Foto: kaliningradfirst.ru

24 iunie 2014, 16:44 Caleidoscop 13916

Călătorul în timp a dezvăluit secretele viitorului

Experimentul Philadelphia este unul dintre cele mai controversate proiecte ale armatei americane. Cu toate că oficialii americani nu au recunoscut niciodată că acest experiment a fost pus în practică, au existat numeroși martori oculari care l-au descris cu lux de amănunte.

Experimentele au început la începutul anului 1943, pe șantierul naval militar din portul Philadelphia, seria de experimente strict secrete au primit indicativul Rainbow. Experiențele au fost conduse de fizicianul dr. Franklin Reno, dar anumiți martori susțin că i-au zărit pe Albert Einstein și pe Nikolai Tesla, cu un an înainte, făcînd parte din echipă. În vara lui 1943, mai precis în iulie, experimentele erau aproape de succes.

Aparatura instalată la bordul lui USS Eldridge a funcționat perfect, astfel încît vasul a devenit invizibil pe radare. Problema care a apărut a fost că uriașul vapor era învăluit, în timpul experimentelor, într-un nor cenușiu, puternic încărcat electrostatic. Martorii de pe vas spuneau că echipamentele metalice scoteau scîntei ciudate, albastru-verzui.

Apoi, la 28 octombrie 1943, s-a reluat experimentul, se pare pentru a face vasul invizibil pentru ochi, la fel cum dispare o mărgea de sticlă într-un pahar cu apă. Dimineața a pornit experimentul, vaporul a fost înconjurat de faimosul nor cenușiu, apoi energia pulsată în echipamente a fost intensificată treptat. Marinarii au auzit zbîrnîitul echipamentului iar martorii au văzut, de pe chei, cum vasul dispare, împreună cu ceața cenușie. Interesant a fost că urma vasului era vizibilă în apă, ca o impresiune de pantof gigantic. Apoi și această urmă a dispărut. Vasul se volatilizase. Imediat au sunat telefoanele în baza navală din Philadelphia și cei din portul Norfolk, situat la 600 km, au anunțat speriați că vasul USS Eldridge se află la intrarea în portul lor. N-au apucat să se dumirească ce și cum, pentru că cei din Norfolk au sunat nervoși să spună că nu mai văd distrugătorul, iar vasul a reapărut la locul lui.

În ziua experimentului, Al Bielek se afla la bordul navei militare USS Eldridge. Atunci cînd a dispărut, el împreună cu alți marinari au căzut în apă. A încercat să înoate pînă la uscat, dar la un moment dat nu a mai simțit apa și s-a trezit plutind printre nori. În acel moment a leșinat și s-a trezit în patul unui spital. Pe perete era un ecran gigant așa cum nu mai văzuse în viața lui, iar camera părea desprinsă dintr-un film SF.

Într-un final, a pornit televizorul aflat pe perete și atunci a realizat că se află în anul 2137. A petrecut circa șase săptămîni în patul de spital pentru că suferea de arsuri produse de radiațiile hiperspațiului. După acest timp, Bielek povestea că a fost transferat, prin metode necunoscute, în anul 2749, unde și-a petrecut doi ani din viață.

Era o lume nouă pentru el, orașele erau plutitoare și sfidau gravitația. Totul era computerizat și cei care programau calculatoarele erau considerați precum niște zei. Într-una din zile a reușit să se întîlnească cu unul dintre aceștia, cu care a schimbat diverse opinii și puncte de vedere. Bielek a considerat că oamenii viitorului sunt extrem de inteligenți și odată cu trecerea timpului toate perspectivele asupra vieții se vor schimba.

După minivacanţa sa, a fost trimis înapoi acasă pentru că locul său nu era în viitor. Bielek a încercat să se opună, dar în cele din urmă s-a trezit în anul din care plecase.

Această relatare a fost contestată de oficialii armatei americane, care au susținut că Bielek nu a fost niciodată pe USS Eldridge și cu atît mai puțin că Experimentul Philadelphia nu s-ar fi realizat niciodată.

De cealaltă parte, Bielek a suferit de amnezie pentru o perioadă îndelungată de timp. Abia la începutul anului 1988 a început să-și amintească despre ciudata experiență din viitor. Atunci cînd și-a făcut publică povestea, opinia publică a primit-o cu foarte mare atenție și cel mai ciudat aspect a fost că nimeni nu s-a arătat indignat de cele povestite de călătorul în timp.

O altă perspectivă care ar putea să confirme experiența fostului marinar este faptul că în 1988 nu avea de unde să știe că computerele vor ajunge la un nivel atît de avansat încît să ajute umanitatea în evoluția sa. Cu atît mai mult, și celelalte elemente descrise de Bielek din viitor se pare că se mulează perfect cu ceea ce se va petrece peste cîteva sute de ani.