S-a născut la 2 ianuarie 1948 în satul Cîşliţa-Prut, raionul Vulcăneşti, Republica Moldova. A deprins de acasă dragostea pentru tradiţiile populare, muzică, folclor. Tatăl ei ghicindu-i talentele a îndrumat-o spre poezie şi muzică, dînsul era profesor. Cînd avea 9 ani, familia se mută cu traiul în oraşul Reni, regiunea Odesa, însă dorul pentru satul natal, pentru locurile pitoreşti o vor marca pentru totdeauna, mărturisind într-un interviu, că nu-i loc în lume mai frumos decît satul natal ‒ Cîşliţa-Prut (pe care-l va elogia într-un cîntec scris de ea).

Merge să studieze la Şcoala pedagogică, unde ia primele lecţii de teorie muzicală, învaţă acordeonul, cîntă, erau obiectele ei preferate. La vîrsta de 16 ani în localitate vin cei de la radio „Luceafărul”, imprimîndu-i 3 melodii, aşa încît ajunge să fie cunoscută, iar la 1965 Nicolae Bătrînu avea s-o numească „Privighetoarea Bugeacului”. A marcat-o faptul, că fiind o simplă cîntăreaţă amatoare a reuşit să capteze atenţia şi să trezească admiraţia atîtor oameni. Aşa încît este hotărîtă să devină interpretă şi merge să susţină examenele la Conservator, dar neavînd studii speciale în domeniu şi o pregătire serioasă în arta vocală este respinsă. Atunci dă admiterea la Facultatea de Filologie a Universităţii de la Chişinău, fiind admisă, căci literatura şi limba erau cea de-a doua mare pasiune a Mariei. Studiază la facultate pe parcursul anilor 1968-1974.

Pe timpurile cînd era încă studentă, a auzit-o cîntînd în scenă la un concert studenţesc maestrul Nicolae Sulac, care o invită să facă parte din orchestra „Lăutatrii” în calitate de solistă, astfel şi-a văzut visul împlinit, însă, nu a renunţat nici la facultate.

Pe parcursul anilor 1971-1974 a fost, prin urmare, solistă a Orchestrei de muzică populară „Lăutarii” a Filarmonicii de la Chişinău. Iar începînd cu anul 1974 redactor literar la Filarmonica Naţională de la Chişinău.

A colaborat cu multe orchestre, precum „Mugurel”, „Veselia” ș. a. A înregistrat cîntece populare la Radio Chișinău. Maria Sarabaş are înregistrat un CD solo, un alt CD înregistrat în duet cu Arsenie Botnaru şi două casete. A avut şi continuă să aibă turnee artistice internaționale. Pe timpurile sovietice cenzura nu-i prea permitea să plece în turnee peste hotare, pentru că avea dosar serios la KGB, dînsa fiind clasată drept ‒ naţionalistă. A aşteptat ani buni ca să poată interpreta o colindă, dar mai ales să-şi întocmească un repertoriu, care s-o reprezinte.

A fost preşedinta de onoare a „Societăţii Doamnelor Creștin-democrate” din noiembrie 2000 pînă în iunie 2005, tot în această perioadă de timp a fost membră a PPCD, ca să fie dată afară împreună cu alţi 5 colegi. Aceşti ani au ţinut-o pe Maria Sarabaş departe de scenă şi muzică, lucru, pe care avea să-l regrete mai tîrziu, la moment i se părea că face corect, luptîtnd pentru cauze nobile.

Au apărut două cărţi de versuri scrise de Maria Sarabaş.

Premii şi titluri:

• 1985 ‒ laureată a Festivalului Mondial al Tineretului și Studenţilor de la Moscova,
• 1994 ‒ i-a fost conferit titlul onorific Maestru în Artă din Republica Moldova,
• 2007 ‒ titlul de cetăţean de onoare al satului Cîşliţa-Prut,
• 2010 ‒ titlul onorific de Artista a Poporului.