07 iunie 2011, 11:13 6300

Propietarii Chişinăului

Prima atestare documentară a Chişinăului datează din 17 iulie 1436, fiind menţionat printre reperele naturale ale hotarului moşiei lui Oancea Logofătul „…lîngă Bîc, … în dreptul Chişinăului lui Acbaş, la Fîntînă, unde este seliştea tătărească”.

După prima atestare istorică, Chişinăul este frecvent menţionat în documentele interne, în legătură cu aşezările din apropierea sa – satul lui Oţel, atestat în 1436 , din 1517 devenit satul lui Ieremia Vistiernicul, actuala suburbie Visterniceni, satul Buiucanii, atestaţi documentar în timpul lui Ştefan cel Mare, denumirea căruia a dat nume unui sector al Chişinăului, satul Hrusca, atestat în timpul lui Ştefăniţă, satele Vovinţenii, Gheţeoanii (partea de jos a satului Visterniceni), Munceştii.

În 1576 documentele menţionează Chişinăul ca sat în ţinutul Lăpuşnei, cu mori în Bîc vîndut de către Vasiutca, strănepoata lui Vlaicu pîrcălab, lui Dragoş. Urmaşii săi vînd Chişinăul marelui vistiernic Constantin.

La începutul deceniului al cincilea al secolului al XVII-lea Chişinăul întră în proprietatea mănăstirilor Sf.Vineri, Galata şi Frumoasa din Iaşi. În domnia lui Eustratie Dabija Chişinăul este trecut în documente ca tîrg în ținutul Lăpuşna (1666), iar locuitorii sînt numiți tîrgoveți. Pentru a consolida noul statut al localității Eustratie Dabija alipise la ocolul tîrgului Chişinăului satul Visterniceni. Duca Vodă extinde ocolul tîrgului Chișinău, atribuindu-i satul Gheţeoani de dincolo de Bîc.

În anul 1671 la Chișinău sînt atestaţi pîrcălabul şi şoltuzul, reprezentanți ai administrației locale. Miron Costin în Cronica polonă pomeneşte Chişinăul printre oraşele Ţării de Jos. Dimitrie Cantemir în „Descrierea Moldovei” aminteşte de Chișinău ca despre un tîrguşor de mai mică însemnătate.

În documentele cancelariei moldoveneşti, începînd cu anul 1712, Chişinăul este numit în exclusivitate tîrg, aici fiind concentrate dughene, cîrciumi, piața, depozite domneşti cu mălai.

După 1739 Chişinăul începe să se extindă, ocupînd o parte a moşiei satului Buiucani şi concomitent încep conflictele între mănăstirile proprietare a Chişinăului şi tîrgoveți, care aveau la origine interese comerciale.

La mijlocul secolului al XVIII-lea(1756) prin Chișinău trecea poşta turcească, mezilul, arteră rutieră devenită importantă şi din punct de vedere comercial.

Recensamîntul populației din anii 1772-1774 atesta la Chișinău 162 de birnici (circa 700-800 locuitori) moldoveni, armeni, greci, evrei care se îndeletniceau cu comerțul, meseriile, agricultura, pescuitul etc. În Chișinău sînt ridicate primele biserici din piatră: Mazarachi (1752), Sfinții Împărați Constantin şi Elena (1777).

Chişinăul era un oraş în proprietatea mănăstirilor Galata şi Frumoasa care erau mănăstiri închinate, adică subordonate unor lăcaşe religioase din afara Moldovei.

Chişinăul a ieşit de sub tutela mănăstirească abia în 1818, cînd guvernul rus a propus să se facă schimb – în locul Chişinăului mănăstirilor le-au fost propuse alte sate.

Chişinăul împreună cu satele Buiucani, Hrusca şi moşia Vovinţeni, au fost dăruite statului de către proprietari, patriarhul Ierusalimului şi arhimandritul mănăstirii Muntelui Sinai, la 22 aprilie 1818. În acest an Chişinăul devine centrul administrativ al regiunii Basarabia.