Ceva miroase urât aici. Există și în România o mișcare (mult spus mișcare) de oameni care se ocupă exact cu promovarea acestor valori: dacii, elementele slave, scrierea cu î din i, repudierea elementelor latine neologice. Mă întreb dacă au vreo legătură cele două mișcări?!

Dincolo de asta, am câteva remarci de făcut. În primul rând, povestea cu „Moldova a existat înainte din România”. Vreau să vă atrag atenția că și Germania, Franța, Italia, Spania și multe alte țări s-au format din principate mai mici, nu au apărut așa, brusc, peste noapte. Asta s-a datorat în primul rând aproprierii lingvistice de pe un teritoriu dat. Însă spre deosebire de toate aceste state, se spune (și tind să cred că așa și e) că româna a avut istoric (la întemeierea statului român) variațiuni locale mult mai mici decât au avut limbile din zisele state.

Apoi, povestea cu limba moldovenească și cât e ea de diferită de română pe mine mă lasă rece. Sigur voi puteți crede ce vreți, dar e greu de făcut o separație de orice natură între ce e specific limbii vorbite în România și ce e specific limbii vorbite în Moldova. Chiar și influențele rusești recente din Republica Moldova nu sunt unitare și ca atare nu pot fi văzute ca diferențe față de româna din România. În concluzie e greu să susții existența a două limbi.

Iar în legătura cu unirea, deși eu nu am o baghetă magică ca să-mi pot da seama cu certitudine dacă aceasta ar fi de bun augur (sau din contră, statele ar trebui să se dezvolte în continuare separat), ce pot să spun e că eu aș vota la un referendum pentru eventuala unire. Și nu pentru că țin neapărat la teritoriul Moldovei, sau din cine știe ce rațiuni economice, ci pur și simplu pentru că moldovenii (spre deosebire de noi ardelenii) au fost privați de șansa de a trăi în România printr-o întorsură a istoriei. Și dacă noi în Transilvania am putut face parte în continuare din România, nu văd de ce moldovenii nu ar avea acest drept. Dar vedeți, acesta este un drept și nu o obligație. De aici încolo voi (în Moldova) decideți dacă vreți sau nu unirea.

Un singur lucru vă rog, să nu vă bateți joc de limba română. Dincolo de faptul că e limba mea, e și limba dvs., indiferent de cum vreți să o denumiți. Și nu din respect pentru cetățenii români, dar din respect pentru părinții dvs. care v-au învățat-o, ar trebui să faceți eforturi să vi-o cultivați. De asemenea luați în calcul și rațiunile de ordin economic: adică să fim serioși, o limbă vorbită de 2-3 milioane de locuitori nu va fi niciodată o limbă puternică, dar o limbă vorbită de 30 de milioane de locuitori e deja o limbă solidă. Gândiți-vă că faptul de a vă păstra limba română și de a nu divaga de la ea din motive politice e până la urmă în interesul vostru, anume acela de a avea la dispoziție cât mai multe resurse în limba voastră maternă (de la cărți, filme, la programe de calculator etc.).

Sau din contră, nu doriți asta, ci vreți să vă creați o limbă proprie separată, care evident (într-o lume globalizată) va fi mâncată de „peștii mari”?