Foto: noi.md

30 aprilie 2015, 10:05 11522

Vasile Chirtoca: Eu nu sînt adeptul doctrinelor politice, mă bazez pe oameni și rațiune

Pentru Chișinăul de astăzi a devenit un lucru obișnuit, chiar caracteristic, faptul că niciun domeniu al capitalei nu este prosper. Sănătate, transport, învățămînt, ecologie, amenajarea teritoriului, gospodăria comunală, ordinea publică – peste tot sînt o grămadă de probleme rămase nesoluționate de administrația orașului.

Funcționarii de la Primărie enumeră pe de rost dificultățile pe care ei, chipurile, sînt nevoiți să le depășească. Însă în urma acestei enumerări locuitorii capitalei nu trăiesc mai bine. Sub ochii orășenilor Chișinăul degradează. Și totul poate fi soluționat, iar statutul „orașului cu umeri albi de piatră” – restabilit, mai mult – Chișinăul poate fi transformat într-o adevărată capitală modernă, care ar deveni mîndria Moldovei și a poporului ei.
 
Persoana care știe cum și este capabilă să atingă acest deziderat este candidatul la funcția de primar general al Chișinăului, înaintat de către Partidul Comuniștilor din Republica Moldova, cunoscutul om de afaceri, mecenat, care se bucură de o autoritate incontestabilă nu doar în Moldova, dar și peste hotarele ei, este Vasile Chirtoca.
 
Despre Chișinău, chișinăuieni, birocrați și rațiune se menționează în interviul oferit de Vasile Chirtoca publicațiilor «Puls» și «Nezavisimaia Moldova».
 
 
— Domnule Chirtoca, pînă acum Dumneavoastră nu ați participat activ la viața politică – nu ați pretins funcții publice, nu ați candidat la posturile din cadrul unor sau altor organe ale puterii. De ce ați decis să încălcați această regulă?
 
— Multe decizii sînt adoptate repede și fără pregătire, iar dacă acestea se dovedesc a fi corecte, atunci sîntem mulțumiți de aceste hotărîri. Sper că această decizie, adoptată rapid și fără vreo pregătire, va fi una corectă. Mai mult, eu sînt convins de acest fapt.
 
Dar vreau să vă atrag atenția asupra faptului că eu nu am decis să mă ocup de politică, deși mulți îmi spun că funcția de primar este anume politică. Evident, oamenii s-au obișnuit cu faptul că unii conducători ai localităților noastre se ocupă inclusiv de politică, iar alții – în general numai de politică.
 
Eu nu mă ocup și nici nu planific să mă ocup de politică, deși reprezint un partid politic — PCRM. Este important că și în această privință avem păreri unanime cu liderul Partidului Comuniștilor, Vladimir Voronin: eu nu mă ocup de politică, eu vin să mă ocup concret de oraș, avînd experiență, un program și conștientizînd cum să realizez scopurile respective.
 
De ce am luat această decizie? După ce am absolvit școala din Strășeni, am învățat la Odesa și imediat după absolvirea institutului am venit aici la lucru. Aici m-am căsătorit, aici s-au născut copiii mei, ne plimbam cu copiii pe străzile orașului, prin parcuri... Îmi place foarte mult Chișinăul și, fiind proiectant de profesie, înțeleg foarte bine cum a fost planificat acest oraș. Într-adevăr, el a fost creat de arhitecți și urbaniști talentați. De aceea, pe mine, la fel ca și pe majoritatea chișinăuienilor, mă doare cînd văd ce se întîmplă în ultimul timp cu orașul — se distruge aspectul lui, sînt introduse complet nereușit elemente de eclectică în arhitectură, e mult gunoi, drumurile și trotuarele sînt stricate, cartierele nu sînt amenajate...
 
Pe timpurile cînd se construia și se dezvolta, în acest oraș nu era nimic în plus. Totul era calculat în baza datelor științifice despre faptul cîți oameni trebuie să locuiască pe un kilometru pătrat, cîte grădinițe, școli, terenuri sportive, foișoare, magazine etc. trebuie să fie amplasate pe acest kilometru pătrat. Iar invazia actuală în acest sistem are loc peste tot și în mod barbar. Pe mine mă afectează foarte mult aceste lucruri și eu aș dori să le opresc cumva. Să le opresc, deoarece nu este încă totul pierdut.
 
Un alt aspect ţine de problemele orășenilor. Eu văd că mulți pensionari sînt lăsați singuri în fața necesităților lor. În oraș crește numărul oamenilor fără adăpost, a vagabonzilor. Aceste persoane sînt lipsite total de atenția autorităților. Eu, ca fiu al părinților în etate, ca om care are rude în vîrstă, vreau să ameliorez cumva viața oamenilor în etate, să fac ordine în sfera socială, fără a priva de atenție nicio persoană nevoiașă.
 
Eu sînt om de afaceri, iar în opinia multora o persoană foarte bogată (deși deseori zvonurile privind averea businessmenilor sînt exagerate). Eu primesc permanent scrisori, adresări, mă întîlnesc cu oamenii și sînt foarte mulți dintre cei care încearcă să scoată bani din noi, sub diferite pretexte nobile. Însă există o masă de oameni care într-adevăr au nevoie și noi îi ajutăm. Iar autoritățile nu doar nu sînt capabile să le ajute, dar și aprofundează problemele.
 
Iată doar un exemplu. Noi ajutăm de peste zece ani o grădiniță din satul Visoca, raionul Soroca – am efectuat lucrări de reparație, am amenajat sala sportivă, am procurat utilaj, am amenajat cantina. Aceasta este o casă de copiii cu propria tabără de odihnă. În acest orfelinat sînt educați circa 60 de copii și el riscă să fie închis, sub pretextul numărului mic de elevi și a așa-zisei „noi abordări în domeniul învățămîntului”. Totodată, la Chișinău, au apărut mulți copii vagabonzi și numărul lor este mare.

Adică funcționarii capitalei, care activează în acest domeniu (lucrul cu copiii dificili), de fapt nu au habar despre sistemul menit să le asigure acestor copii existența, studiile și viitorul. Acesta este unul dintre motivele pentru care eu aș dori să particip la soluționarea problemelor de acest fel la nivel organizatoric și managerial.
 
— Tocmai la capitolul manageri și management orașul are mari probleme. Veți tăia în carne vie?
 
— Noi cu toții avem de a face permanent cu serviciile municipale și vedem cît de numeroasă este armata funcționarilor și cît de puțini sînt cei care ar înțelege că ocupă posturile respective pentru a servi interesele orășenilor. Or, la noi totul e cu josul în sus: veniți la funcționar și apare senzația că dumneavoastră sînteți pentru el, și nu el pentru dumneavoastră.
 
Sînt convins că trebuie revizuite toate statele de personal ale serviciilor municipale și, posibil, redirecționarea activității acestor persoane în altă parte. Nu e adevărat că un număr mare de funcționari soluționează un număr mare de probleme. În cazul nostru este invers – 50 de funcționari, în loc să rezolve problemele, le amplifică și împiedică soluționarea lor. De aceea eu cred că în loc de 50 putem face față și cu 10, care for acționa eficient. Iar ceilalți 40, spre exemplu, ar putea munci în domeniul înverzirii, în sistemul de gestionare a parcurilor… Apropo, un parc trebuie gestionat de un colectiv mare din zeci de omeni. Această activitate este frumoasă, nobilă și interesantă. 
 
Referitor la parcurile din Chișinău – priviți ce se întîmplă cu ele. Peste tot e gunoi, în bazinele acvatice – sticle... Parcurile planificate excelent, cu cap, cu cascade de lacuri acum sînt lăsate de izbeliște, nu sînt curățate, apar niște chioșcuri haotice, niște construcții neclare sub formă de colibe. E clar că acolo nu există conducere. Dar aceasta este principala zonă de recreație pentru orășeni. E principala zonă unde poți ieși la plimbare cu copiii, unde pot fi locuri pentru plimbarea cîinilor, unde, la urma urmelor, poți să te ocupi cu sportul, să alergi. Și toate acestea se distrug văzînd cu ochii.
 
Ce-i drept, a fost finalizată (cu unele neajunsuri de proiect) reabilitarea lacului din Valea Morilor, însă în jurul parcurilor lucrările nu au fost terminate…
 
— Ce problemele mai există la Chișinău, care, în opinia Dvs., necesită o soluționare imediată?
 
— Desigur, există un șir de alte probleme. Acestea țin și de amenajarea cartierelor, de care nimeni nu se ocupă. Și curățarea la timp a curților, deszăpezirea, curățarea gheții, deoarece cum cade prima zăpadă, oamenii imediat își rup și mîinile, și picioarele, și capetele...
 
Mai departe: introducerea sistemului de colectare selectivă a deșeurilor și prelucrarea lor. Mulți ani auzim despre problemele cu nu contract mai vechi, însă, din punctul meu de vedere, totul poate fi soluţionat. Sînt convins că aceste probleme pot fi rezolvate, punînd punct în problema procesării gunoiului. Chiar foarte repede.  
 
O altă problemă ce ține de ecologie, care, din punctul meu de vedere, este foarte importantă, este restabilirea cursului apei rîului Bîc și a tuturor afluenților din Chișinău ai acestui rîu. În realitate, aceasta este o sarcină strategică şi, în perioada în care cursul Bîcului s-a redus, acesta putea fi restabilit. Ţin minte că, fiind adolescent, eu şi prietenul meu ne scăldam în Bîc.
 
De 30-40 de ani acest rîu degradează, însă în acelaşi răstimp el putea fi restabilit. Trebuie de început de acum, cel puţin cu îngrijirea afluenţilor de pe cascadele lacurilor din Chişinău. Este foarte important ca la izvoarele acestor afluenţi şi de-a lungul lor să fie vegetaţie, deoarece doar vegetaţia poate reţine apa. De îndată ce copacii dispar – gata, a dispărut și apa. De aceea, plantaţiile verzi nu trebuie reduse, ci extinse. Cînd autorităţile municipale spun că în locul unui copac tăiat este plantat altul – este pur şi simplu ridicol! Oamenii nu ştiu despre ce vorbesc. În locul unui copac de 100 sau de 50 de ani ei au sădit un băţ, din care nu se ştie dacă va creşte ceva sau nu…     
 
O altă problemă ecologică este poluarea oraşului. Noi cu toţii inspirăm îngrozitoarele gaze de eşapament. Pe mine, în calitate de om de afaceri care deţine o întreagă subdiviziune de vînzare a automobilelor, această problemă mă priveşte direct, inclusiv din punctul de vedere al afacerilor. Însă cînd noi venim cu propunerea de a reduce numărul automobilelor vechi importate, nouă ni se spune: „Băieţi, voi vreţi acest lucru pentru a vă putea vinde maşinile noi”…  
 
Dar, domnilor, noi vindem şi maşini la mîna a doua. Mai mult, noi cîştigăm din vînzarea lor nu mai puţin decît din vînzarea celor noi. Dar nu asta e problema, dar faptul că este imposibil de respirat. Mai ales iarna, cînd nu există verdeaţă. În rezultat, scade imunitatea copiilor, scade imunitatea populaţiei. Problemele ecologice au o legătură directă cu sănătatea cetăţenilor noştri.
 
— Actuala administraţie a Chişinăului declară că doar companiile străine antreprenoare sînt capabile să lucreze bine – să construiască, să repare etc. Însă trece timpul, iar capitala nici pe departe nu arată ca una europeană …
 
—Selectarea antreprenorilor pentru construcţia şi reconstrucţia oraşului trebuie făcută foarte atent. Eu pledez ca pentru aceste lucrări să fie desemnate organizaţii municipale. Nouă ni se spune că străinii lucrează mai bine. Probabil, ei deocamdată o pot face mai bine, însă eu cred că, dacă noi nu vom atrage antreprenorii locali, atunci ei niciodată nu vor ajunge la nivelul companiilor străine. Pentru necesităţile oraşului, obligatoriu, trebuie atrase companii locale, trebuie să le oferim posibilitatea de a se dezvolta, de a se întări, de a crea locuri de muncă pentru chişinăuieni. Iar dacă este nevoie de cunoştinţe speciale, atunci putem angaja consultanţi de peste hotare. Ca pe oricine, care ţine la oraşul Chişinău, pe mine mă îngrijorează soarta oraşului vechi. Aceasta este încă o perlă, distrusă de actuala administraţie.
 
Între timp, dezvoltarea turismului în capitală este unul dintre principalele capitole din programul nostru. Putem crea în capitală o mulţime de rute interesante care ar putea atrage şi reţine, pentru cel puţin o săptămînă, turiştii străini – pe cei care adoră locurile noi. Potenţial turistic există în orice ţară, indiferent dacă acolo sînt munţi, mare etc. Chişinăul îşi are potenţialul său – aici sînt multe locuri unice, multe legende. Numai oraşul nostru subteran se întinde pe zeci de kilometri. El pur şi simplu trebuie descoperit, amenajat. 
 
Ştiţi că vechile capitale catolice slave – Varşovia, Bratislava, Praga – toate îşi au propriul oraş vechi („Старо място”). Acesta este principala atracţie turistică din oraşele menționate. Şi Oraşul vechi al Chişinăului are chipul său unic. Este, practic, un fel de sat moldovenesc în mijlocul oraşului. Dacă am crea un plan de reconstrucţie a acestui „sat” şi am atrage oameni de afaceri, am amplasa cîrciume moldoveneşti, atunci, desigur, acest loc va atrage turiştii, măcar pe cei din ţările vecine. Eu nu am dubii în această privinţă.   
 
— Astăzi, autorităţile municipale, practic, nu promovează politici în domeniul tineretului. Ce aţi propune Dvs. în calitate de primar generaţiei în creștere? 

— Un complex serios de sarcini, desigur, ţine de tineretul nostru. Desigur, în familiile bogate şi asigurate, părinţii se străduiesc să găsească resurse suplimentare, să le ofere copiilor posibilitatea să frecventeze ore de sport, de muzică, de dansuri. Însă cînd este vorba despre alte familii, chiar şi despre cele asigurate, dar copiii cărora sînt lăsaţi fără supraveghere (se întîmplă şi aşa), atunci în goana după senzaţii tari, ei recurg la alcool, ţigări, narcotice – e straşnic.
 
Mulţi nici nu-şi închipuie proporţiile acestei tragedii, căţi tineri narcomani sînt şi ce trafic imens de droguri există în Chişinău. Eu discut destul de des cu procurorul oraşului, cu vechiul meu prieten Ion Diacov, şi el îmi povesteşte ce se întîmplă în acest domeniu, ce bani enormi se învîrt şi despre faptul că unii oameni ai legii acoperă aceste acţiuni, ceea ce este cel mai straşnic. Adică reiese că noi trebuie să ne apărăm pe noi înşine, să ne apărăm copiii de cei care sînt chemaţi să ne apere pe noi.

Desigur, organele de drept nu se supun autorităţilor locale, dar conducerea oraşului poate şi trebuie să organizeze timpul liber al copiilor. Trebuie sistată imediat distrugerea terenurilor sportive, de început urgent construcţia noilor terenuri sportive, de construit urgent, în fiecare raion, în fiecare localitate complexe sportive multifuncţionale universale. Acestea nu costă chiar atît de scump, în aceste programe pot fi atraşi bani destul de ieftini. Mai departe, trebuie, de construit, în sfîrşit la Chişinău, împreună cu Guvernul, un Palat al Sporturilor. Trebuie restabilite cercurile de menaj şi de creaţie tehnică… Eu cred că toate acestea împreună le vor oferi tinerilor ocupaţii pe măsură. Şi toate acestea vor fi reflectate în programul nostru electoral.    
 
— Sistemul administrativ municipal, care s-a creat pînă în prezent, s-a înrădăcinat într-atît, încît se susţine şi se dezvoltă singur. Ceea ce aţi menţionat Dvs. este raţional, un om normal anume aşa gîndeşte. Dar aceste lucruri nu se combină cu actualul sistem de gestionare a capitalei. Intenţionaţi să distrugeţi acest sistem? 
 
— Eu cred că nu este obligatoriu să distrugi ceva. Sistemul trebuie adus în stare de evoluţie rapidă. Cînd eu vorbesc despre un funcţionar care se uită absent la cetăţeanul care a venit la el, eu condamn nu atît funcţionarul, ci sistemul. Birocratul devine birocrat din cauza biroului. El a venit în sistem şi peste două luni sistemul l-a distrus. I se schimbă punctele de reper. Aceşti oameni sînt mulţi, ei se fac că lucrează, dar deţin puterea. Dar salariul este mic, nu sînt pregătiţi.

Astăzi, nimeni nu se ocupă de pregătirea profesională a funcţionarilor publici, deşi activitatea într-un post public este specifică, dificilă. Din păcate, funcţionarii deseori sînt angajaţi la lucru sau pe principii de partid, sau prin legături personale. Aceşti oameni ocupă fotoliile, deseori, fără a şti pentru ce au venit şi ce funcţii trebuie să aibă. Este foarte important ca aceste resurse umane să fie distribuite, consolidate, instruite, să le fie puse sarcini şi priorităţi corecte. Să li se explice, la urma urmelor, că ei sunt de la „departamentul de servicii”, ei sînt pentru oameni, dar nu invers. Totul e simplu.
 
Cînd îi dai omului putere, dar nu îi oferi restul – cunoştinţe, stimulente, motivaţii, salarii – atunci omul începe să folosească puterea pentru a-şi soluţiona problemele personale. Şi el chiar poate fi înţeles. Nu trebuie să acceptăm acest lucru, dar trebuie să conştientizăm transformarea priorităţilor lui. Eu cred că aici, desigur, este mult de muncit, dar acest lucru trebuie realizat împreună cu aceşti oameni, care, în general, sînt la fel ca şi ceilalţi.
 
— Numărul mare de funcţionari este doar o faţetă a medaliei. Dar blestemul municipiului şi al ţării, în general, este corupţia. Cum, în opinia Dvs., putem lupta eficient cu corupţia, fără implicarea politicului şi fără ca profesioniştii oneşti să fie afectaţi?  
 
— Eu deja am vorbit despre asta: nu sînt adeptul unor doctrine politice. Eu consider că lumea se schimbă atît de repede, încît astăzi principala doctrină este doctrina bunului simţ. Doi. Eu mai cred în „doctrina personalităţii”.

Acestea explică faptul de ce am acceptat să devin candidat la funcţia de primar al Chişinăului din partea Partidului Comuniştilor, al cărui preşedinte este Vladimir Voronin. Ne cunoaştem demult cu Vladimir Nicolaevici. Sub ochii mei, ţara se schimba cînd el a venit la putere. Am participat şi eu în cîteva proiecte, am văzut ce îl motiva pe acest om, soluţionînd problemele caselor de copii, ale şcolilor-internat, ale copiilor abandonaţi, ale mănăstirilor, bisericilor, şcolilor de la sate, care acum sînt lichidate etc. De aceea, eu, nefiind un om politic, desigur, am acceptat propunerea lui Vladimir Nicolaevici, ca din partea unei personalităţi pe care o cunosc bine şi din partea unui om pe care îl respect.

Noi am coordonat cu Vladimir Voronin un şir de probleme, pe marginea cărora nu vor exista compromisuri. Şi el m-a susţinut în totalitate. Chişinăul are nevoie de o persoană care va soluţiona problemele oraşului. Lista problemelor ce nu vor suporta compromisuri include şi probleme legate de lobby-ul politic sau de alt gen în detrimentul oraşului. Aşa ceva nu va fi admis, vă promit. 
 
Cît priveşte corupţia, atunci, rădăcinile corupţiei sînt ramificate. În primul rînd, noi trebuie să ţinem minte: peştele se strică de la cap. Eu nu-l cunosc pe actualul primar, deşi avem nume asemănătoare, dar dacă există corupţie în asemenea proporţii, atunci înseamnă că ceva nu e în regulă la „cap”.
 
În al doilea rînd, rădăcinile corupţiei constau în alegerea greşită a oamenilor pentru posturile-cheie. Eu sînt convins că funcţionarul este o stare specială a omului şi o categorie de oameni care trebuie selectaţi în baza cîtorva criterii.
 
Cel mai important criteriu este capacitatea de a avea compasiune şi empatie pentru oameni. Şi, desigur, să-şi iubească oraşul. Şi acest lucru este foarte important. Dacă acesta mai este şi un profesionist (la fel un lucru important), atunci toate acestea formează chipul unui funcţionar.
 
Următoarea etapă – trebuie, desigur, să căutăm posibilitatea de a le oferi oamenilor salarii onorabile. Un funcţionar capabil să soluţioneze cazuri de milioane primeşte un salariu mizer. Acest lucru trebuie schimbat. Sînt nişte probleme complicate, legate şi de imperfecţiunea legislaţiei. Dar, cu siguranţă, ele trebuie mişcate din loc.
 
Cu cîţiva ani în urmă am aflat, de exemplu, că primăria oraşului Montreal are doar 7 angajaţi. 7 funcţionari profesionişti, capabili să conducă acest megalopolis. Pentru ca sistemul să funcţioneze eficient, nu este nevoie de o armată de birocraţi – este nevoie de profesionişti.
 
Este o problemă enormă, complexă, care trebuie soluţionată neapărat. Acest lucru este important. Iar toate celelalte fac parte din seria populismului steril, de care Chişinăul s-a săturat pînă peste cap.

Olga Sinitaru și Iuri Dziatkovski