04 februarie 2019, 17:25 Rubrica vizitatorilor-autori 14957

Conceptul de neutralitate permanentă a Republicii Moldova

Moldova este localizată geopolitic și geografic la intersecția celor trei regiuni principale ale Vechiului Continent: Centru, Est, Sud-Est. Fără să aibă acces la mare, aceasta este situată geografic într-o regiune specială a Europei de Sud-Est. Vecinii săi imediați sînt România (la Vest) și Ucraina (la Est, Nord și Sud).

Cînd auzim cuvîntul "neutralitate", ne vin în minte Elveția și Suedia (aceste ţări au participat la ambele Războaie Mondiale din secolul, care e pe cale să se termine), Austria și Finlanda postbelică. Aceste țări evită ideea de a se alătura oricăror blocuri internaționale ale puterilor, inclusiv NATO. Institutul de neutralitate este una dintre cele mai vechi forme de strategie politică externă a anumitor state. De secole, neutralitatea a servit drept instrument diplomatic, pentru a asigura securitatea în crize și războaie internaționale. Importanța politicii de neutralitate a crescut, în special, în perioada Războiului Rece, cînd țările neutre au devenit un fel de "tampon" între blocurile militare din vest și est. În condițiile relațiilor internaționale moderne, politica de neutralitate rămîne în practica internațională și-şi dovedește viabilitatea. Principiul neutralității continuă să rămînă un element esențial al relațiilor internaționale moderne. Deosebit de solicitată este misiunea de mediere, tradițională pentru țările cu statut neutru, cu scopul de a asigura un mediu stabil în țările cu nivel ridicat de potențial conflictual pe plan politic intern. În plus, majoritatea provocărilor și amenințărilor la adresa securității moderne necesită abordări noi, mai întîi de toate abordări nemilitare, pentru rezolvarea problemelor internaționale. În politica mondială modernă este prețuită abilitatea țărilor neutre de a aborda problema de pe poziții relativ independente, dar şi predictibilitatea neutralilor ca parteneri pe arena internațională.

Neutralii "fac politică" realizînd cu succes medierea între statele, în care există confruntare, dar și între blocurile militaro-politice, aceștia contribuind la prevenirea sau chiar neadmiterea conflictului între părţi chiar și în cele mai critice perioade de confruntare deschisă. Ei joacă un rol indispensabil la rezolvarea unor astfel de probleme grave cum ar fi nerăspîndirea armelor nucleare, limitarea forțelor armate și a armamentelor în Europa, dar de asemenea, la rezolvarea unor crize regionale și locale.

Cît de eficient exprimă politica de neutralitate interesele naționale ale statului în politica mondială modernă? Spre exemplu Elveția, statul cu o lungă tradiție de neutralitate, poate oferi un răspuns la această întrebare foarte actuală. Neutralitatea Elveției este aproape un fenomen unic, deoarece doar două țări europene importante, Elveția și Suedia, au reușit să se abțină, timp de două secole, de imixtiunea în acțiunile militare europene. Anume acesta este motivul pentru care mulți politicieni și oameni de știință au considerat neutralitatea drept o anume formă a politicii de neintervenție, a unui stat mic în conflicte militare și neparticiparea la blocuri și alianțe militare.

Conceptul de neutralitate le-a permis unor state, inclusiv multinaționale, să-şi păstreze suveranitatea, în pofida prezenței diferitelor etnii în stat, în special în Elveția: germani, francezi și italieni.

Neutralitatea ca formă de soluționare a conflictelor (prin dialog și căutarea unor soluții reciproc avantajoase) rămîne de neînlocuit în practica internațională, dovedindu-şi viabilitatea. Pentru politica internă a statului, mai ales multinațională, precum este Republica Moldova, neutralitatea are rolul unui fel de filtru, protejînd țara de consecințele negative ale confruntării forțelor externe. El îi oferă posibilitatea de a se concentra pe abordarea eficientă a problemelor interne, permițîndu-i, în același timp, să dezvolte cooperarea internațională în contextul propriilor interese. Neutralitatea nu poate fi considerată potrivită pentru izolaționism sau pentru un fel de îngrădire de lumea exterioară cu un Zid Chinezesc juridic internațional. Odată cu apariția unor focare noi de conflict, neutralitatea țărilor, care se află, în mod tradițional, pe poziția de neparticipare în războaie devine din nou relevantă.

Amenințările

În ultimele decenii, s-a schimbat, semnificativ, natura amenințărilor și cauzele potențialelor coliziuni. Evenimentele din lume au început să se dezvolte în așa fel încît numărul conflictelor regionale a început să crească. Despre acest lucru vorbesc datele Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm (SIPRI), unul dintre cele mai importante centre internaționale, care se ocupă de analiza conflictelor.

Sfîrșitul secolului al XX-lea a fost marcat de multe schimbări radicale în istoria omenirii. "Războiul Rece" a rămas în trecut, sistemul bipolar al relațiilor internaționale a încetat să mai existe. Configurația geopolitică a regiunilor și a spațiilor interregionale se schimbă. Nu mai există separarea ideologică rigidă între Est și Vest.

Totodată, au apărut noi amenințări, care sînt pline de subminarea securității internaționale și a dezvoltării durabile, atît în țări aparte, cît și în relațiile internaționale, per ansamblu. Există încercări de redistribuire geopolitică a lumii și de revizuire a frontierelor existente. În acest scop, intenția de a corecta, de a "rescrie istoria", în special, pentru a fundamenta înființarea de noi granițe, "mai corecte" devine din ce în ce mai vizibilă pe harta lumii .

Necesitatea de a adopta acest concept se datorează și faptului că, în prezent, unele forțe politice din Moldova, bazîndu-se pe sprijinul activ din exterior și fiind oficial susținute de AȘM, duc o luptă semisecretă pentru intrarea sa în componenţa României. Asta, în timp ce majoritatea covîrșitoare a populației și a partidelor politice de stînga susțin, în mod deschis, păstrarea independenței statului moldovenesc.

Și toate acestea se întîmplă în contextul crizelor economice și demografice pe termen lung, subminînd fundamentele vitale ale statalității moldovenești.

În lumina celor menţionate mai sus, Moldova se confruntă cu următoarele pericole:

- cea mai mare amenințare la adresa Republicii Moldova este depopularea acesteia, adică plecarea populației tinere, capabile şi apte de muncă, de vîrstă fertilă (individual sau cu familiile) din țară în străinătate, pentru a se sabili definitiv cu traiul acolo, în special, plecînd în căutarea mijloacelor de subzistență;

- pericolul, indicat mai sus, este cauzat, în primul rînd, de distrugerea potențialului economic al republicii (dezindustrializarea și distrugerea producției agricole avansate) și, în al doilea rînd, de calitatea extrem de scăzută a administrației de stat. Același motiv a devenit esenţial, în ultimul sfert de veac, în ce privește degradarea personalului republicii din industrie și de la conducere;

- următoarea amenințare directă la adresa existenței republicii este propaganda ideilor româno-unionismului sau a românismului românesc - conceptul etnocratic naționalist românesc, care nu recunoaște identitatea moldovenilor și a altor grupuri etnice romane din est (aromânilor balcanici, vlahilor sîrbi etc.), considerîndu-i români. În plan politic, susținătorii săi neagă însăși existența poporului moldovenesc, iar dreptul lor la propria statalitate se referă la "unificarea tuturor românilor într-un singur stat" - "România Mare". Republica Moldova ei o numesc "cel de-al doilea stat român", iar Basarabia și Bucovina de Nord "teritorii românești", care trebuie "reunite cu Patria-mamă România";

- o altă adevărată amenințare pentru Moldova este separatismul în regiunile de est ale republicii, provocată, la rîndul său, la începutul anilor '80-90 ai secolului al XX-lea de pericolul Unirii românești;

- amenințările potențiale, care pot submina statalitatea moldovenească ar trebui recunoscute ca fiind: terorismul mondial, criminalitatea organizată și migrația necontrolată;

- nu mai puțin periculoasă pentru existența Moldovei independente este orientarea unilaterală a conducerii ei numai spre unul din centrele de putere existente ale lumii, indiferent cît de mică este. Moldova ar trebui să urmărească singura politică externă efectivă, și anume una multivectorală, echidistantă, egal apropiată de oricare dintre centrele mondiale de putere, evitînd la maxim, transformarea teritoriului propriei ţări în arenă a confruntărilor lor și să tindă să devină platformă pentru cooperarea lor.

- toate cele expuse mai sus provoacă o altă amenințare, cea mai periculoasă, pentru independența și statalitatea Republicii Moldova - neîncrederea unui număr tot mai mare de cetățeni moldoveni în necesitatea de a-și păstra și întări propriul stat.

Toate amenințările de mai sus pot fi atenuate sau chiar complet eliminate datorită politicii de neutralitate permanentă a conducerii Republicii Moldova, urmînd exemplul unor astfel de țări precum Elveția, Suedia, Austria, Finlanda și Turkmenistan.

Neutralitatea Republicii Moldova

De la sfîrșitul anului 1991, cînd Republica Moldova și-a proclamat independența de stat, au apărut cele mai grave schimbări în determinarea direcțiilor relațiilor internaționale și ale politicii mondiale: lumea a trecut de la sistemul bipolar la cel multipolar. Odată cu aceasta, Republica Moldova a trecut la democrație, au apărut noi tendințe în politica internă și externă. În anii 1995 și 2011 au fost adoptate Concepția politicii externe, Conceptul de securitate națională, în care au fost definite principiile și direcțiile relațiilor internaționale.

În Conceptul politicii externe a Republicii Moldova e stipulat că Republica Moldova va merge pe calea respectării principiilor de bază ale păcii, deschiderii, multipolarității și independenței. În plus, Conceptul subliniază că obiectivul prioritar al politicii externe a Moldovei sînt relațiile de prietenie cu Federația Rusă, țările occidentale, Ucraina, România și cu alte țări.

Conducîndu-ne de principiile unei politici a relațiilor echilibrate și durabile cu toți vecinii, prevăzută în conceptele de securitate națională și de politică externă, Moldova a semnat Tratatul de prietenie și cooperare cu unii dintre aceștia.

Despre politica neutralității Moldovei. Neutralitatea vine de la cuvîntul latin "neuter" și semnifică aici neutralitatea politicii externe, care vizează neparticiparea la operațiuni militare, dar şi neparticiparea în calitate de membră în blocurile militare pe timp de pace. Statutul de neutralitate este de două tipuri: neutralitatea în timpul războiului și neutralitatea permanentă.

Ţara, care îşi menţine neutralitatea în timpul războiului, nu participă la operațiuni militare, nu oferă ajutor vreunei părţi beligerante, nu oferă teritoriul său, menține relații echilibrate cu acestea.

Ţara cu neutralitatea permanentă nu participă la operațiuni militare, în plus, pe timp de pace, nu folosește forța împotriva altor țări, nu începe războiul, nu se alătură blocurilor militare, nu dislocă forțe militare străine pe teritoriul său. În cazul agresiunii forțelor externe, țara neutră are dreptul la autoapărare și poate să se adreseze după ajutor altor țări și ONU.

Absolut nefondate sînt suspiciunile privind faptul că respectarea neutralității se referă la toate domeniile și la întreaga politică. Este incorect să înțelegem neutralitatea ca pe o politică externă pasivă. Noțiunea de neutralitate permanentă a Republicii Moldova a fost reflectată anterior în Constituția Republicii Moldova, prin: "Conceptul politicii externe" și "Conceptul securității naționale".

Deoarece implementarea politicii doar într-o singură direcție nu este rațională și poate fi încălcat echilibrul intereselor naționale ale Republicii Moldova, este necesar să se acorde atenție necesității unei politici externe multivectoriale și de neconfruntare, ceea ce e cel mai potrivit pentru o țară ca Moldova, situată între două centre de putere - Rusia și Vestul unificat, în frunte cu Statele Unite ale Americii, ţară care deţine cele mai mari forțe nucleare din lume, dar şi potențial economic puternic.

În cazul agravării relațiilor dintre Rusia și Ucraina, adîncirii în continuare a problemei Orientului Mijlociu, crizei migrației în Europa, Republica Moldova se poate confrunta cu presiuni din partea celor doi vecini, astfel încît statutul de neutralitate al Republicii Moldova poate deveni o modalitate de a ușura și de a depăși situația dificilă. De fapt, atît Rusia, cît și UE și Statele Unite ale Americii aprobă, formal, statutul neutru al Republicii Moldova.

Conceptul clasic de neutralitate a apărut într-o situație istorică, cînd garanţie a securității era balanța forţelor statelor lumii, așa cum s-a întîmplat în Europa secolului al XIX-lea, atît în timpul Războaielor Mondiale, cît și în timpul Războiului Rece. După sfîrșitul Războiului Rece, situația s-a schimbat dramatic, arhitectura securității mondiale a devenit mult mai complicată. Marile puteri au interese comune în multe domenii, de exemplu, în neproliferarea armelor de distrugere în masă, în asigurarea stabilității în Orientul Mijlociu, în combaterea terorismului internațional, în depășirea crizei migrației. În acest context, conceptul de neutralitate are, de asemenea, conotaţii calitativ noi.

Statele neutre pot să-și asume roluri importante, cum ar fi medierea. Cel mai proaspăt exemplu: Elveția și-a exprimat satisfacția că Guvernul Rusiei i-a cerut să reprezinte interesele Rusiei în Georgia. Iar acesta este un exemplu vorbitor privind modul, în care neutralitatea poate fi utilizată în direcţie pozitivă în situații internaționale dificile. În acest sens, Moldova ca țară neutră și avînd în vedere trecutul său istoric comun cu Rusia și Ucraina, ar putea fi un mediator eficient între ele pentru soluționarea crizei din regiunile de est ale Ucrainei.

Neutralitatea este, de asemenea, nu numai o formă în relațiile statului cu lumea exterioară, asigurîndu-i securitatea internațională, dar are și conținut intern, oferindu-i echilibrul intern și stabilitatea sa. Astfel, în baza exemplelor altor țări, putem afirma că neutralitatea, devenind o idee, care unește națiunea, a contribuit la evoluția statalității sale dintr-o confederație amorfă într-o structură federalizată centralizată (Elveția, Austria). Pe parcursul anilor politicii de neutralitate permanentă, țările neutre au reușit să-și consolideze prestigiul internațional, inclusiv prin numeroase eforturi de mediere. Acestea reprezintă statele terțe, unde relațiile lor diplomatice au fost întrerupte și, de asemenea, își oferă teritoriul pentru eforturile de mediere în vederea rezolvării diferitor conflicte. În acest context, statutul neutru al Republicii Moldova va contribui la soluționarea mai rapidă și mai eficientă a problemei restabilirii integrității sale teritoriale. În plus, ca și Elveția, spre exemplu, Moldova este un stat multietnic, iar neutralitatea politică și militară externă este pentru ea cel mai important mijloc și oportunitate de a-și păstra integritatea națională și statală.

În continuarea celor expuse mai sus putem concluziona, în mod sigur, că neutralitatea permanentă a Moldovei va însemna pentru ea realizarea următoarelor obiective strategice necesare pentru însăși existența sa: în primul rînd, vorbim aici de relațiile cu vecinii (România, Ucraina), în al doilea rînd, relațiile cu partenerii din lume (Rusia, SUA, UE), în al treilea rînd, pașii Moldovei de a promova securitatea și pacea în regiunea Europei de Sud-Est și, în al patrulea rînd, asigurarea dezvoltării interne și a prosperității pe termen lung, ceea ce va facilita cooperarea republicii noastre cu jucătorii nestatali, care devin din ce în ce mai influenți. În primul rînd, este vorba aici de grupuri economice și financiare internaționale, organizații și structuri culturale, sportive și umanitare, însă prima vioară în relațiile internaționale, pînă cînd, e în mîinile statelor.

În ceea ce privește economia mondială, perspectivele acesteia pot fi considerate "nesigure". Pentru sistemul global este caracteristică fragmentarea crescîndă, însoțită de incertitudinea, instabilitatea și deficitul de lider mondial. Uniunea Europeană s-a confruntat cu criza datoriilor și cu criza euro, combinată cu criza refugiaților. Totuși, în pofida tuturor acestor dificultăți, UE rămîne cel mai important partener al Moldovei pe calea sa către stabilitate și prosperitate.

În aceste condiții, în activitățile sale internaționale, Moldova intenționează să continue să urmeze politica de neutralitate, cu precădere punînd accent pe misiunea "serviciilor diplomatice bune" și rolul său de intermediar la soluționarea conflictelor, în special în estul Ucrainei. Totodată, Moldova percepe neutralitatea ca pe un "instrument flexibil", care îi permite să stabilească contacte "cu diferiți actori".

Moldova are nevoie de un mediu internațional stabil și de o ordine internațională de nădejde și echitabilă, pentru a-și menține securitatea și a ajunge să prospere. Aceasta se va strădui să contribuie, în mod eficient, la pace și securitate, datorită independenței sale și participării la afacerile internaționale. Moldova nu este legată de nici o putere mare, chiar dacă ea face deja parte din Europa și împărtășește valorile europene. Ea acționează în favoarea păcii și a securității într-o manieră independentă. "Priorități geografice" în acest sens pentru ea reprezintă Federația Rusă, UE, SUA, Ucraina, RPC și țările din Orientul Mijlociu.

În ceea ce privește soluționarea conflictelor, atunci Ministerul de Externe al Republicii Moldova intenționează să acționeze mai activ în domeniul medierii. Acest "serviciu bun" este în căutare, fiind apreciat în întreaga lume. Din ce în ce mai multe state se vor adresa țărilor neutre, solicitînd "un serviciu bun" în acest domeniu. Aceasta stimulează Ministerul de Externe să "profesionalizeze medierea", sporindu-şi capacitățile. Pe viitor, Moldova va trebui să efectueze mai des propriile sale „operațiuni de mediere", în special, să pună la dispoziția ONU și OSCE intermediari de rang înalt, cum fac deja alte țări neutre, depunînd eforturile lor pentru pace în Siria și Ucraina. De asemenea, Moldova își poate oferi serviciile pentru "medierea tematică", în special în dispute privind resursele de apă, dar și alte probleme de mediu. Chișinăul intenționează să extindă cooperarea cu partenerii în acest domeniu.

Moldova acordă o importanță deosebită activităților organizațiilor internaționale, deoarece gestionarea globalizării necesită "multilateralism eficient". În acest sens, la Chișinău, ei remarcă rolul central al ONU în activitățile sale în favoarea păcii și securității. Statutul unui stat neutru nu ne permite să aderăm la alianțe militare, spre exemplu la NATO. Neutralitatea este principiul fundamental al RM. Cu toate acestea, Moldova menține o relație de lucru cu NATO, de exemplu, este membră a Programului Parteneriat pentru Pace.

Urmînd conceptul de neutralitate, Moldova a dezvoltat o politică de apărare autonomă. Aceasta continuă să se dezvolte tehnologic în acest domeniu, dar, în același timp, a redus semnificativ, în ultimul timp, efectivul armatei și a părţii materiale a acesteia. Mai puțin de un procent din PIB este cheltuit pentru apărare și armament. Este deci evident că, din acest motiv, ea este deosebit de interesată ca în Europa să existe stabilitate, tocmai pentru că e o țară neutră cu o armată mică. Neutralitatea ca ceva abstract nu este suficientă. Prin urmare, Republica Moldova are un rol activ în a lua toate măsurile de precauție pentru securitatea regională și internațională, asigurîndu-și astfel propria sa securitate. Acest lucru include atît activități de nerăspîndire a armelor de distrugere în masă, măsuri de combatere a terorismului, cît și diverse tratate, menite să asigure securitatea.

În plus, în calitate de membră a ONU, Moldova este pregătită să participe la misiunile ONU de menținere a păcii, în special în Bosnia și Herțegovina, Kosovo, precum și în estul Ucrainei.

Pentru Moldova, UE și Rusia sînt cei mai importanți parteneri economici. În plus, aproximativ un milion de cetățeni ai Republicii Moldova lucrează în UE și în Federația Rusă. Granițele Moldovei sînt traversate de transportatori comerciali de sute de ori pe zi. De aceea, cooperarea economică și comercială cu UE și cu Federația Rusă este vitală pentru ţara noastră.

Moldova este o țară multinațională. Astfel, nu sîntem un stat bazat pe o națiune unică, legată de propria sa limbă. Sîntem o federație la baza căreia se află convingerea că e în interesul nostru comun să conviețuim și să lucrăm împreună. Astfel, este mai ușor pentru noi să ne atingem obiectivele. Iar acest lucru este posibil numai în condițiile implementării permanente a politicii de neutralitate.

Proiect
Autor: Nazaria Serghei