26 iulie 2024, 15:30 Istoria 32082

623 ani de la afirmarea Mitropoliei Moldovei

Astăzi se împlinesc 623 ani de la recunoaşterea lui Iosif ca mitropolit al Moldovei şi stabilirea scaunului mitropolitan la Suceava. Acest eveniment a reprezentat finalul unor acțiuni începute de domnul Moldovei Petru I Muşat (1375-1391) care a fost un adevărat „descălecător de ţară, dătător de legi şi datini". Nu se putea ca acest energic, ambiţios şi clarvăzător domnitor al unei ţări tinere, în ascensiune, să cîrmuiască aproape 20 de ani fără sfaturile şi sprijinul unui înalt ierarh, care ar fi păstorit Biserica Moldovenească, ar fi îndeplinit îndatoririle de întîistătător.

Petru I Muşat vedea drept una din preocupările sale prioritare statornicirea structurii bisericeşti prin canonizarea ierarhiei superioare − a Mitropoliei, dorind să aibă o biserică independentă de influențele străine.

Domnul Moldovei Petru I s-a adresat lui Antonie, Mitropolitului de Halici, cu rugămintea să hirotonisească doi episcopi moldoveni: pe Iosif şi Meletie. Domnitorul Moldovei la 1373 l-a transferat pe episcopul Iosif după hirotonisire la Suceava, intitulîndu-1 – „vladîco”. Scaunul altui episcop, Meletie, a fost stabilit în tîrgul Roman.

Aceste numiri şi transferări, hotărîte şi efectuate de suveranul moldovean au dat motiv patriarhatului constantinopolitan să încerce să se amestece în treburile interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova.

Patriarhul de Constantinopol Antonie al IV-lea a trimis doi exarhi de ai săi, care nu au fost primiți în Moldova. În 1394 patriarhul a desemnat pentru Biserica Moldovei ca mitropolit pe grecul Ieremia, care a fost alungat. După cîţiva ani patriarhia constantinopolitană trimite un nou exarh, pe Mihail, pe care Moldova 1-a refuzat, ca şi pe ceilalţi.

Patriarhia era bine informată despre autoritatea înaltă a mitropolitului Iosif printre ierarhii şi clerul Moldovei, despre atitudinea pioasă a celor păstoriţi faţă de întîistătătorul Bisericii Moldoveneşti, de aceea toate mijloacele şi procedeele aplicate pentru a-l înlătura de la scaunul mitropolitan: porunci, promisiuni şi chiar ameninţări au fost zadarnice.

Mitropolia Moldovei, precum şi caracterul canonic al primului ei mitropolit Iosif, a fost recunoscut de Patriarhia de Constantinopol în 1401, cînd prin scrisoarea sa către domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun, Patriarhul Constantinopolului Matei I a blagoslovit împuternicirile „adevăraţilor episcopi şi mitropoliţilor legitimi ai Moldovei”.

Aşadar, Patriarhia de Constantinopol s-a împăcat cu instituirea în Moldova a unei tradiţii deosebite: alegerea de către ierarhii săi, cu încuviinţarea domnitorului, a mitropolitului său. Mitropolia Bisericii Ortodoxe din Moldova a intrat benevol sub oblăduirea canonică a Patriarhiei constantinopolitane cu statut autonom.