string(7) "library" string(8) "document"
1385
1476
1646
82
1310
87
1410
1812
1401
1497
1639
1300
1200

Descrierea Moldovei

13 14 15 16 17 18 19 20 21 22

Note

   1. ↑ Vezi în istoria lui cea turcească la viaţa lui Mohamet II, faţa 143 şi 144.
   2. ↑ Vezi adunarea Istoriilor ruseşti, cartea a III-a, faţa 256.
   3. ↑ Adică Români albi, în opoziţiune cu Kara Iflak (Vlach) Români negri care sunt locuitorii ţării româneşti.
   4. ↑ Se cheamă rutean, pentrucă odinioară a fost al Rutenilor supuşi ai regatului Poloniei.
   5. ↑ Şi mai cu seamă: sare, miere, unt, ceară şi mult lemn, care se transportă nu numai la Constantinopol, dar pînă şi 'n Egipt şi'n Africa Turcilor, pentru a construi năvi şi case.
   6. ↑ La Ptolomeu Gerasus, sau Ammiann Porota, la Grecii vechi Pyretus.
   7. ↑ Ordinioară Tyras, Grecii moderni îi zic Dinastris, Turcii Turla.
   8. ↑ Pare a se trage din vechiul nume Brythologi. (Bonfiniu).
   9. ↑ Nu numai Moldovenii, ţin că acest lac se numeşte aşa dela poetul Ovidiu. dar şi vecinii Poloni sunt de această părere şi anume Saroniciu în descrierea Poloniei, zice că, „Lacul lui Ovidiu este între Hypanu şi Nistru, aproape de gurile acestuia”. Acolo se vede un zid legat cu plumb, care se întinde pînă la mare, cale de o jumătate milă. (Vezi Cap. IV).
  10. ↑ Cum că Ovidiu a fost exilat în Sarmaţia şi urbea Tomi; spune el însuşi cînd zice: „Ne mea Sarmaticum contegat ossa solum”. Iar în satul Isaccea se găseşte o lespede de mormînt pusă pesemne de către un leah:

„Hic situs est vates, quem diri Caesaris ira
Augusti patria cedere iussit humo.
Saepe miser voluit patriis occumbere terris,
Sed rustra; hunc illi fata dedere locum.”
        Sarnicius, Annal. 1. 2. cap. IV şi ultimul.

   1. ↑ Se vede urmele unui vechiu tîrg cu acest nume, tot în partea unde se pune Poloda Daciei antice.
   2. ↑ Textul inscripţiei avea greşeli în ediţia din 1825 (1851?) aşa încît aici a fost redat după originalul în limba latină.
   3. ↑ Pe malul apusan al lacului se văd în mijlocul pădurilor celor dese urmele unei vechi cetăţi, pe oare locuitorii o numesc Orchii. Judecînd după poziţiunea locului ea corespunde cu Petrodava vechei Dacii.
   4. ↑ După poziţiunea lacului şi oarecare asemănare a numelui, se crede a fi Sandava vechei Dacii.
   5. ↑ Bugeac se înţelege în limba Turcească unghi, şi se numeşte aşa, pentrucă pămîntul între Nistru şi între Dunăre asupra Mării Negre se întinde dealungul şi face un unghiu ascuţit; şi se vede că această numire ar fi asemenea cu numele cel vechiu Besis, care nume l-au pus acestui ţinut Istoricii şi Geografii cei vechi, şi poate că dintru aceasta s'a şi izvodit numele Basarabia după cum se vede dela Ovidiu carele zice cu glas trist: Trăesc cu ticlăloşie în părţile Besoskai. Şi Ptolomeu scrie zicînd: Din sus de Dacia locuesc Peucinii şi Bastarnii. Cum că Bastarnii sunt una cu Besis, zice între alţii şi Matei Pretorul zicînd: Sunt o sumă cari cred că Bastarnii ar fi tot aceleaşi popoare, cari odinioară se chema Besis, şi acum se zic Basarabieni.
   6. ↑ Moldovenii şi Turcii zic Chilia, Grecii de astăzi Lycostomon. Bonfiniu cu unii vrea s'o cheme Achillea.
   7. ↑ Bielski, p. 239 zice, că Pacinaţii şi Comanii ar fi Litvani, cari după ce au eşit din părţile Bosforului Cimmerianu mai întîi legară amiciţie cu Genuesii cari ţinea Bosforul şi că aceştia, împreună cu Moldovenii şi Bassarabenii ar fi zidit cetăţile: Mancob, Kerkel (notă: acest oraş (Kerci) nu apare în ediţia din 1825 (1851?) şi a fost adăugat aici potrivit textului original în limba latină), Krimu, Azov. Caffa, Chilia, Moncastru şi Tîrgoviştea, ş. c.
   8. ↑ Cuvîntul apare ca „bordam” în ediţia din 1825 (1851?) şi a fost corectat după textul original în limba latină.
   9. ↑ Pentru acest domn a mărturisit Dlugoş în Istoria Leşeaseă zicînd: O, ce domn vrednic de minune, întocmai de mare ca şi Voevozii Eroiceşti, de care ne minunăm atîta, carele pe vremea noastră a fost cel întîi între stăpînitorii lumii de a lucrat biruinţe aşa slăvite împotriva Turcilor. El, după judecata mea, a fost cel mai vrednic să i se fi încredinţat domnia şi stăpînirea peste tot pămîntul; şi mai vîrtos dregătoria de Voevod şi Ar­histratig împotriva Turcilor cu sfatul cel de obşte, cu învoiala şi cu hotărîrea creştinilor.
      La alt loc anul 1774, foaea 531, numeşte el pe acest Ştefan luptător şi domn treaz, mare şi de frunte. Şi multe alte laude să găsesc pentru dînsul la acest scriitor.
  10. ↑ Primul cuvînt corectat după originalul în limba latină
  11. ↑ Se numeşte aşa, pentrucă spata Domnească este totdeauna pe masa întru aceea odaie; şi nimeni nu intră acolo, fără numai cei şeapte boieri mari.
  12. ↑ Aceasta este o zicere la Turci, care se înţelege o gătire spre a face o slujbă cuiva.
  13. ↑ Mai corect, „cărţile numite Basilice”.
  14. ↑ Aici este iară o greşală căci acest aşezămînt s'a păzit o lungă vreme (Ed.). Originalul în limba latină spune că „a durat aproape un secol întreg”.
  15. ↑ În ediţia din 1825 (1851?) lipseşte nota pe care o dăm după originalul latin: „Căci aceasta avem să o arătăm în Hronicul romano-moldovlahilor”.
  16. ↑ Numiţi Boiarski rod.
  17. ↑ Ediţia din 1825 a fost tipărită cu litere chirilice, şi deci urmăreşte ordinea literelor în alfabetul chirilic.
  18. ↑ Carii se trag de la Azan un frate al lui Ioan carele a fost Domn în ţara Românească pentru carele pomineşte Honieat.
  19. ↑ Greci, ce se trag de la Ioan Cantacuzino Împăratul Ţa­rigradului.
  20. ↑ Tătari de Crăm.
  21. ↑ Din neamul acesta au fost cinci Domni.
  22. ↑ Greci, neam de împărat.
  23. ↑ În manuscrisul original în limba latină este vorba despre „livre”.
  24. ↑ Fatalismul există şi pînă astăzi între Români (Ed.).
  25. ↑ Numele aceste le cîntă mai ales la nuntă şi pentru aceia se vede că se înţeleg a fi Venera şi Cupidon.
  26. ↑ Alcătuirea acestui cuvînt, se poate socoti că este din nu­mele Diana; însă ei obişnuesc a-l numi cu număr înmulţit, adecă: Dzinele, şi iscodesc zicînd că sunt niscai fecioare frumoase şi dăruesc frumuseţe.
  27. ↑ Aceasta se înţelege Ceres, cum se vede; căci la acea vreme a anului pe cînd încep a se coace semănăturile se adună la un loc toate fetele ţăranilor de prin satele ce sunt pre aproape şi aleg pe cea mai frumoasă dintre dînsele şi-i pun numele Dră­gaica şi cu mare tovărăşie merg cu dînsa prin ţarini, împodo­bind-o cu cunună împletită de spice şi basmale multe şi-i dau în mîinile sale cheile de pe la şurile (sau grajdurile) lor; şi Dragaica aceasta într'acest chip împodobită, cu mîinile întinse şi cu basmalele legate asupra vîntului ca cînd ar zbura, merge acasă dela ţarini şi umblă prin toate satele tovarăşilor săi, cîn­tînd şi săltînd împreună cu toate tovarăşile sale, cari de multe ori o numesc pe dînsa soră şi stăpînă şi toate felele ţăranilor din Moldova cu mare poftă se străduesc după cinstea aceasta măcar de şi sunt ele obişnuite să cînte totdeauna cumcă aceia care se face în chip de Drăgaică, nu poate să se mărite pînă după trei ani.
  28. ↑ Se vede că aceasta a fost la Dacia numele lui Mars sau Belona, pentrucă se pune la începutul cîntărilor celor de război.
  29. ↑ Zic că este o femeie cu chip de uriaş şi străjueşte pe la casele cele vechi părăsite şi mai vîrtos pe la zidurile cele ce sunt în pămînt şi pe la comori.
  30. ↑ Aşa numesc ei pe duhurile cele ce zic că locuesc în apă.
  31. ↑ Zic că sunt două femei care se află de faţă la naşterea copiilor şi le împărţesc darurile sufleteşti şi trupeşti, precum le este lor vrerea şi hotărăsc mai nainte toată norocirea şi nenoro­cirea ce este să întîmpine pe copil în toată viaţa sa.
  32. ↑ Aceste zic ei că sunt neveste de văzduh şi îndrăgesc de multe ori pe feciorii cei tineri şi frumoşi; şi pentru aceia cînd loveşte de năpraznă pre vre un om tînăr, slăbănogire sau dambla, atuncea dau ei vina boalelor acestora numai singur frumoaselor acelora şi zic că acela schimbîndu-şi dragostea în urîciune şi umblînd cu dînsele în pizmuire, îşi răsplătesc ele întru acest chip.
  33. ↑ Acesta este numele sfîntului Ioan Botezătorului şi zic ei că soarele săltează în ziua praznicului acestui sfînt; şi pentru aceia toţi ţăranii se scoală mai nainte de lumina zilei şi privesc la ivirea soarelui cu ochii sticliţi; şi fiindcă ochiul nu poate suferi îndelung lumina aceasta, ci începe a sălta, pentru aceea ei soco­tesc că săltarea aceea este a soarelui. Şi după ce fac ispita aceasta, se duc iarăşi pe la casele lor cu bucurie.
  34. ↑ Aşa numesc ei pre nişte femei, care zic că umblă pe la toate casele dimineaţa în joia patimilor, la care vreme pe la toate casele se face foc; şi zic că aceste femei dacă găsesc atuncea pe vreo femee din casă dormind, o fac de acilea înainte de este leneşe la tot lucrul preste an.
  35. ↑ Vara cînd este secetă cu primejdie pentru semănături atuncea îmbracă ţăranii cîte o copilă mai tînără de 10 ani, cu cămeşi de frunze de copaci şi de buruiene şi cu toate celelalte copile şi copii de vîrsta ei umblă jucînd şi cîntînd şi cum sosesc la fiecare casă, obişnuesc babele să le toarne pe cap apă rece; iară cuvintele pe care le cîntă ele sunt mai întru acestaş chip adecă: Papalugo sui-te la cer şi deschide porţile sale şi ne trimite ploaie de sus, ca să crească grîul şi păpuşoiul, mălaiul şi altele.
  36. ↑ Se asemănează cu rugăciunea creştinilor chirie eleison; de unde şi este alcătuită, căci fiecare casnic obişnueşte la botezul Domnului, de face o cruce de lemn şi o împodobeşte fiecare după putinţa sa, cu pînză albă, sau cu o materie de mătase; şi după vecernie o poartă ca o Litanie, prin toate casele în tovă­răşie de o mulţime de copii, care de multe ori strigă cuvîntul acesta: Chiraleica.
  37. ↑ Aceasta se potriveşte cu cuvîntul Calenda al Romanilor şi se obişnueşte în multe chipuri, la începutul fiecăruia an nou, atît la prostime cît şi la cei mari.
  38. ↑ Este o joacă, care s'a iscodit în vremile cele bătrîne din pricina urîciunei ce avea Moldovenii asupra Turcilor; adecă în ziua de Crăciun, îmbracă pe unul c'un sac de pînză la care leagă un cap de bou şi preste acela încalecă altul, însă tocmit ca cînd ar fi ghebos şi aşa merg pe la toate casele şi uliţele, cu jocuri şi cu cîntări.
  39. ↑ Zic şi cred, c'ar fi o nălucă de om tînăr şi frumos şi se apropie noaptea de fecioare, mai vîrtos de neveste tinere şi toată noaptea face cu dînsele lucru necuviincios şi nu se poate vedea de către cei ce'l pîndesc. Iară noi am auzit, că oare carii băr­baţi mai cu inimă au prins zburători de aceştia şi aflîndu-i cu trup ca şi alte făpturi, i-au pedepsit precum li s'au căzut.
  40. ↑ Zic că este o nălucă, care umblă pe la răspîntiile căilor dela apunerea soarelui şi pînă la miazănoapte şi se preface în tot chipul.
  41. ↑ Aceasta este alcătuită din cuvîntul grecesc „strigli” şi la Moldoveni încă are asemenea înţelegere ca şi la Romani, adecă zic c'ar fi o babă bătrînă şi omoară pe copiii cei de curînd năs­cuţi, cu meşteşug diavolesc. Însă acest eres stăpîneşte mai mult pe Ardeleni; pentrucă ei zic, cînd începe a umbla striga, gă­sesc atunci pe copii morţi în leagăn, fără de a fi ei ceva bol­navi şi pentru aceia avînd ei prepus preo femeie bătrînă, o leagă de mîini şi de picioare şi o aruncă în apă; şi dacă se afundă zic că este nevinovată iară dacă pluteşte pe deasupra apei apoi zic că este vinovată şi scoţînd-o din apă o ard de vie fără de a mai face cercetare, măcar de şi strigă ea în zadar pînă la sfîrşitul său, cum că nu este vinovată.
  42. ↑ Se înţelege asemenea ca şi la Franţezi, lugaru [loup garou] şi zic că cu vrăji se pot preface oamenii în chip de lup şi de altă feară stri­cătoare şi pot să le ia firea lor întocmai şi cum că dau năvălire asupra oamenilor şi asupra dobitoacelor şi fac vătămare.
  43. ↑ Aceasta zic ei, că ar fi un fel de vrajă, cu care se poate zătihni mirele de a se împreuna cu mireasa şi mai zic că pot să oprească cu dînsa şi pe lupi şi pe alte fiare sălbatice ca să nu poată face stricăciune la oi şi la alte dobitoace.
  44. ↑ Este vindecarea de mai sus, care poate să se facă prin alte mijlociri de acestea mai puternice precum zic ei.
  45. ↑ Se obişnueşte la prostime şi zic că femeile pot cu această mijlocire să facă pe ai săi iubiţi ca să fie plecaţi asupra lor; sau pe cei ce le sunt lor urîti, să-i facă să î[n]nebunească.
  46. ↑ Acesta este un fel de vraje, cu care zic ei, că se pot vin­deca de toate boalele care nu sunt de moarte şi eu voesc despre această pricină să povestesc oarece aice, precum am văzut în­sumi în patria mea, adică: Cămăraşul cel mare al tatălui meu avea un cal foarte scump şi fiind muşcat de un şarpe la cîmp, atîta s'a umflat în cît se zicea că nu este prin putinţă, ca să se poată vindeca; şi chemînd el pe o femee bătrînă ca să vază pe cal, i'a zis lui femeia ca să caute un izvor şi să aducă apă ne­gustată de nimenea cît de îngrabă, şi umblînd el ca să-şi tri­mită pe sluga sa ca să aducă apă, i'a zis lui bătrîna ca să meargă însuşi el, dacă voeşte să-i trăiască calul; atuncea a ascultat-o pe dînsa boerul şi i'a adus un vas cu apă, pe care a descîntat-o ea cu nişte cuvinte vrăjeşti şi apai i'a dat-o lui ca să o bea; şi după ce a băut-o cam cu greu, pentrucă a fost adus prea multă apă, îndată a văzut că a început calul să-şi vie în fire, carele zăcea la pămînt mai mort; iar el a început a se umfla şi a dobîndit dureri nesuferite şi mai descîntînd baba de al doilea, s'a făcut calul sănătos pînă într'un sfert de ceas; iar boierul a vărsat apa din sine fără a-i rămînea lui înnapoi vreo durere, sau vreo bubă din pricina aceia. Şi altă babă iarăşi, un grajd plin de cai cu rîie, asemenea cu descîntec în puţine zile i'a vindecat desăvîrşit, măcar de au şi fost caii cale de trei zile depărtaţi de dînsa şi numai cît a zis cuvintele acele vrăjeşti preste păr de cal, şi aceasta încă o ştiu însumi.
  47. ↑ Aceasta zic Moldovenii, că este un fel de minune, cu care pot ei să-şi cunoască mai înnainte tot norocul şi nenorocul, care îi va întîmpina peste an, că ei în noaptea care este spre ziua cea dintîi a lui Ianuarie, pun vergi, dupre cum ştiu ei, la care mai au trebuinţă şi de linte şi de bob, şi de oale, pe care le aşează între o laltă după obiceiul lor.
  48. ↑ Adică, de împărtăşire şi ajutor.
  49. ↑ În manuscrisul original în limba latină este vorba despre „procopie”, nu „snopire”.
  50. ↑ În ediţia din 1825 (1851?) lipseşte exemplul „blestem, βλασφημῶ”.
  51. ↑ Halesteu este corupt din ungureşte, halastó, cuvînt compus din hal peşte şi tó lac, adecă lac de peşte, baltă cu peşte (Nota Trad. rom.).
  52. ↑ Cu încetul toate aceste adaosuri şi iznoave s'au alungat (Ed.).
  53. ↑ În manuscrisul original în limba latină sunt enumerate şi literele, după cum urmează:

Az
Buchi
Vede
Glagol
Dobro
Iest
E
Jivete
Dzealo
Zemle
Ije
I
Kako
Liude
Mislete
Naş
On
Pocoi
Rîţi
Slovo
Tferd
Uc
U
Ferta
Fita
Chier
Hier
Ier
Ieri
Ier [mic]

   1. „acest ier era mereu la coada cuvintelor care se sfîrşeau în consoană, astăzi însă Moldovenii pun în locul lui un semn deasupra, ca în cuvîntul iert”

Ot
O
Ţi
Cerv
Şa
Ştea
Iat
Ie
Înea
Iako
Iu
Xi
Psi
Titla
Ge

   1. ↑ În manuscrisul original în limba latină este vorba despre „secolul trecut”, adică al XVII-lea.

13 14 15 16 17 18 19 20 21 22