Răzvan şi Vidra
Vatavul haiducilor,
Căpitanul hoţilor,
Groaza veneticilor!
Şi cum mi s-arată,
Priveşte la fată,
O vede şi iată:
I se face milă
De biata copilă!
Şi zice apoi
Cătră cel ciocoi,
Cătră cel voinic,
Voinic de nimic:
Calea e a ta,
Mândra e a mea,
Şi de nu mi-o dai,
Hai la luptă, hai!...
(Vidra îşi pune mâna pe frunte.)
TĂNASE
Uf, uf, ce inimă mare! Păcat, zău, că nu-i creştin!...
GANEA
Eu nu-nţeleg, căpitane... Ce vrei? Ţi-oi plăti deplin...
RĂZAŞUL
Nu-nţelegi ce este lupta?
GANEA
Lupta?
RĂZAŞUL
Lupta voinicească:
Unul pe-altul să-mi apuce, ş-apoi să mi se trântească!
GANEA
Dar căpitanu-i mai tare... mai umăros... mai cu piept...
Lesne poate să mă bată... nu se cade... n-ar fi drept.
RĂZVAN
A! jupânului, pesemne, îi place lupta nemţeşte?
Daţi-i săbii dumisale; să-şi aleagă ce pofteşte!...
Pentru mine-i chiar totuna: ne vom bate cum va vrea;
De-oi muri nu-i mare treabă, iar de nu, Vidra-i a mea!
(Scoate paloşul, pe când Răzaşul dă pe al său lui Ganea.)
Apucă spata, jupâne!...
GANEA