26 octombrie 2024, 14:00 Istoria 73645

Marea victorie a moldovenilor în bătălia de la Codrul Cosminului (26 octombrie 1497)

Astăzi comemorăm 527 ani de la bătălia din Codrul Cosminului, în care s-au confruntat oastea Moldovei condusă de Ștefan cel Mare și armata polonă a regelui Ioan Albert.

Сampania polonă împotr4va Moldovei începe în vara anului 1497 cînd regele polon Ioan Albert, în fruntea unei armate de aproape 100.000 de oşteni, trece Nistrul pe la Mihălceni (9 august) şi înaintează pînă la Coţmani. Solii Moldovei, timişi în întimpinare pentru limpezirea situaţiei şi aflarea motivelor acestei năpădiri, au fost luaţi prizonieri şi închişi în cetatea Lvovului. Aceste acţiuni nediplomatice, duşmănoase au scos la iveală intenţiile adevărate ale năvălirii polonilor în Moldova. Invadatorii urmăreau ţelul să supună Ţara Moldovei şi să-l înlocuiască pe domnul ei cu Sigismund, fratele craiului polon.

Ştefan cel Mare „a poruncit să se adune toată oastea sa la tîrgul Romanului”. Domnul Moldovei părăseşte Suceava, îndreptîndu-se spre Roman, unde se strînse armata – aproape 40 000 mii de oşteni moldoveni. Se aştepta un ajutor armat din partea regelui Ungariei Vladislav al II-lea. La 26 august polonii încep asediul Sucevei, care a ţinut „trei săptămîni zi şi noapte”, fără vreun oarecare rezultat. Corpul de oaste ungur (12.000 de oşteni) pătrunde în Moldova. Conducătorul ungur începe tratativele cu părtaşii în conflict. Ştefan cel Mare acceptă să se termine atacurile, „dar în aşa chip ca ei (polonii) să se întoarcă pe aceeaşi cale pe unde au venit”.

Polonii se retrag din Moldova, dar nu respectă condiţia pusă de Ştefan cel Mare, alegînd drumul prin oraşul Siret spre Codrii Cosminului, lîngă Cernăuţi. La 26 octombrie are loc Bătălia din Codrul Cosminului. Oastea moldovenească în frunte cu Ştefan cel Mare, atacă armata polonă: „Şi a fost atunci măcel mare între armatele moldoveneşti şi leşi. Şi au fost luate toate schiptrele crăieşti şi au căzut acolo multă oaste şi toate tunurile cele mari, cu care bătuse în cetatea Sucevii, au fost luate atunci şi altele şi mai mici multe, pe care nu este cu putinţă a le înşira”. Rămăşiţile armatei polone au putut ajunge cu greu pînă la Cernăuţi.