26 octombrie 2015, 10:20 9144

Comuna Ciocîlteni - dăinuire prin cultură (Foto)

Comuna Ciocîlteni, în componenţa căreea în afară de localitatea de reşedinţă mai intră satele Fedoreuca și Clișova Nouă, are aproape 3600 de locuitori. După numărul de formațiuni artistice de amatori-model, aceasta cedează doar în faţa or. Orhei, dar în ce privește diversitatea culturală are puţini concurenţi în ţară.

Unici și deosebiți în diversitatea culturală

La Ciocîlteni de cîțiva ani se desfăşoară bienala festivalului de muzică corală "Petre Stroiu", în memoria dirijorului corului din sat, care mai bine de 25 de ani a condus acest colectiv. La căminul de cultură din Cio-cîlteni, unul din cele mai vechi în regiune, activează de mulți ani ansamblul de dansuri "Lăstărașii" condus de Valeriu Diacenco, un cor de copii condus de Alexandru Zubac, corul "Petru Stroie" condus de Vasile Știrbu, an-samblul folcloric în frunte cu Neofid Știrbu, fanfara dirijată de Adrian Leahu. Pe lîngă colectivele-model enumerate mai sus, de 15 ani activează fanfara rromilor condusă de către Dănilă Maritan, iar în cadrul asociației "Porojan" - un cerc de dramaturgie din care fac parte copii rromi.

De doi ani, Ciocîltenii mai au o atracție culturală deosebită - festivalul "Frumos covor basarabean". Promotoare a acestei acțiuni este Ecaterina Popescu, profesoară de limba franceză la gimnaziul din localitate, care acum 20 de ani și-a pus în gînd să renască co-vorul basarabean tradițional.

Corul, o tradiție de peste 60 de ani

Alexandru Zubac, directorul căminului de cultură din Ciocîlteni, spune cu mîndrie că satul lor, nici mai mult, nici mai puţin, a înscris un episod în istoria cinematografiei sovietice şi moldoveneşti.

"Nimeni nu mai ține minte cînd s-a format corul nostru. Dar se ştie că acesta, în întreaga componență, a participat în vara anului 1954, alături de orchestra de muzică populară condusă de Șico Aranov la filmările comediei muzicale numită "Leana". Apropo, aceasta a fost prima peliculă semnată de renumitul regizor rus Leonid Gaidai. Corul a mai fost și protagonistul unui film documentar de epocă, acesta însă se află undeva prin filmoteca televiziunii naționale", spune Alexandru Zubac.

Dl Zubac de 33 de ani continuă ceea ce a început cîndva mama dumnealui. S-a implicat în activitatea artistică de amatori încă în fragedă copilărie, cînd profesoara Feodora Zubac a fost numită de către președintele de colhoz Boris Glușco în funcţia de directoare a căminului de cultură din sat. Alexandru asista la repetițiile colectivelor de artiști amatori, care prin 1960-1963 erau nu mai puține decît acum.

"Faptul că satul nostru respiră cultură, că mai bine de 200 de persoane sînt încadrate în colectivele de activitate artistică, vorbeşte de nişte tradiţii puternice, care se transmit din generaţie în generaţie. Unul din secretarii noștri de partid din perioada sovietică, un ucrainean care nu prea adora muzica noastră populară, îmi zicea să las la o parte fluierele, să cumpăr cîteva chitare și să fac un ansamblu vocal-instrumental. Nu mi-am permis acest lucru, fiindcă făcusem studii de conducător de orchestră de muzică populară şi nu puteam admite ca patrimoniul nostru să dispară. Am muncit ca să atingem perfecțiunea interpretării mai mult decît alții, am participat la o mulţime de festivaluri și concursuri, obţinînd uneori locuri de frunte, dar bucurîndu-ne mai mult de aplauzele spectatorilor", se destăinuie maestrul.

Au luat argintul la Festivalul de la Rovinj

La sfîrșit de septembire c. corul "Petre Stroiu" de la Ciocîlteni a cîştigat argintul pentru Republica Moldova la Festivalul muzicii corale "International Festival CHORUS INSIDE", care s-a desfăşurat în Croaţia. După cum ne-a spus Ion Ionașcu, primarul comunei, corul "Petre Stroiu" a participat la acest festival graţie faptului că a obţinut Premiul Mare la Festivalul național al colectivelor corale de la Chișinău. Iar deplasarea în Croația a fost asigurată de către Consiliul Raional Orhei.

Primarul Ion Ionaşcu spune că, în primul rînd, a dorit să se convingă că în comunitatea europeană toţi cetăţenii se simt "ca acasă". "Rovinj este o localitate din Croația cu populație majoritar italiană, fost teritoriu italian anexat la Iugoslavia după cel de-al Doilea Război Mondial de către mareșalul I.B.Tito, ca un fel de trofeu de război. Iată de ce ne era interesant să cunoaștem cum trăieşte această comunitate intaliană într-o ţară cu populaţie preponderent slavă. Adică ne-am dorit să participăm la acest festival menit să sublinieze unitatea prin diversitate a culturii europene și ne-am convins că, în pofida tuturor dificultăţilor, graniţele rămîn mereu des-chise pentru schimburi culturale, economice, sociale", spune primarul.

Festivalul a început cu o paradă a formaţiilor corale, care apoi au evoluat pe o scenă improvizată pe malul mării, fiecare colectiv prezentînd cîte şase melodii.

"Ne-am pregătit minuţios, am selectat melodii apropiate sufletește locuitorilor Peninsulei Balcanice, de aceea am şi avut un succes extraordinar. Am pierdut doar în fața coruluii Universității de Medicină din Poznan, Polonia, dar trebuie să recunoaştem, că viitorii medici polonezi au avut o evoluare jos pălăria", adaugă Vasile Știrbu, conducătorul corului.

"Una din cele mai puternice impresii cu care ne-am întors din Croaţia e că limba culturii este cea mai bine înțeleasă în Europa. Avem istoria tragică a celui de-al Doilea Război Mondial, dar și cea a tragediei popoarelor din fosta Iugoslavie de după 1990, cînd Dubrovnicul, un oraș croat de toată frumusețea, fără obiective militare, a fost bombardat de flota militară sîrbă fără nici un motiv. Una din marele surprize pe care le-am trăit în acele zile e că ulterior am trecut cu autobuzele granița italiană, ca să concertăm la Torino. În ambele ţări am văzut numai lume însetată de cultură și frumos, nu de revanșe militariste și achiziții de teritorii" ne-a povestit Angela Racu, membră a corului.

Formația corală "Petre Stroie" acum se pregătește pentru un festival al cîntecului coral care va avea loc în Rusia.

Culorile vii ale covorului moldovenesc, renăscute tot la Ciocîlteni

A doua ediție a festivalului "Frumos covor basarabean" a avut loc la 11 iulie c. la Clișova Nouă, pe teritoriul Complexului de meşteşuguri populare „Artă rustică". Evenimentul a fost organizat de Ministerul Culturii în colaborare cu Centrul Naţional de Conservare şi Promovare a Patrimoniului Cultural Imaterial, Secția Cultură Orhei şi Primăria comunei Ciocîlteni. Circa 40 de meșterițe țesătoare și meșteri populari au participat la această sărbătoare.

Prezentă la festival, mi-nistra Culturii, Monica Babuc a declarat că scopul evenimentului este de a promova covorul basarabean ca valoare națională.

"Mă bucur extrem de mult că, într-o perioadă cînd foarte multe lucruri autentice din cultura noastră națională au fost uitate și practic erau pierdute, covorul tradițional își recapătă vigoarea", a menționat Monica Babuc.

Ecaterina Popescu, directoarea SRL "Rustic art" a precizat, că la eveniment au fost expuse doar covoare autentice, vizitatorii avînd ocazia să admire cele peste 150 de motive în covoarele confecţionate la societatea respectivă cu sediul într-o aripă a gimnaziului din localitate.

Romii curteni, parte a diversității culturale de la Ciocîlteni

În comuna Ciocîlteni locuieşte și cea mai mare comunitate de romi din regiune - 346 de persoane.

"Noi le zicem curteni din simplul motiv că au fost slugi la o curte boierească și au primit eliberare din sclavie odată cu decretul țarului Alexandru al II-lea în 1861, adică odată cu abrogarea iobăgiei în Imperiul Rus. Cum s-a întîmplat că au venit la noi cu traiul nu știm or, Ciocîltenii a fost sat răzășesc, boieri mari cu slugi nu am avut. Rromii noștri au trăit într-o comunitate aparte, erau fie meșteșugari, fie lăutari, aşa cîștigîndu-și pîinea de toate zilele. Apropo, aceștea au fost păstrători fideli ai tezaurului cultural din părțile noastre. Notele nu le cunosc, dar asemeni lui Barbu Lăutaru îţi pot repeta la trompetă sau acordeon orice melodie", ne spune Ion Ionașcu, primarul comunei.

Primarul face încercări de a-i antrena pe rromi în activitățile culturale din comunitate şi raion. Unul din cei mai talentați tineri de aici, pe nume Alexei Franțuz, care interperetează la chitară romanțe din re-pertoriul diferitor popoare, ne spune că el cîntă pur și simplu din plăcere și toate melodiile le deprinde la auz.

"Domnule, trebuie să vrei și să faci ceea ce-ți place mai mult. Iar rromului nostru nimeni nu i-a putut lua din mînă trompeta, vioara sau chitara. Cum să i-o iei, dacă nu știi ce să faci cu ea? ne spune cu subînţelesuri un tînăr rrom, care-și cîștigă pîinea undeva prin Rusia și vine ocazional acasă să-și vadă rudele.

Fanfara romilor a apărut la Ciocîlteni acum 15 ani și, precum ne spune Mihail Morcanu, unul din soliștii ei, asta s-a întîmplat cu ajutorul Organizației republicane a rromilor, care a contribuit financiar la procurarea instrumentelor. "Altminteri, domnule, era prăpăd cu muzica de lăutar", ne spune maestrul Morcanu.

Fanfara, ca și mai înainte, este oaspete dorit la sărbătorile din comună, cîte odată mai sînt chemați pe la nunți, dar rar de tot, fiindcă acum se dă prioritate muzicii de estradă, care, în opinia maestrului Morcanu, de cele mai dese ori "cîntă falș".

"Partea cea bună e că nimeni nu ne pune piedici, copiii noștri sînt la grădinița de copii alături cu cei ai satului, învață la școală, fac teatru și de carte se țin, dacă noi ne ținem de capul lor. Dar, ca să facem carte, să ne facem muzicanți precum neamul Goia, avocați precum neamul Rediță, profesori și ingineri precum cei din neamul Duminică trebuie să fie și dorință. Zic eu, dacă ne ajunge capul că fim muzicanți buni, apoi și alte științe ni s-ar da mai ușor", medita bătrînul muzicant.

Precum afirmă primarul de Ciocîlteni, comunitatea de rromi are cîţiva animatori, care sînt remuneraţi de Asociația Republicană a Rromilor. Aceştea îi antrenează pe copii și adolescenți în diferite activități culturale: cercuri de dansatori, dramaturgie, organizează excursii la diverse activităţi în Chișinău ori Soroca. Astfel, spune primarul, comunitatea de rromi nu este una închisă, precum a fost mai înainte, şi asta facilitează integrarea culturală și socială a etniei respective în viaţa societăţii.