14 decembrie 2012, 10:01 Caleidoscop 6866

Criza din Balcani convine Washingtonului

De la mijlocul anului 1999 în viaţa sîrbilor a început coşmarul. De teama represaliilor din partea extremiştilor albanezi, 330 de mii de sîrbi, muntenegreni, ţigani au fugit din provincie. Ei lăsau tot ce au strîns în viaţa lor, relatează ruvr.ru.

În anul 2000, Zoran Andjelkovic, a devenit secretar general al Partidului Socialist din Serbia. El a avut relaţii normale cu Zoran Djindjic: „Am discutat cu Djindjic problema kosovară cu două ore înainte de asasinarea lui. Djindjic înţelegea perfect că eu îi ştiu foarte bine pe oamenii din Kosovo, şi pînă în prezent acolo multă lume are încredere în mine”, mi-a spus Andjelkovic în timpul unei întîlniri. În 2003, el a devenit prim-vicepreşedinte al parlamentului Serbiei şi a ocupat acest post pînă în anul 2008. În vara anului 2011, cele mai interesante fragmente ale conversaţiei cu Zoran Andjelkovic le-am inclus în „Jurnalul din Balcani”.

De ce Serbia a apărat şi apără Kosovo, de ce provincia Kosovo şi Metohia este atît de importantă pentru Serbia?

„Pentru Serbia, Kosovo înseamnă mult mai mult decît Texas pentru America, Ţara Bascilor pentru Spania sau Sicilia pentru Italia. Pentru fiecare sîrb Kosovo este izvorul, baza culturii şi religiei noastre. Aici se află monumentele şi mănăstirile noastre. În oraşul Peci din Kosovo se află patriarhia sîrbă. Şi cel mai important este faptul că majoritatea sîrbilor au rădăcini în Kosovo, toţi sîrbii au venit în Serbia contemporană din această provincie. Aceasta este inima economică, culturală şi religioasă a Serbiei. Aceasta nu este o lozincă, cu un fapt istoric. Toate cîntecele noastre populare, muzica şi literatura sunt legate de Kosovo şi Metohia. Fiecare stat îşi apără integritatea şi suveranitatea tocmai de pe aceste poziţii”.

De ce şi cum s-a destrămat o ţară atît de mare şi puternică ca Iugoslavia?

„Cred că Iugoslavia s-a destrămat deoarece în Constituţia lui Tito a existat o prevedere, care dădea dreptul la ieşirea din federaţie. De aceea au apărut state noi. Conform Constituţiei, Kosovo a făcut întotdeauna parte din Serbia şi a avut autonomie. Dar, în timp ce Europa se unea, în Iugoslavia a început procesul separării. Acesta a fost un proces complicat: noi nu numai că am luptat, ci şi am rupt legăturile economice. Peste douăzeci şi ceva de ani după destrămarea ţării, încercăm cu greu să formăm o uniune economică balcanică unică. Este foarte dificil de a trăi şi exista de unul singur într-un spaţiu atît de mic, cu mulţi vecini, unde toţi se ştiu şi nu pot trăi unul fără altul”.

În 1999, sîrbi nu au fost de acord cu faptul că pur şi simplu li se rupea sfert din teritoriu?

„Anul 1999, este o rană grea şi foarte dureroasă. Ea se va mai face simţită încă mult timp, şi este puţin probabil că popoarele Serbiei vor uita cîndva cele trei luni de coşmaruri şi orori ale NATO. În ce priveşte dezvoltarea economică, noi practic am îngheţat la nivelul din 1999, noi am fost pur şi simplu aruncaţi înapoi cu 10 ani. Multă lume şi-a pierdut rudele în timpul acestei agresiuni, au fost distruse cele mai importante obiecte ale infrastructurii. În Belgrad, pînă în prezent există case distruse de bombele NATO.

Nu trebuie să ă Serbia are o poziţie geografică importantă, ea uneşte nordul şi sudul Europei. Desigur, nu ne putem gîndi numai la trecut. Scopul nostru este colaborarea cu UE. Vom dezvolta legăturile noastre cu Rusia, partenerul nostru vechi şi de încredere. După cum mi se pare, în prezent, americanii înţeleg că în anul 1999 au făcut o mare greşeală cînd au atacat Serbia. Apoi au urmat Irak, Afganistan. Americanii încep să se dumirească. Din păcate e prea tîrziu, deoarece nu mai pot fi readuşi la viaţă oamenii morţi, care nu au avut o altă vină, decît faptul că s-au născut în Serbia”.