05 octombrie 2017, 11:46 Sănătate 8640

Aditivii alimentari: cum sîntem induși în eroare

Victor Surugiu

Acum patru ani, pe 5 octombrie, a intrat în vigoare Regulamentul sanitar privind aditivii alimentari, elaborat de Ministerul Sănătății, Familiei și Protecției sociale, împreună cu Centrul Național de Sănătate Publică.

Pînă la adoptarea acestuia, comercianților li se permitea să aplice în practică normele sanitare vechi de 16 ani. Documentul a stabilit noi cerințe față de aditivi, reglementînd întreg ciclul de viață, și consumatorii sperau că în domeniul utilizării ingredientelor alimentare, în sfîrșit, va fi făcută ordine. Însă imperfecțiunea sistemului de reglementare juridică a circulației aditivilor alimentari, controlul slab al participanților pieței și lupta superficială împotriva falsificărilor creează în continuare condiții pentru fraude din partea producătorilor și furnizorilor neonești.

De la acidul boric pînă la agenții de opacizare

După adoptarea Regulamentului, în Moldova a apărut Lista națională a aditivilor alimentari permiși spre utilizare pe teritoriul țării. Ea conține aproape treizeci de clase funcționale, ce se deosebesc după funcția tehnologică a aditivului alimentar în componența produsului. Printre acestea se numără: îndulcitori, coloranți, conservanți, antioxidanți, emulgatori, agenți de întărire, agenți de umezire, agenți de afînare, agenți de îngroșare și alte clase funcționale.

În această listă pot fi găsite noțiuni noi, care anterior nu erau folosite în industria alimentară. De exemplu, agenți de încărcare, care contribuie la creşterea volumului unui produs alimentar fără să contribuie semnificativ la valoarea lui energetică. Antispumanții, care previn sau reduc formarea spumei.

Pentru prima data a fost introdus termenul de „îndulcitori de masă" – orice preparat dintre edulcoranţii autorizaţi destinați vînzării către consumatorul final ca înlocuitor pentru zahăr. La aditivii alimentari se referă și acidul boric E-284, emulgatorul E-459, agenții de opacizare E-285 și E-445. Totodată, din listă au fost excluși conservanții sulfit de potasiu E-225, acidul formic E-236, antioxidantul sorbat de potasiu E-303, oxidantul stearat de ascorbil E-305 etc.

Din fericire, în listă nu se regăsește aditivul răspîndit pe larg în lume glutamatul de sodiu. Ultimele studii au demonstrat că acestea afectează circa 33% dintre oameni. Acesta poate provoca accese de astm bronșic, dureri de cap sau migrene. În Asia de Sud-Est, unde adăugarea glutamatului de sodiu aproape în toate produsele constituie o tradiție națională, s-a răspîndit o formă rară de glaucom, în cazul căreia tensiunea intraoculară nu crește. Studiile demonstrează că acest potențator de gust contribuie la dezvoltarea maladiei.

În pofida restricțiilor oficiale din țara noastră, nimeni nu poate garanta că unii producător nu utilizează aditivii interziși. Potrivit specialiștilor, în Moldova, ca și în majoritatea altor țări, majorarea volumelor de aplicare a microingredientelor, printre care și aditivii alimentari, depășesc ritmurile de creștere a industriei alimentare. Dacă antreprenorii obțin profit, atunci cumpărătorul aproape întotdeauna pierde.

„Toți acești aditivi se folosesc pentru a ieftini producția din contul materiei prime mai ieftine și economisirii cantității, pentru a crea aspectul exterior, aroma, consistența necesară, gustul și de a majora termenul de păstrare a produsului finit, menționează unul dintre experții noștri. Totodată,valoarea alimentară a producției scade, prin urmare, și beneficiile pentru organism – la fel. Mai există și un alt aspect al problemei: consumatorul moldovean deseori nu știe ce ingrediente sînt utilizate la fabricarea producției alimentare, aceste mărfuri nu sînt promovate pentru publicul larg. Deci nu cunoaște ce impact asupra sănătății lui va avea un aditiv sau altul".

Toți aditivii trebuie indicați pe etichetă

Problema este acutizată de faptul că, în ultimii ani, în Moldova au fost depistate numeroase cazuri cînd producătorii neonești utilizau aditivi alimentari, pentru a masca produsele necalitative sau învechite. De exemplu, pentru a-i conferi salamului produs din carne de calitate inferioară veche un gust pronunțat de carne se folosește același glutamat de sodiu (E 621) în cantități mici. Regulamentul tehnic din Moldova permite fabricarea unor tipuri de salamuri în general fără carne, adăugînd proteine ieftine din soia, precum și așa-zisa proteină animală, obținută din ligamente și vene transformate în praf.

În ultimul timp, a devenit populară carnea de găină dezosată mecanic. De fapt, este o pastă din rămășițe din carne, vene, ligamente și grăsime de pe oasele și carcasele de găină sau curcan. Toate acestea se trec printr-o sită specială și se obține o pastă din carne cu un conținut sporit de țesuturi și particule mici de oase. E clar că asemenea mezeluri nu vor fi pe gustul fiecăruia. De aceea, unii comercianți folosesc gultamatul de sodiu, pentru a conferi produselor gustul de carne, precum și alte ingrediente dubioase, despre care consumatorul poate nici să nu bănuiască.

Continuarea aici.