Pe Suceava o măresc Suceviţa, Solca şi Soloneţu.

În Moldova se varsă: Homorul, Slatina, Risca, Neamţul, Topologul, Valea albă şi altele.

Cu Bistriţa se uneşte Crăcăul.

În Trotoş se varsă Tăslăul sărat şi celalt Tăslău, Oituzul, Caşinul, Valea seacă şi Valea rea.

Bîrladul se adaugă cu Bîrlădeţul, Sacoveţiul, Vilna, Rebricea, Vasluiul, Vasluieţul, Racova, Crasna, Lohanul, Docolina, Hobalna, Horiata, Smila, Tutova, Berheciu, Zeletinul, Oorodul.

Cirimuşul se naşte din Cirimuşul alb şi negru şi din Putila.

În Jijia se varsă Siubana, Sitna, Miletinul, Bahluiul, Bahluieţul, Sîrca.

Prutul duce cu sine, Colacinul, Cosmanul, Cuciurul, Ciuhurul, Basieul, Corovia, Caminca, Căldăruşa, Jijia, Gîrla mare, Dele, Valea mare, Valea Bratuleni, Mojna, Nirnova, Călmăţui, Lăpuşna, Strîmba, Sărata de răsărit şi cea de apus, Chighieciu, Larga şi Slanul.

În Nistru se varsă Serafinetul, a cărui gură formează cel din urmă unghiu al Moldovei spre miazăzi, Ciorna Ichielul, Băcoveţiul, Isnoveţiul şi Bîcul.

În Răut se varsă, Soloneţiul, Ciulucul cel mare şi mic, Dobruja, Cula şi Cogălnicul.

Acestea în Moldova.

În Basarabia, Cahulul, Saicea şi Ialpuchul măresc Dunărea, Cogalnicul, Nistru.

Din acestea numai Ialpuchul curge necontenit, iar celelalte două sunt ape mai mult stătătoare decît curgătoare; de asemenea şi Cogalnicul nu are sorginţi, ci numai atunci se poate numi pîrîu cînd se umple de ploile de toamnă, iar peste vară este sec şi uscat şi ca un şanţ la vedere, pentru aceia vitele tătarilor din Budjac adesea pier din cauza lipsei de apă.

Precum rîuri, de asemenea nu lipsesc lacuri (bălţi) în Moldova.

Dintre mai multe lacuri parte naturale, parte artificiale, merită a fi însemnate mai cu seamă următoarele cinci.

Lacul Brateşu^[8], între Prut şi Siret, lîngă Galaţi; lăţimea lui este de un milliariu şi jumătate italian, lungimea de două milliarie. Nu are sorginţi, ci numai o gîrlă mică şi nu prea adîncă, numită Pruteţu, care atunci cînd Prutu creşte prin ploi, se adapă dintr'însul. Altădată gîrla rămîne uscată şi aduce lacului putrejune. Iar primăvara cînd Dunărea creşte prin topirea omătului, nu numai împinge Prutul înapoi, ci umple şi lacul cu apă proaspătă şi cu peşte, pe care locuitorii îi prind fără osteneală, după ce apa scade.

Lacul Orcheiului, lîngă oraşul Orcheiu, se formează din apele Răutu şi Cula, şease milliarie de lung şi două de lat. Lungimea şi lăţimea lui o măreşte un iez, făcut de Vasile voevod Albanit cu scop de a opri ape şi a face mori, cari aduc mari venituri. În mijlocul lacului este o insulă, nu prea mare, dar care odinioară era împodobită cu vii frumoase şi alte deosebite fructe.

Lacul Dorohoiului, numit astfel dela urbea vecină cu acel aş nume, nu departe de sorgintea Jijiei, demn de memorat pentru mulţimea peştilor ce are.

Lacul Colacinul, la marginea Poloniei, demn de a fi însemnat mai cu seamă pentru aceea, că din laturea lui boreală şi cea australă curg două rîuri, Colacinul şi Serafineţiul, care formează marginele Moldovei şi Poloniei între Nistru şi între Prut.

Cel din urmă şi cel mai celebru este lacul lui Ovidiu, numit de locuitori Lacul Ovidiului^[9] aproape de Acherman, odinioară Alba Iulia, în Basarabia, ilustrat cu acest nume, pentrucă în apropierea lui se zice a ti fost exilat cunoscutul poet roman Ovidiu^[10].

El se varsă în Nistru, nu departe de gura acestuia, pe o gîrlă strîmtă, dar împresurată de atîtea şi atît de întinse mlaştini, în cît peste două milliarie italiene în lat nu poţi trece cu piciorul. Are un pod peste dînsa, de o construcţie foarte veche, precum arată îndestul atît tăria lucrului, cît şi mărimea pietrelor din care e făcut.

Toate aceste pînă aci descrise ape curgătoare şi stătătoare sunt pline de peşti frumoşi şi mai ales pîraiele ce curg din munţi, au păstrăvii cei mai cu gust, lostoatie şi lipeni. Acest peşte la zilele de post se aduce totd auna viu pe cai, pentru masa domnească.

Băi, ape acide si minerale, Moldova n'are, ori nu le-a descoperit încă, poate pentru că crede că apa Prutului este destulă doftorie contra tutulor boalelor.

CAP. IV. Despre ţinuturile şi tîrgurile cele de acum ale Moldovei

Odinioară Moldova se împărţea în trei părţi: în ţara de jos, ţara de sus şi Basarabia, în care se numărau peste tot 23 ţinuturi mai mici. Iar după ce a căzut Basarabia prin trădarea lui Aron Vodă, au rămas Domnilor Moldovei numai 19 ţinuturi şi nici acestea întregi.

Ţara de jos cuprinde 12 ţinuturi mai mici.

În mijloc este:

1. Ţinutul Iaşilor. Aici este urbea Iaşi, lîngă apa Bahluiul, cu patru milliarie mai sus de vărsarea lui în Prut. Aici e scaunul ţării pe care l'a mutat Ştefan Voevod din Suceava, pentru ca să poată apăra ţara mai bine din mijlocul ei contra năvălirii Turcilor şi Tătarilor, observînd că-i venea mai cu greu a face aceasta din Suceava, atît de departe de marginele barbarilor. Mai nainte de aceasta era un sat prost, în care abia se aşezaseră vre-o trei sau patru ţărani; avea şi o moară, în care era un morar bătrîn, numit Ion, căruia îi zicea şi Iassi. Numele acestui om a voit Domnul alt păstreze urbea ce a făcut dînsul, în care a zidit mai întîi o biserică care astăzi e catedrală, închinată Sfîntului Nicolae şi după aceia şi alte palate pentru sine şi, pentru boerii săi. Iar Radu Vodă a înconjurat Iaşii cu ziduri, alţii l-au înfrumuseţat cu alte ornamente şi edificii publice, aşa în cît şi astăzi numără mai mult de, 40 de biserici, atît de peatră cît şi de lemn, cea mai mare parte prea frumos lucrate. Mai nainte cu 50 de ani numărîndu-se, s'au găsit 12 mii case private, iar apoi, arzînd de mai multe ori şi pustiindu-se prin năvălirile Tătarilor şi Polonilor, de abia a rămas a treia parte nemistuit. Osebit de curtea, domnească, care trage la sine veniturile din toată ţara, şade acolo şi mitropolitul ţării, măcar că nu are numele de mitropolit, al Iaşilor, ci al, Sucevei, vechiul scaun al ţării, iar în Iaşi nu e în adevăr decît protopopia, precum mai jos se va arăta mai pre larg.

Cu acest ţinut se mărgineşte la miazăzi.

2. Ţinutul Cîrligăturei, în care nu e nimic de însemnat, afară de Tîrgul-Frumos, opt ore dela Iaşi spre Suceava, tot lîngă apa Bahluiului. În acest tîrg se află o casă domnească, peste care e pus un pîrcălab.

Mai încolo spre apus se întinde:

3. Ţinutul Romanului, cel dintîi în care s'au aşezat cetele Romanilor carii s'au întors din Transilvania în urma năvălirilor lui Bathie, dîndu-i numele lor cel vechiu. Aci e Romanul, Bonfiniu îl numeşte Forum Romanorum, tîrg şi scaun archiepiscopal, la confluenţa Moldovei şi Siretului. Doi pîrcălabi se rînduesc dela domnie asupra acestui tîrg. Mulţi susţin că aici s'au aşezat mai întîi pămîntenii noştri reîntorşi. Dar nu toţi sunt de această părere, pentru că nu departe de acolo se vede alt loc, pe malul răsăritean al Siretului, numit de locuitori Smedorova, şi aci cred unii c'ar fi fost întemeiată cea dintîi şi mai mare urbe. Adevărul este, că aceasta a fost înoită mai tîrziu de Ştefan cel Mare şi pusă iarăşi în vechea ei splendoare, dar după cîteva decenii de ani Petru Vodă Rareş, nu se ştie din ce cauză, a risipit-o iarăşi şi pe locuitori i-a strămutat la Roman.

Cu aceasta se mărgineşte spre răsărit sub ţinutul Iaşilor şi al Cîrligăturei.

4. Ţinutul Vasluiului. În acest ţinut este Vasluiul, 12 ore dela Iaşi, pe drumul Dunărei, la gura apei Vasluiu, unde se varsă în Bîrlad; era cîte odată scaun domnesc, unde şi acum sunt casele de faţă. După ce domnia s'a aşezat la Iaşi, la Vaslui se rîndui un pîrcălab.

Spre miazăzi se întinde de-a lungul:

5. Ţinutul Tutovei, numit aşa dela apa Tutova, care curge prin mijlocul lui. Scaunul ţinutului este Bîrladul lîngă apa cu acelaş nume. Bîrladul era odată mare iar acum e căzut şi lipsit de toate frumuseţile. Acesta este scaunul vornicului ţării de jos, dar fiind el pururea pe lîngă curte, se rînduesc în locu-i doi alţi vornici mai mici.

Un milliariu de loc mai jos la acelaşi mal se văd rămăşiţele unei cetăţi foarte vechi, ce se zice astăzi Cetate de pămînt. Dar nu s'a aflat nici o temelie de casă, nici vre un alt monument, din care să se poată cunoaşte bine de cine să fi fost zidită, că nu este alta decît un zid de pămînt, de unde poate nu fără cuvînt credem, c'acele zidiri vor fi fost făcute în timpurile vechi de către locuitorii ţării, spre a respinge invaziunile Tătarilor.

6. Ţinutul Tecuciului, se mărgineşte despre apus cu Bîrladul; ţinut mare, dar n'are alt nimic însemnat, decît micul tîrg Tecuciu, lîngă apa Bîrladulul, opt ore dela Bîrlad pe drumul Galaţilor. Nu are ziduri; aici şed doi pîrcălabi.

În malul Siretului spre apus este: