Anatol Gujel este poet şi publicist. S-a născut la 6 aprilie 1922 la Iaşi. Copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut la Chişinău. A învăţat 7 clase la liceul „A..Donici", iar clasa a 8-a, a terminat-o la liceul „B.P.Haşdeu". De mic a încercat să pună mîna pe condei, scriind primele lucrări... în proză. A scris primul şi ultimul roman „Cavalerul din Toledo".

În 1945 a absolvit Institutul pedagogic "I. Creangă" din Chişinău. A început să publice poezii în revista „Licurici" (1940). Din 1950 lucrează în redacţia gazetei „Tinerimea Moldovei", iar între 1966 şi 1983 este redactor-şef adjunct al revistei „Moldova", devenind şi animatorul unor cenacluri literare. A susţinut două decenii la rînd rubrica „De la Naslavcea la Giurgiuleşti", despre care şi azi cititorii mai în vîrstă îşi amintesc. Reportajele le însoţeau multe ilustraţii color. Colinda din sat în sat, de la nord la sud, de la est , la vestul Moldovei. Pornea de la toponimic, întreba cum se numeşte cutare sau cutare deal, rîuleţ, vîlcea. Culegea de la oameni simpli perle ale înţelepciunii populare, aducînd tributul cuvenit la trezirea conştiinţei naţionale.

Debutează cu plachetele de versuri "Generaţia mea" (1951) şi "Schimbul nostru" (1952). În poemul "Povestea gorunului" (1954), poeziile din culeg. "Nistrule pe malul tău" (1956), "Fereastra cu trei muşcate" (1956), "Vînt de april" (1959), "Ostroave verzi" (1962), "Visătorii" (1963), "Sonata lunii" (1965), "Cutia de rezonanţă" (1968), "Scoica sarmatică" (1969), "Caietul cu scoarţe de chihlimbar" (1975), "Lanterna magică" (1978) ş.a. Anatol Gujel a cîntat frumuseţea şi bogăţia plaiului natal, dragostea pentru mamă şi iubită.

Este autorul cărţilor de publicistică "Pe-un picior de plai" (1960), "Drumeţie. Oameni şi locuri" (1975), "Înşiră-te, mărgărite" (1979) şi "Har" (1982) despre pitorescul plaiului moldav, despre hărnicia oamenilor muncii. Pentru copii a scris cărţile "Eu, Anicuţa şi Radu" (1962), "Flota mea" (1964), "Adio, Cioco!" (1979), "Ştiubeiul cu poveşti" (1982). Este autorul libretului operei "Eroica baladă" ("Inima Domnicăi", muz. de A. Stîrcea). Ultima carte a lui Anatol Gujel apărută în 2004, „Am fost odată ca niciodată", este o carte de sinteză, înmănunchind versuri scrise în decurs de șase decenii.

Anatol Gujel este lucrător emerit al culturii din RSSM (1971). A fost decorat cu Ordinul "Insigna de Onoare".