Foto: ukrainianwall.com

22 august 2022, 15:30 Caleidoscop 1297

Nu sînteti acasă? Înseamnă că veţi avea oaspeți!

Există infracțiuni, al căror număr nu doar că nu scade, dar tinde să crească - acestea sînt furturile de apartamente. Conform unor date, aproape jumătate din toate furturile de bunuri înregistrate sînt „furturi prin pătrundere în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă”. Cel mai des acestea sînt comise vara, în perioada concediilor.

Unui hoţ bun îi reuşeşte totul

Poate că nu toată lumea știe că hoțul de apartamente este cea mai veche și mai respectată specializare din lumea criminală. S-ar părea că este foarte ușor să intri într-un apartament și să scoți de acolo tot ce este valoros? Dar, de fapt, un hoț de apartamente profesionist este, așa cum se spune, un „specialist cu profil larg”. El este un lăcătuș excelent, capabil să deschidă orice lacăt, să descuie seifuri și uneori chiar să oprească alarma. Este un bun analist care poate să adune informații și să stabilească cu exactitate în ce apartament ar putea căpăta bani buni și pe care ar fi mai bine să-l ocolească. El este un psiholog cu experiență, care cunoaşte subtil natura omului și exploatează cu abilitate slăbiciunile noastre. El este, de asemenea, un fel de „marketolog” care știe cu siguranță lichiditatea și valoarea unui anumit bun găsit în apartament, dar și ştie cum să-l vîndă la cel mai bun preț, astfel încît să nu fie prins. În cele din urmă, acesta este un om cu nervi de fier, deoarece el trebuie să „lucreze” într-un mediu complicat, cu riscul de a fi prins în fiecare secundă.

Prin urmare, putem trage concluzia că adevăratul hoț este departe de imaginea pe care majoritatea oamenilor obișnuiți şi-o creează. Cei care cred că un hoț de apartament poate fi identificat imediat după aspectul lui suspect, se greșesc amarnic. De fapt, personajele colorate sînt prerogativele cinematografiei. În viața reală, un hoț, de regulă, este bine îngrijit și arată obișnuit, încearcă să nu atragă atenția asupra sa, ba chiar să trezească simpatia și încrederea celor din jur. Căci de aceasta depinde direct succesul „operei” sale și perioada de aflare la libertate. În realitate, hoții pot fi împărțiți în două categorii. Din prima categorie fac parte profesioniștii care și-au şlefuit îndemînarea în timpul numeroaselor furturi, care au căpătat experiență în lungile lor „şederi”. Pentru ei furtul este o meserie, faţă de care au o atitudine foarte serioasă. Să începem cu faptul că un hoț profesionist pregătește cu atenție toate „acţiunile” sale. În primul rînd, este aleasă o potențială victimă. De obicei, pentru acest lucru sînt folosiți informatorii, care îi spun hoțului de unde ar putea face rost de bani buni. De regulă, aceștia sînt complicii hoților care primesc o parte din cele furate pentru serviciile lor. Se întîmplă ca rolul de informatori să-l aibă fie cunoscuții apropiați sau chiar rudele victimei, invidioși de bunăstarea acestei persoane.

Uneori, informațiile necesare sînt oferite pur și simplu de oameni cu viziune scurtă care vorbesc prea mult despre bogăția cunoscuţilor, fără a se gîndi că aceste informații pot atrage o atenție total nedorită și să ducă la consecințe negative.

Unii hoți preferă să se descurce fără informatori, alegînd singuri victima, prin urmărirea, de exemplu, a mașinilor scumpe sau a vizitatorilor înstăriți a restaurantelor și a centrelor comerciale scumpe. Sau pur și simplu prin alegerea unui apartament într-o zonă rezidenţială bună după semnele externe de avuţie (ferestre cu geam termopan, antene parabolice, aparate de aer condiționat etc.) Multe pot spune și vecinii, cărora le place să bîrfească, mai ales dacă știți cum să întrebați...

În ultimul timp, o foarte mare popularitate în rîndul hoților au căpătat rețelele de socializare, unde cetățenilor nechibzuiţi le place să se laude cu averea lor, precum și să împărtășească informații detaliate despre viața lor personală, inclusiv informații despre cînd, unde și pe cît timp pleacă, la ce oră și unde lucrează, unde şi cînd se odihnesc etc., ilustrînd din abundență cele sus-menţioante cu fotografii și videoclipuri. Acum infractorul poate nu doar să aleagă cu ușurință o potențială victimă, evaluîndu-i avuţia, ci și să stabilească cu exactitate cînd stăpînii nu vor fi acasă.

După ce apartamentul a fost ales, începe colectarea informațiilor pentru a decide dacă merită cu adevărat de vizitat obiectul stabilit. În acest scop, hoţii pot apela la trucuri și pot încerca să viziteze apartamentul, deghizîndu-se în reprezentanți ai serviciilor comunale sau, să zicem, în vecinul de jos. Este popular, de asemenea, şi opțiunea cînd proprietarului unui apartament bogat îi este trimisă o „prietenă” simpatică, complice cu hoțul, care, în perioada petrecerii timpului împreună cu acesta, află toate informaţiile necesare.

În cursul unei astfel de „ explorări” se află ce uși și încuietori sînt instalate în apartament, dacă există seifuri și, cel mai important, o alarmă. Se stabileşte, de asemenea, programul de lucru al stăpînilor, la ce oră pleacă la muncă și apartamentul rămîne nesupravegheat. Apropo, perioada preferată pentru furturi este sezonul concediilor sau weekendurile „la ţară”, cînd multe apartamente și case rămîn nesupravegheate de către proprietari.

 După recunoaștere, hoții pot planifica furtul fără riscul de a fi descoperiţi la locul crimei și pot pregăti din timp modalități comode și sigure de fugă. Se întîmplă chiar că aceștia să meargă la furt, nu numai avînd planul detaliat al apartamentului, ci şi știind exact în ce „ascunzătoare” stăpînii îşi dosesc bunurile valoroase.

Iar în continuare urmează punctul culminant – vizita propriu-zisă a oaspetelui nepoftit. De regulă, ea durează puţin, nu mai mult de 10 minute. Hoțul depășește foarte repede obstacole, care par a fi foarte sigure, găsește repede banii, bijuteriile și obiectele de valoare și se retrage la fel de rapid. De regulă, el ia ceea ce poate fi vîndut cu ușurință și profitabil, fără teama de a fi prins. Este vorba în primul rînd de bani, hîrtii de valoare și articole din metale prețioase. Adevărul e că inelele, broșele, cerceii și brățările atît de dragi proprietarilor, hoții le dau adesea la un preț mizer. Dar şi obiectele şi tehnica este aleasă cu atenţie de profesioniști. Dimensiunile sînt importante, deoarece cu un televizor mare sau cu un braţ de scurte hoțul devine vizibil și atrage atenția nedorită. La fel de important este şi cît de ușor va vinde un lucru sau altul. Obiectele scumpe, rare sînt mai greu de vîndut și ar putea fi prins cu ele mai ușor.

Dar nu toată lumea este interesată de banii banali, printre hoți există și „iubitori de frumos”, specializați în obiecte antice, opere de artă, picturi sau icoane. Aceștia sînt adevărați experți în domeniul lor, stăpînind la perfecţie subiectul și avînd cunoștințe la nivelul specialiștilor în artă.

Este interesant faptul că scopul lor poate fi doar obiectele vechi, restul poate rămîne pur și simplu neatins de către hoți, luînd din apartament doar operele de artă stabilite anterior. Au fost cazuri în care astfel de „critici de artă” au intrat în apartament și au furat doar un singur, dar cel mai valoros, obiect din colecția maestrului. Iar victima, care nu suspecta nimic, a descoperit pierderea după un timp îndelungat.

Dar indiferent ce fură hoțul, după comiterea furtului, el „stă la fund” o perioadă și încearcă să vîndă mărfurile furate prin intermediul unor persoane de încredere sau cumpărători speciali. Adevărul e că, în ciuda precauției sale, mai devreme sau mai tîrziu, el se va afla în locuri nu atît de îndepărtate, căci norocul hoților nu este veşnic și, așa cum spune legendarul film, „un hoț trebuie să stea la închisoare”.

Pe lîngă hoții profesioniști, există și „hoţi amatori”. Aceștia sînt hoţii tineri, care abia își încep „cariera” criminală, adolescenți, însetaţi de „romantism hoţesc” și bani rapizi, șomeri degradaţi, alcoolici și dependenți de droguri, care caută orice modalitate de a căpăta „o doză”.

De regulă, această categorie de hoţi comit furturi fără a se gîndi, de multe ori la ocazie, cînd văd o fereastră deschisă sau sparg prima ușă care le iese în cale. De aceea, nimeni nu este asigurat de vizita lor, deoarece chiar și un apartament modest, nu prea bogat ar putea atrage atenţia hoților ghinionişti. Iar unii nici măcar nu atrag atenția la faptul că în apartament este instalată o alarmă și foarte repede sînt prinși de către grupa operativă ajunsă după pornirea semnalului de alarmă. În apartament, „amatorii” se comportă nepoliticos, ei nu știu să caute, așa că întorc totul cu susul în jos. Ei pot chiar sparge sau strica lucruri și mobilier doar așa, din curaj, considerînd acest lucru „mișto” sau pentru a băga frica în stăpîni.

De asemenea, ei iau totul la nimereală, de multe ori fără să se gîndească măcar că le va fi greu să vîndă lucrurile furate, căci nu au o valoare deosebită. Unii iau obiecte nu pentru a le vinde, ci pentru ei înșiși sau pentru a le face cadou „părtaşilor” și prietenelor sale. De regulă, ei lasă multe urme la locul crimei. Dar se întîmplă că ei fac pur şi simplu nişte greșeli ridicole. De exemplu, există o istorie bine-cunoscută, în care un tînăr hoț fără experiență, care a găsit un costum bun într-un apartament, s-a schimbat imediat în el și l-a aruncat pe cel vechi chiar acolo, uitînd în el pașaportul în care era indicat locul de trai...

 Spre deosebire de colegii lor mai experimentați, aceştia vînd bunurile furate la ocazie, ducîndu-le la o casă de amanet sau propunîndu-le vînzătorilor din magazine. Iar uneori chiar oferă obiectele trecătorilor în gări și piețe. Bineînţeles, este mult mai ușor să prinzi astfel de hoți, însă, cu toate acestea, de obicei ei reușesc să risipească toată prada în primele zile după furt, de aceea stăpînii oricum rămîn fără bunurile lor.

Dacă nu cu cheia, atunci prin spargere

După ce ne-am lămurit cu cei care comit furtul, haideți să vorbim puțin despre „tehnologia procesului”. Şi anume - cînd și cum intră hoții în apartamente?

În ceea ce privește ora comiterii furtului, este imposibil să vorbim cu siguranţă despre „orele concrete ale hoțului”. De exemplu, există furturi care se numesc „bună dimineața”. Numele nu este întîmplător, hoții intră în apartamente la orele 4-5 ale dimineții, cînd proprietarii dorm cel mai strîns și sub sforăitul lor scot repede tot ce au nevoie. Unii hoți preferă să lucreze sub acoperirea întunericului, astfel încît „munca” lor și ei înșiși să fie mai puțin observabili. Alții merg la furat după amiază, cînd știu deja cu siguranță că stăpînii nu se vor întoarce pe neaşteptate acasă, iar atenția celor din jurul, după mîncare, este uşor molatică. În general, ora exactă X nu există.

Următoarea întrebare este cum intră hoții în apartament? O mare parte a pătrunderii are loc pe ușă, care se numește „alegerea cheilor”, adică folosind chei asemănătoare sau cîrlige. Avînd în vedere faptul că mulți au lacăte standard, deschiderea lor pentru un hoț bun nu constituie o problemă. Dacă nu reuşesc să deschidă lacătul, ei pur și simplu sparg ușa. Pentru unele ușile nici nu este nevoie de eforturi speciale, împingi mai tare cu umărul și gata, calea e liberă. Nici ușile metalice nu sînt un panaceu, căci mulți nu se deranjează să le întărească atent.

Dacă este greu să intre pe ușă, ei pot folosi ferestrele și balcoanele. Există chiar și o categorie specială de hoți - „ferestrari” care intră în apartamente exclusiv prin ferestrele mici, care au fost lăsate deschise de proprietari. De obicei, ei se deosebesc printr-un aspect subțire și prin flexibilitatea unui gimnast de circ. În ultimul timp tot mai des se întîlnesc „alpiniştii”, care, cu ajutorul unor echipamente speciale, coboară de pe acoperișurile caselor spre balcoanele complet neprotejate.

Există chiar și metode exotice. De exemplu, la Moscova au existat o serie de furturi senzaționale care le-au dat bătăi de cap tuturor. Toate apartamentele jefuite nu aveau semne exterioare de penetrare. Pînă la urmă s-a dovedit că hoții intrau în apartamente prin conductele largi de aerisire și numai datorită unei sorţi nefericite, cînd unul dintre ei a rămas blocat și complicii lui nu au reușit să-l scoată, toată gașca a fost prinsă.

 În general, pentru a-și atinge scopul, infractorii dau dovadă de o inteligenţă uimitoare, pentru că sînt conduși de setea de bani!

Bineînţeles, aici apare imediat întrebarea - putem oare să evităm acest lucru? Desigur că putem! Dar cum – despre acest lucru vă vom spune în următoarea publicație.

Anatolie Bredinschi, expert în domeniul securităţii