09 august 2022, 15:00 71888

Ocnița – orașul feroviarilor

Ocniţa este un oraş din Republica Moldova, centrul administrativ al raionului Ocniţa. Amplasat pe malul drept al rîului Nistru, la hotar cu Ucraina, oraşul se află la o distanţă de 230 km de Chișinău. Ocniţa este cel mai nordic punct feroviar din Republica Moldova. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia constituie 9325 de oameni.

Apariţia Ocniţei este legată de construcţia, la sfîrşitul secolului al XIX-lea, a căii ferate Bălți – Cernăuți. Localitatea Ocniţa, care a stat la originile oraşului de azi, a apărut pe lîngă staţia de cale ferată Ocniţa în anul 1897. În aprilie 1898, a fost întocmit primul plan al Ocniţei. În anul 1903 a fost finisată construcţia clădirii gării staţiei feroviare Ocniţa. Datorită aşezării sale avantajoase, în punctul de intersecţie a două ramuri ale căilor ferate, în anul 1910 Ocniţa devine centrul administrativ local al căilor ferate. În acea perioadă aici activau depozitul principal şi atelierele de reparaţii a locomotivelor.

Prima biserică din Ocniţa a fost ridicată din lemn, iar protoiereul Teodosie Volovei a fost primul paroh al bisericii timp de 42 de ani. Biserica ortodoxă din Ocniţa a fost concepută ca locaş pentru feroviari, conform decretului ţarului Nikolai al II-lea, care prevedea construcţia edificiilor religioase la toate punctele feroviare importante. Construcţia bisericii a început în anul 1914, fiind însă oprită în 1917. În anul 1925 lucrările au fost reluate, construcţia bisericii din piatră fiind finisată în 1931. Picturile interioare au fost realizate de doi pictori italieni şi unul englez. În ziua de 6 mai 1931, de Sf.Gheorghe Purtătorul de Biruinţă, biserica a fost sfinţită. De atunci hramul oraşului Ocniţa se sărbătoreşte la 6 mai.

În anul 1959 biserica Sf.Gheorghe din Ocniţa a fost închisă, fiind transformată în depozit, apoi tir. La sfîrşitul anilor 60 ai secolului XX a fost întreprinsă o tentativă de a arunca în aer biserica, în acest scop au fost chiar  efectuate lucrări special. Însă analizînd situaţia s-a ajuns la concluzia că pentru a distruge locaşul religios este nevoie de o cantitate foarte mare de explozibil, iar explozia ar fi atît de puternică încît ar putea afecta clădirea gării, şcoala şi mai multe case. Din acest motiv planul nu a fost pus în aplicare.

În 1989, la iniţiativa orăşenilor, a început renovarea bisericii. De restabilirea picturilor interioare s-au ocupat pictorii din Ocniţa Constantin Obrejanu, Evghenii Virskii, Alexandr Cuba.