Natalia Veliciko – actriţă de teatru şi film. Artistă emerită din RSFSR. S-a născut pe 4 mai 1941 în or. Frunze (azi Bişkek), Kîrgîzstan. După absolvirea şcolii medii, a hotărît să se dedice muzicii. În 1961, absolveşte Şcoala Corală din Moscova, studiind cu succes pianul.

Totuși s-a simțit atrasă și de arta cinematografică. A studiat la Facultatea de Actorie la VGIK, în atelierul lui Iu. Ghenika şi V. Şişkov, iar în 1969 a absolvit Secția regie a Institutului de Cinematografie, în atelierul lui Alexandr Stolper.

În anii următori (1965-1992), fiind angajată titulară a Teatrului-studio al Actorului de Cinema, se filmează în numeroase filme la studiouri din ţară, dar și în pelicule turnate în colaborare cu studiouri de peste hotare.

În 1965 apare pe ecran în rolul Maşei Surovşcikova, în pelicula „A treia tinereţe" (coproducție Franţa-URSS), și în rolul Nadejdei Țvetkova, în filmul „Poteca de diamante" (coproducţie RFG-URSS).

Natalia s-a filmat şi într-un șir de filme sovietice: „Prima zăpadă" (Nataşa), „Prietenii şi anii" (Liubovi Pecerskaia), „Nicolai Bauman" (Nina), „Patru pagini ale unei vieţi tinere", „Scut şi spadă" (Liza), „Aceasta s-a întîmplat în cercetare" (Olga) ş.a.

În 1970, actrița s-a filmat pentru prima dată la Studioul „Moldova-film", în pelicula „Furtul", turnată la comanda televiziunii centrale. Aici ea a interpretat rolul Ninei, angajată a muzeului de arte, unde a avut loc un caz excepțional. La muzeu contează fiecare detaliu şi Ninei nu i-a fost ușor să pătrundă în meandrele acestui caz complex.

Următorul și ultimul film al studioului moldovenesc în care s-a filmat Natalia a fost melodrama „Ce-i trebuie omului", regizată de Mihail Izrailev. Aici Natalia a interpretat rolul Anei Dorman, o tînără angajată a unei uzine, aflată la început de cale profesională. Ea s-a educat în cadrul colectivului de lucru, acumulînd, totodată, experiență de viață.

De notat că, în calitate de regizor, Natalia Velicico nu s-a făcut remarcată, creînd numai trei filme.