci asta era Viţa de vie pentru strămoşii noştri daci, dar mai ales să ajungem să preţuim Măria Sa Viţa de Vie şi respectiv Vinul, aşa sau cel puţin tot aşa, cum erau preţuite de strămoşii strămoşilor noştri.

Să ne putem pătrunde de importanţa acelui fapt, că Dumnezeu a binecuvîntat acest pămînt să rodească Viţa de vie, să înţelegem de ce proverbul trac ne spune peste vremi „Numai Viţa vinului, floarea Trandafirului şi spicul Grîului stau în poarta raiului”, să ne întrebăm de ce omul a cultivat întîi viţa de vie şi apoi a început să cultive cerealele „Cultura viţei e fără asemănare, mai veche ca plugăria” (B. P. Harden). Iar cînd ne vom pătrunde de toate acestea, să ne întoarcem cu faţa la podgoriile noastre lucrate de veacuri cu sudoare şi apărate de toate cele rele. Apoi să înţelegem profunzimea de care au dat dovadă strămoşii noştri spunînd, că viţa de vie este simbolul omului însuşi, căruia Dumnezeu îi trimite harul Său pentru creştere, curăţire şi buna lui rodire, pentru omenie şi întru slăvirea Domnului. Şi precum Apa este simbolul tainei Botezătorului al naşterii lui Hristos, Vinul este simbolul Sfintei împărtăşanii − al nemuririi. Iar dacă gîndim şi mai profund, Dumnezeu a creat omul fiind Viţa cea dintîi adevărată, el fiind Lucrătorul, noi fiind Mlădiţele, care curăţate fiind la timp – rodim. Tot neamul nostru a fost binecuvîntat să reziste în timp, înfruntîndu-le pe toate, să rămînă la fel de muncitor, blajin, un popor care se bucure de roadele sale.

Iar ca să putem valorifica Vinul, dar mai ales tot ce ne oferă Viţa de vie, trebuie să înţelegem ce a fost, ce este şi ce trebuie să fie vinul pentru moldoveni.

Vinul cununa tuturor anotimpurilor, coborît din viile care ne brodează Raiul pe pămînt, ca să ne poată apropia de Înălţimea Cerului şi de Sevele Pămîntului. E cîntecul Viţei de vie, care murmură tainele de veacuri ale neamului şi ne face să asistăm la Spectacolul Transformării şi Regenerării, atunci cînd la Teascul Vinului sînt adunate toate - rod, trudă, sudoare, dragoste, lacrimi, iar ca să renască trebuie aduse în jertfă Teascului – astfel eliberîndu-se se transformă în licoarea frumuseţii omului, oferindu-i din omenia, prietenia, dragostea sa. Fiecare vin vorbeşte şi cinsteşte trecutul glorios al neamului nostru şi-i trasează drumul spiritual spre viitor. Imaginaţi-vă numai pentru puţin, că vinurile noastre cuceresc întreaga lume, aşa precum se întîmpla pe vremea dacilor…

Viţa de vie, vinul a însoţit moldoveanul pe tot parcursul vieţii (botez, cununie, înmormântare), de sărbători (Paşte, Crăciun) şi la cele de peste an. Vinul mistic, sîngele lui Hristos, viţa de vie - sînt simbol al fecioriei, etc.

Toate acestea fiind spuse, trebuie să recunoaştem, că avem mare nevoie de sărbători, sărbători pentru suflet, sărbători pentru întreg poporul nostru, iar ca acestea să devină cu adevărat sărbători naţionale, să ne ducă faima în lume trebuie să ne valorificăm tezaurul. Avem cu ce ne prezenta lumii, trebuie doar să avem înţelepciunea să le adunăm laolaltă pe toate şi să le oferim un loc de cinste.

Am sugera poate o altă denumire: „Sărbătoarea viţei de vie”, „Sărbătoarea roadei” - ar fi mai potrivite, fiindcă am reuşit să ne facem cunoscuţi prin multe alte produse, care se produc din viţa de vie, iar astfel am asigura participarea îndreptăţită la această sărbătoare a femeilor, copiilor, bătrînilor. În mod normal vinul se serveşte într-un anumit mod şi într-o ambianţă deosebită - cu nuci, plăcinţele, sărmăluţe în frunze de viţă de vie, carne friptă, dulceţuri de struguri, copturi, bomboane etc., acestea, însă, sînt produse preparate de femei. Creaţia şi participarea lor necesită îndreptăţire socială, tot aşa şi pentru nebăutorii de vin, bătrîni şi copii. S-ar cere atunci şi expoziţia-vînzare a sucurilor din struguri pentru copii şi bătrîni, a mustului dulce, a băuturilor răcoritoare, cum era pe timpuri. Avem şi produse medicinale şi cosmetice din sîmburi de struguri etc. După părerea noastră ca să fie cu adevărat naţională, la sărbătoare trebuie să participăm cu toţii - cu mic, cu mare şi nu doar amatorii şi producătorii de vin să participe la această sărbătoare, reducîndu-se totul la vînzate-cumpărare, dar cu cel care a crescut, îngrijit şi a cules strugurii cum rămîne?

E oportun să fie modificată denumirea şi structura organizatorică a sărbătorii date la finele culesului roadei, poate ar trebui reamintite asemenea ritualuri şi tradiţii vechi păstrate pînă astăzi, care ne-ar demonstra care e de fapt Drumul Vinului şi latura spirituală a parcurgerii acestui drum - hora în vie (la sădit), hora în jurul teascurilor (la cules), proba tulburelului, binecuvântarea vinului de Sf. Ioan (carnavalul de toamnă), vărsarea de vin la rădăcina butucului în ajun de Crăciun, darea cepului la butoi cu vin pelin (sărbătoarea primăverii), toate acestea demonstrîndu-ne nouă şi tuturor odată în plus, că pe teritoriul ţării noastre, viile şi vinul au existat din cele mai îndepărtate vremuri şi că au avut un loc de cinste, a fost un motiv de mare mîndrie naţională pentru noi, iar ca să şi rămînă trebuie să facem nişte eforturi ca să ieşim din cercul vicios al lipsei de măsură la băut şi să introducem acele noţiuni de cultură a Vinului şi viţei de vie, pe care le-am avut dintotdeauna, dar pe care le-am cam risipit.

Credem că ar fi bine ca la „sărbătoarea viţei de vie” să fie invitaţi meşteri, care ar prezenta diferite obiecte legate de cultura viţei de vie şi a vinului (căzi, butoiaşe, „galoane împletite pe deasupra cu lozie”, coşuri împletite de diferite forme şi pentru diverse destinaţii ş.a.). Să fie demonstrate diferite tehnologii vechi tradiţionale şi contemporane a fabricării mustului, vinului, dar şi despre cultura de a bea vin (pot fi prezentate filme pe ecrane mari etc.). Credem că mulţi ar fi interesaţi de istoria acestor tehnologii şi îndeletniciri populare.

Mulţi vin la sărbătoare să se odihnească, să vadă ceva frumos şi interesant, să procure obiecte necesare şi după plac. E necesar de a promova pe larg valorile artei populare, tradiţiile artizanatului manual în cadrul Expoziţiei-tîrg „Tezaur”, care de fiecare dată e plină de vizitatori, în mare parte admiratori ai frumosului. Amintiţi-vă că fiece sat avea cel puţin 2-3 meşteri performanţi într-un domeniu artizanal, era dezvoltată o bogată gamă de meşteşuguri artistice (de prelucrare a produselor alimentare, a materiei prime vegetale etc.). Moldova avea mii de ţesătoare şi alesătoare de covoare, brodeze, croşeteze, lemnari, olari, fierari, împletitori din salcie etc.

Am crede, că mai întîi e necesar să revenim la broderia costumelor naţionale şi modernizate, a prosoapelor de nuntă, a feţelor de masă şi a seturilor de şerveţele pentru zestrea fetelor etc., suvenire frumoase şi necesare, care ne-ar spori bugetul familiei şi ne-ar prelungi continuitatea etnică creativă. Bucură mult obiectele din fire tricotate şi croşetate, împletite din fibre naturale, brodate, piesele lucrate în lemn, metal, vasele de ceramică ş. a.

Pe baza ceramicii populare tradiţionale (roşii şi negre) şi celei modernizate, prin obiectele de lemn tăiate, sculptate, piesele împletite din fibre vegetale se demonstrează evident una din posibilele căi de promovare a meşteşugurilor populare.

În satele Moldovei sînt încă mulţi meşteşugari iscusiţi, care deservesc populaţia din jur, dar ei nu sînt identificaţi, promovaţi, ca să fie cunoscuţi de lume. Este o sarcină de lucru a acelora din secţiile de cultură să înregistreze şi să promoveze meşterii, administraţia locală să-i ajute la obţinerea materiei prime, pieţei de desfacere, la crearea locurilor de muncă prin organizarea unor mici întreprinderi sau ateliere, centre meşteşugăreşti. Administraţia locală ar trebui să aibă grijă şi să fie responsabilă de realizarea diferitor programe naţionale, inclusiv renaşterea valorilor culturale ale satului. E foarte greu să ne reîntoarcem la unele tradiţii meşteşugăreşti după ce le-am pierdut, îndeosebi cele practicate de femei, care uitînd de lîna ecologic curată „s-au luat cu moda” şi cu lucrurile procurate şi produse de fabrici din fibre sintetice nesănătoase. Cu mare regret, tradiţiile artizanale populare se pierd, sînt ignorate de către cetăţenii satului, de gospodine. În casele de la sate tot mai mult pătrund mărfuri industriale, care ne unifică traiul, lipsindu-ne de adevăratele valori artistice create cu mîinile şi talentul părinţilor. Acestea sînt adevărate opere, ce conţin anumite mesaje de la ei pentru copii, în speranţa că aceste valori etnice prestigioase vor fi păstrate.

Astăzi este foarte important ca toţi – atît cei maturi, cît şi cei mici să conştientizeze necesitatea păstrării şi promovării valorilor populare naţionale, tradiţiilor culturii materiale şi spirituale, fiindcă pierderea acestora ne va ştirbi din strălucirea noastră ca popor creator şi talentat cu o cultură autohtonă originală, ne va duce în pragul unor mari rătăciri şi compromisuri irecuperabile. Deja am pierdut tradiţiile costumului popular, ale covorului moldovenesc tradiţional neted, ale prosoapelor decorative şi de ritual, ţesute şi brodate manual cu anumite motive simbolice cu mesaje informative ş. a., care, de fapt, sînt mărci sociale şi de prestigiu a identităţii etnice.

Am fi bucuroşi să vedem la anul mai mulţi meşteri populari, inclusiv şi dintre acei, care nu au încă titlul onorific, dar realizează lucrări calitative, frumoase şi bazate pe tradiţiile populare larg răspîndite în trecut. Ar fi bine să vină şi unele şcoli cu expoziţii ale lucrărilor elevilor de la lecţiile de educaţie tehnologică, iar în cabinetele metodice al secţiei de cultură să existe o bază de date a tuturor creatorilor populari – meşteri şi obiectele lor, cu filme despre ei, inclusiv şi a acelora care dezvoltă folclorul muzical, literar, coregrafic etc.

Vă îndemnăm să nu uităm de arta populară, să fim adevăraţi purtători ai valorilor naţionale, să nu trădăm tradiţiile strămoşeşti, să contribuim la dezvoltarea şi perfectarea lor! De tinerii creatori ai valorilor etnice depinde destinul patrimoniului naţional. Să fim demni şi să avem grijă pe viitor de mărgăritarele selectate de veacuri cu înţelepciune de strămoşii noştri ca zestre sacră pentru urmaşi. Să ne integrăm în Europa dar cu zestrea de acasă, să tindem spre armonie cu alte culturi prin diversitatea expresiilor culturale.

Reieşind din cele spuse mai sus, ţinem să mulţumim din suflet tuturor meşteşugarilor, care au participat la expoziţia „Tezaur”, dorindu-le ani mulţi fericiţi, plini de prosperare şi bucurii, iar muza creaţiei şi dragostei faţă de tezaurul şi valorile populare să nu-i părăsească nicicînd. Iar amatorilor şi producătorilor de vinuri le dorim, de asemenea, succese şi realizări, în promovarea elixirului dispoziţiei bune, dar mai ales în promovarea culturii servirii vinului, ţinînd seama de un alt obiectiv important – măsura, care ne-ar asigura cultura întrebuinţării vinului. Iar nouă tuturor ne dorim La mai mult şi la mai mare întru organizarea unor Sărbători cu adevărat naţionale.

 

Expoziţia meşterilor populari „Tezaur”, MoldExpo, Chișinău 2011