Foto: balti.md

23 mai 2022, 19:00 Muzica clasica 1648

Istoria capitalei de nord a Moldovei

Orașul Bălți, situat în nordul Moldovei, a împlinit 601 ani. Sărbătoarea hramului este o ocazie excelentă de a afla lucruri interesante despre capitala de nord a Moldovei.

Municipiul Bălţi este al treilea ca mărime, potenţial industrial şi cultural, după Chișinău şi Tiraspol, centru urban al ţării. În componenţa municipiului sînt incluse satele Sadovoe şi Elizaveta. Suprafaţa totală a municipiului este de 7800 hectare, dintre care municipiul Bălţi ocupă 4143 ha, s.Elizaveta - 2677 ha, s.Sadovoe - 980 ha. Municipiul Bălți este situat la o distanță de 138 km de Chișinău.

Nu se știe exact cînd a fost fondată localitatea Bălți. Se presupune că prima atestare documentară a Bălţilor datează din anul 1421, cînd Alexandru cel Bun dăruia fostei sale soții, cneaghina Ringala, orașele Siret și Volovăț, cîteva sate din apropiere și „locuri pustii”. Anume în această zonă, ar fi fost întemeiată aşezarea Bălţi. Un alt argument invocat în favoarea anului 1421 ca dată a întemeierii Bălților sînt memoriile cavalerului francez  Guillebert de Lannoy. Acesta descrie în notele de călătorie o vizită la Ringala, ducesa de Mazovia, la Bălți în 1421.

Însă această datare nu este pe deplin argumentată, deoarece localitățile Siret și Volovăț se află în partea dreaptă a Prutului, pe teritoriul actualului județ Suceava, la o distanță considerabilă de confluența rîurilor Răut și Răuțel,  unde au apărut Bălții. Apoi notele de călătorie a lui Ghillebert de Lannoy, vorbesc despre orașul Belfz  în Rusia, detaliu care nu a fost luat în seamă la stabilirea vechimii Bălților. Este mult mai probabil că Ghillebert de Lannoy s-a referit la Belzul ucrainean, la acea dată pe teritoriul Poloniei. Următoarea atestare a Bălțiului datează din anul 1652, cînd aici staționează Timuș Hmelnițki, fiul hatmanului ucrainean Bogdan Hmelnițki. Apoi Bălțiul este consemnat în anul 1657 în notele de călătorie ale unui italian aflat în trecere prin Moldova. Faptul că de la 1421 pînă la mijlocul secolului al XVII-lea localitatea nu apare menționată în izvoarele istorice determină savanții să considere că Bălții au o vechime mai mică decît s-a crezut pînă acum.  

Cert este faptul că denumirea localităţii vine de la locul mlăştinos, plin de bălţi, unde se înființează localitatea. În anul 1711, în timpul campaniei militare rusești împotriva otomanilor, comandamentul armatei ruse și o parte a armatei moldoveneşti au staționat la Bălţi. După retragerea trupelor ruse, Bălții au fost prădați și incediați de tătari. Pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea localitatea era un mic sătuc, înnămolit în bălţi. Mlaştina oraşului genera friguri care micşorau drastic populaţia, astfel încît Bălţiul era numit „cuibul frigurilor”. Treptat localitatea  și-a revenit, devenind un centru important de comerţ cu vite, cumpărătorii principali fiind negustorii din Austria. În anul 1766 domnitorul Moldovei, Grigore Ghica, în virtutea faptului că tîrgurile se considerau proprietate domnească, a dăruit o parte a Bălților Mănăstirii Sf.Sava din Iași iar cealaltă parte, negustorilor Panaite. Conform recensămîntului din 1774, localitatea avea 129 de gospodării, aparținînd boierului Alexandru Panaite. Frații Constantin, Alexandru și Iordache Panaite se ocupau cu comerțul și au știut să profite de amplasarea Bălților la intersecția căilor comerciale, de experiența negustorilor locali în a organiza iarmaroace, contribuind la creșterea și afirmarea tîrgului. La Bălți se deschide o piață largă unde se desfășurau iarmaroacele, se construiesc noi drumuri, poduri, case.

În anul 1791, Gheorghe Panaite a început contrucția din piatră a Catedralei Sf.Nicolae, după proiectul arhitectului vienez Weismann care a urmat modelul bisericilor catolice din Galiţia. Unul dintre pictorii care au zugrăvit biserica a fost Eustafie, adus de la Iaşi la Bălţi  de către principele Gr.Potiomkin.    

În anul 1892 tîrgul Bălți avea 11 118 locuitori, dintre care 5 968 bărbaţi şi 5 130 femei. În anul 1818 împăratul rus Alexandru I a vizitat Basarabia. În drumul spre Chișinău el a trecut prin Bălți unde l-a ajuns vestea despre nașterea nepotului său Alexandru, moștenitorul tronului. Înaine de a pleca Alexandru I a dat ordin ca Bălții să se numească oraș.

Stema oraşului Bălţi a fost instituită în anul 1826. Ea reprezenta un cap de cal pe cîmp roşu. Explicația pentru această stemă se regăsește într-un document oficial al administrației rusești: „Fosta stemă a ținutului Iași de pe timpul stăpînirii turcești reprezenta un cal, dar întrucît după anexarea Basarabiei la  Rusia o parte din ținut a intrat în componența acesteia, iar alta a rămas sub suzeraniatatea Turciei, în amintirea acestei separări stema ținutului reprezintă un cap de cal pe un fundal roșu”.

La mijlocul secolului al XIX-lea circa ¾ din orașul Bălți ajunse în proprietatea familiei Catargi, urmașii fraților Panaite. Boierii Catargi și-au adus contribuția la dezvoltarea orașului. La Bălți apar străzile pietruite, casele din piatră, este construit podul de piatră peste Răut.  

La sfîrşitul secolului al XIX-lea oraşul Bălţi număra peste 2 000 de case, dintre care 80 din piatră, restul – din piatră şi lemn. Din construcțiile din piatră se evidențiază cas familiei Catargi şi un pod de piatră peste Răut. Edificiile publice sînt puține la număr: un spital militar pentru 160 paturi, închisoarea şi cazarma cu magaziile intendenţei, 25 dugheni de piatră şi 265 prăvălii din lemn. În această epocă Bălțiul are un rol important în comerțul cu vite, aici desfășurîndu-se 11 iarmaroace pe an. Cel mai mare iarmaroc, la care se aduceau 10 – 20 mii vite, avea loc la 20 iulie. Principalii cumpărători a cailor crescuți la Bălți erau negustorii din Austria. Un loc important revenea și comerțului cu cereale, soiurile locale de grîu fiind înalt apreciate. La Bălți se afla agenția principală de achiziție a pîinii a negustorilor din Odesa.

O nouă etapă în dezvoltarea orașului începe în anul 1892, odată cu construirea liniei ferate Slobozia – Rîbnița – Bălți – Ocnița – Lipcani. Construcția a atras după sine creșterea numărului populației de la 9100 în 1880 la 18500 în 1897. Dezvoltarea transportului feroviar a impulsionat creșterea economică a Bălților, care ocupă al treilea loc în Basarabia după volumul mărfurilor transportate pe calea ferată. La începutul secolului XX la Bălți se stabilește legătura telefonică, apar noi edificii publice (Banca rusească pentru comerțul extern, Banca românească, Biserica Armeano-Gregoriană).    

În perioada interbelică  în oraș se înscriu o serie de ansambluri monumentale ca Catedrala Sfinții Constantin și Elena, reședința Episcopiei din nordul Basarabiei, Biserica Sf.Parascovia, edifificiul liceului de fete. Un aport deosebit  în istoria orașului l-a adus episcopul de Hotin cu reșednița la Bălți, Visarion Puiu. Datorită energiei și implicării acestuia la Bălți este ridicată o catedrală impunătoare, cinci biserici din piatră, reședința episcopală, străzi pietruite, etc.  

În anul 1930 Bălțiul primește o nouă emblemă heraldică, care avea următoarea descriere oficială: „Pe scut roșu, o movilă de argint, în vîrful căreia stă îngenuncheat un arcaș moldovean, de argint, întinzînd arcul spre stînga. Totul susținut de o apă undată albastră, din care ies la stînga și la dreapta movilei cîte o trestie de papură, de aur, cu trei foi tot de aur. Scutul timbrat de o coroană murală cu șapte turnuri simbolizează vechea strajă ostășească și luptele din această regiune a Moldovei”.

După cel de-al doilea război mondial începe reconstruirea orașului, care a suferit mult în rezultatul acțiunilor militare. A fost construită Stația termoelectrică centrală, întrprinderi ale industriei grele și ușoare, brutării, blocuri locative. În anii `70 Bălții era unul dintre cele mai mari centre industriale ale RSSM. Aici funcționau 36 de întreprinderi industriale din ramura constructoare de mașini, electrotehnică, ușoară, alimentară.    

În anul 1994 orașului  Bălți i s-a atribuit statutul de municipiu. În 2003, după dizolvarea județelor, în componența municipiului au fost incluse satele Sadovoe și Elizaveta.

În 2006 Consiliului Municipiului Bălți a aprobat noul blazon al urbei care reprezintă: „Scut dungat de douăsprezece piese de argint și albastru, peste care broșează un arcaș în picioare, cu fața și mâinile de carnație, purtînd straie și încălțări roșii, armură de aur, spadă la șold și tolbă cu săgeți în spate, de același metal, și trăgînd spre senestra dintr-un arc, de asemenea de aur. Scutul timbrat de o coroană murală de argint cu șapte turnuri”.