Cum a apărut formația SunStroke Project?

Serghei Stepanov: Împreună cu prietenul meu, visam ca după armată să obținem, fără a face ceva, mulți bani, slavă, succes… Și am ajuns la concluzia, că cel mai potrivit ar fi să creăm un colectiv, care să interpreteze muzică electronică în simbioză cu instrumente live. Atunci asta ni se părea ceva ireal de grozav, și chiar era grozav! Oricine vedea primele noastre evoluări menționa, că așa ceva nu a mai existat, mai ales în regiunea noastră. Asta ne-a făcut să credem că trebuie să investim efort, timp, și succesul nu se va lăsa așteptat.

Pentru a avea succes e suficient doar talent, sau mai e nevoie de ceva?

"Ce tinerică ești încă, fetița mea "... (interpretează)

Serghei Ialovițchii: De fapt, răspunsul este unul: multă experiență. Adică, practică reală, perfecționare personală, și oricine poate atinge niște culmi - și muzicale, și de oricare altă natură. Desigur, dacă din start există talent, ca în cazul meu (glumește). Modestia e un mare talent... dacă din start există talent, desigur, răzbați mai ușor în orice domeniu. De aceea, dacă combini două stane așa de mari, ca practica și talentul, poți obține multe.

Serghei Stepanov: Ați auzit acum versiunea oficială, romantică a lui Serghei Ialovițchii, care în principiu există. Însă în prezent în lume se produce o cantitate enormă de muzică, pentru orice gust, cu sprijinul marilor case de discuri care au propriile platforme informaționale enorme, nu doar televiziunea și radioul, ci și internetul, tot felul de platforme pentru audierea muzicii în toată lumea, așa că e foarte dificil să concurezi cu ele.

De aceea eu voi începe cu faptul, că în viața unui muzician contează foarte mult norocul. În ce constă el? În ceea ce anume reprezintă echipa cu care lucrezi la moment. Căci de unul singur este ireal să corespunzi nivelului înalt, la care se află azi industria muzicală. Este un noroc muzical – să produci ceea ce este întrebat nemijlocit azi, în special în această regiune. Este și o strategie uriașă, care trebuie să fie prezentă în afacerea muzicală, pentru a avea succes.

Ei, mai trebuie să crezi în tine, să comunici cu numeroși oameni, să-ți asiguri sprijin, mereu să te promovezi tu însuți, mereu să încerci să creezi motive informaționale pentru ca ascultătorii și jurnaliștii să aibă despre ce vorbi. Reieșind din influența de azi a rețelelor de socializare, aceasta este o muncă aparte, care trebuie făcută. Și noi în colectiv mereu discutăm această aiureală, care ține de TikTok, și noi, bărbați în toată legea, trebuie să corespundem tendințelor și să investim ceva… da, pe alocuri ne place acest lucru, dar…

Serghei Ialovițchii: Adică, la început nu ne plăcea…Cum ar veni "vai, noi – bărbați adulți, lucrăm pentru acest TikTok"...Însă după ce te implici și o faci nu așa, gen: "of, iar să faci asta...", ci "auzi, hai să o fac!". Este într-adevăr un joc atractiv. De parcă te scufunzi în copilărie, și e foarte nostim și creativ. De ce nu?

Serghei Stepanov: Da, unicul lucru interzis – sudalma și gluma vulgară.

- Talentul, norocul...Da banii?

Serghei Ialovițchii: Și banii... Foarte corect! Toți uită de bani și de investiții, căci dacă nu investești în nimic…Nu-i neapărat să investești bani mari. Dacă ești un artist mic și crezi: "vai, fiind un artist mic am nevoie de un super-producător care dispune de milioane și va investi cinci sute de mii, și eu voi deveni un super-artist "... Nici așa nu-i așa. Dacă ești un artist mic, investește bani mici, dar investește. Ai mai crescut, investește ceva mai mult. Și așa, puțin cîte puțin, puțin cîte puțin. Oricum trebuie să investești!

Serghei Stepanov: Și nu ai ce face – azi totul cost

să fie cu totul altfel. Asta te costă o sumă frumușică.

După care apare o altă problemă. Cum să faci și în ce să investești, și cum să investești, pentru ca piesa ta să fie auzită de foarte multă lume, fanii tăi potențiali, admiratorii creației tale… Cel mai interesant – în acest caz nimeni nu-ți garantează nimic. Adică, investești bani pe propria responsabilitate. Analizezi, decizi: "Ce este bine pentru această regiune? Care este limita de vîrstă? Ecuația numită industrie muzicală are un număr uriaș de variabile. De aceea totul este pe propriul risc. De aceea, din nou, norocul înseamnă mult în viață, în special a artiștilor.

- V-ați închipuit, la început de cale, că veți atinge asemenea culmi?

Serghei Ialovițchii: La început am avut mereu ambiții. Întotdeauna am presupus că există o anumită bară, pe care o vom lua neapărat. Ce-i drept, întotdeauna am visat la Grammy. Dar nu am deviat prea mult – avem locul trei la ”Eurovision”. Așa că totul este înainte! Poziția trebuie să fie următoarea: "Mie îmi place asta! Eu vreau să muncesc, vreau să obțin și o voi face, voi reuși întocmai!" Și cu această dispoziție mergi înainte și în rezultat – obții succesul!

- Totuși, în țara noastră există show-business, sau nu?

Serghei Stepanov: Noi, spre exemplu, facem muzică. Și avem familii, angajamente față de echipă, față de comunitatea producătorilor. Așa că, dacă vorbim de niște dimensiuni, desigur că la noi show-businessul nu se compară cu cel din Rusia, America sau Europa. Da, el există, avem propria industrie muzicală, avem favoriții proprii în diverse direcții muzicale… dacă vorbim, să zicem, despre muzica etno, despre ”Lăutarii”, ei au un strat imens de ascultători, fani, și asta e minunat. Există publicul nostru. Apropo, este show-bis, într-o măsură oarecare. În ce constă el? Tu investești mijloace, intelect, și obții dividende. La fel și noi. Noi investim în propriul nume mijloace, inteligență și muzică, după care acest nume ne permite să facem bani din asta. Cu regret, noi încă nu avem onorarii fabuloase ca cele din Rusia, să admitem. Dar, să fim sinceri, e păcat să fim nemulțumiți. Noi nu ducem lipsă de nimic și ne putem permite…

Serghei Ialovițchii: De fapt, uneori eu arunc fraze de genul: "în țara noastră nu există show-business ". Recunosc, o spun uneori. Pentru că așa-s eu …

Însă întotdeauna studiem businessul în general, noi trăim în el, îi vedem pe frații mai mari din show-business, ce fac ei, monitorizăm asta mereu, înțelegem cum trebuie să fie. Și privind la toate acestea , la streaming, la platforme, la descărcări, la concerte, la amploarea lor uriașă, îți spui: cum am face și noi așa ceva. Nu noi, echipa, da toată țara, pentru ca totul să se dezvolte, să aibă sprijin. Așa că uneori îți spui: "Doamne, nu avem noi acest show-business!”. După care îți spui: "Nu, el există totuși. Mic, dar există ".

Serghei Stepanov: Totul depinde de piața de desfacere, din nou. Dacă vorbim despre România, ea are 20 mln. de oameni. Acolo ai unde te dezvolta. Și comparăm cu Moldova - 2-3 mln. de oameni. Să nu uităm nici de nivelul de trai. În țara noastră, cu regret, nu fiecare își poate permite să angajeze colectivul pentru o nuntă, sau să organizeze un concert mare. Mai ales că în ultimul timp asta a devenit nu doar complicat, dar și riscant, deoarece în ultimul moment ceva poate fi contramandat, interzis din cauza măsurilor de securitate anti-covid. Și este un business complicat. Dar piața de desfacere își impune regulile. Noi peste hotare cîștigăm mult mai bine. Dar înțelegem perfect de ce este așa, pentru că piața de desfacere și nivelul de trai al oamenilor este mult mai înalt ca la noi.

- Show-businessul și slava îi strică pe artiști?

Serghei Stepanov: Poate că cel rusesc îi strică. Da al nostru îi călește doar. Bani nu-s, dar voi țineți-vă! (rîd).

Serghei Ialovițchii: Totul depinde de aceea cum privești situația. Există artiști care dacă se ciocnesc de anumite momente... bani mari sau chiar droguri, o iau razna. Dar este alegerea fiecăruia, dacă pentru tine contează muzica – tu în continuare ești preocupat de muzică.

Serghei Stepanov: Am putea explica prin expresia lui Stanislavschii, parafrazată: pentru un muzician este foarte important să iubească muzica din el, nu pe sine în muzică. Dacă începi să te iubești pe tine în muzică, să crezi că ai obținut deja totul, atunci începe... adică, toate păcatele provin din inactivitate. Dar dacă iubești muzica din tine, nu depășești anumite limite care te pot lipsi de ea. Pentru noi este foarte important ca oamenilor să le placă ceea ce facem noi, deoarece nouă ne place asta absolut. Și dacă vedem reacția de răspuns, cum lumea se entuziasmează, dansează, căci asta este hrana noastră – să-i facem pe oameni să se miște, să se bucure, să creăm o atmosferă de sărbătoare și veselie, asta ne hrănește cu o altfel de energie.

- Unde vă simțiți ca acasă - la "Eurovision", la Cimișlia sau la nuntă?

Serghei Ialovițchii: Ne simțim ca acasă dacă lumea ne primește în această casă. Și dacă există această conexiune, legătură, orice scenă devina casă, templu, gașcă, orice, poți folosi cuvintele cele mai plăcute și grozave, pentru că nu poți compara cu nimic acest schimb de energie, în care oamenii se bucură, ridică brațele, dansează împreună cu tine. Este clar, că în cazul scenei ”Eurovision” - acolo 23 mii de persoane aplaudă și strigă "ura-ura!", "hai încă", - evident, efectul este mai mare.

Serghei Stepanov: Dar de fapt, mi se pare, - este opinia mea personală, - că să te simți în scenă ca acasă nu este o comparație foarte corectă. Pentru că acasă eu stau într-un tricou boțit, în chiloți. Aici stă fiul meu, aici – soția, noi privim un film. Asta este casa. Zona confortului absolut. Scena este acolo, unde tu trebuie să manifești tot ce e mai bun în tine: și mișcarea, și muzica, și dorința de a capta atenția auditoriului, a lăsa o urmă… Dacă, spre exemplu, oamenii s-au cunoscut grație muzicii tale... Este veriga următorului lanț, în timp ce evoluezi pe o scenă uriașă, cum e cea de la ”Eurovision”, este o pregătire enormă a întregii echipe, resurse financiare enorme investite în asta. Este o mare responsabilitate. Dacă te telefonează președintele și îți spune: "băieți, ați făcut o minune", este o responsabilitate, este ceva foarte serios, și tu ieși, te consacri maxim, și știi că în această clipă te privesc 290 mln. de oameni și că nu oricine din cei care se află pe această scenă va reuși să repete acest lucru. Noi am reușit de două ori. Și nu orice muzician ar putea în general ajunge și simți această atmosferă. Asta e una.

Da revenit acasă, în țara ta, unde ești așteptat, unde se mîndresc cu tine – este alta. Mergi într-un turneu european, și vin moldoveni care doresc să comunice cu tine, să te vadă, să facă poze, prin tine să simtă o parte din casa lor. Este a doua verigă. Și dacă oamenii cu muzica ta (da noi de mulți ani evoluăm pe scenă) s-au îndrăgostit, s-au revăzut, apoi au făcut nunta și ne invită la nunta lor ca pe un simbol, ca pe un Cupidon al vieții lor – este deja a treia verigă. Și multe-multe altele. Chiar și soția mea la început a fost o fană a mea. Și copilul meu ascultă muzica mea, asta îi va fi pentru toată viața. Va crește și va înțelege că tata este grozav, va viziona aceste clipuri și va primi plăcere, și asta va fi veriga 28 sau 300, care și ea începe de la evoluarea ta în scenă.

De aceea casa este cumva altceva. Prin muzica noastră noi trezim amintirile despre casă. Noi trăim aici, asta e casa noastră, anturajul nostru.

- SunStroke Project poate fi invitat la nuntă sau la o zi de naștere?

Serghei Stepanov: Foarte simplu, băieți . 069871513. Noaptea – mai ieftin (rîd). Glumesc, e un alt număr. De fapt, pentru locuitorii Moldovei e suficient să-l contacteze pe managerul nostru. Dacă în acea zi noi vom fi liberi, contractul este încheiat. Totul e oficial, și noi cu plăcere vom veni. La noi nu există: "Nuntă? Nu!" . Invers: "O , nuntă!!!" Dacă ținem cont de faptul, că un an și jumătate noi am stat în această minunată, foarte comodă cutioară și am înregistrat un album, aceste piese așteaptă să fie auzite, și nu contează unde : la nuntă, la ziua orașului sau la o serată corporativă. Nu contează! Principalul – emoțiile pe care noi le aducem oamenilor, și posibilitatea de a demonstra noua noastră muzică, pe care o educăm ca pe copiii proprii, o purtăm, o îngrijim și o alintăm, o hrănim, investim în ea bănișori. Capricioși, ei cresc repede. Așa că grăbiți-vă să-i vedeți în stare embrionară, să-i auziți, să-i îndrăgiți, să-i faceți parte a vieții voastre vesele…

- Au existat clipe despre care vi-i rușine să vă amintiți?

Serghei Stepanov: Să știi că nu… Ba, au existat! Dar trebuie s-o luăm mai din timp. O persoană, un minunat operator de clipuri video, în timp redus, prietenește a filmat pentru noi clipul la piesa Run away. Chiar a doua zi urma să plecăm în Norvegia. Și el ne-a salvat pur și simplu. Firește, el avea nuntă. Și producătorul ne spune: "băieți, datornicul la plată se cunoaște". Veniți, felicitați-l. El ne-a salvat, și este un tip minunat. Ei, noi venim… Povestește mai departe…

Serghei Ialovițchii: Ei, venim și eu spun: Stiopa, nu știu cum mi-a zburat din cap numele lui, total… Da el zice: "Andrei, pare-mi-se , Andriuha". Și eu: "precis?". Da el: "Da, precis, el doar ne-a filmat clipul , ce-i cu tine? Hai!"

Ei, doamnelor și domnilor, acum în scenă vine SunStroke Project! Lumea aplaudă, atmosferă caldă, strigăte "bravo-bravo!". Și noi: bună seara doamnelor și domnilor! Ce atmosferă minunată, ce oameni frumoși! Ce pereche frumoasă! Și aici eu: "Andriuha, ești minunat! Noi te stimăm, ești cel mai bun!" . Aici aplauzele încetează, se face liniște. De la spate, o doamnă îmi spune: "De fapt, el este Jenea!" ...În acea clipă am înțeles că doresc să mă prăval în jos, să mă ascund. Lui Stiopa îi era ușor, da mie… Și această pauză… Vă închipuiți? Am început să-mi cer scuze: "Prieteni, iertați-mă". Am boțit-o noi cumva…Dar acea clipă a fost pentru mine, desigur, foarte strașnică, o rușine uriașă pur și simplu …

Serghei Stepanov: Da eu am avut o istorie care mi s-a întipărit în memorie. Înainte de ”Eurovision-2010” noi eram limitați în resurse materiale și, desigur, recunoscători pentru orice sponsorizare. Și noi aveam un prieten, să-i dea Domnul sănătate, un bijutier. Avea un fiu, care ne privea cu niște ochi, își dorea să fie cu noi. Și acel om ne spune: eu vă sponsorizez, vă dau un ajutor nerambursabil, pentru că fiul meu se uită la voi, cum ați înaintat. Azi aici, peste o zi – în Norvegia. Iar noi: mulțumim, desigur. Da pentru noi am menționat, că în orice caz, dacă el va avea nevoie de ajutor, noi ca oameni normali îi vom mulțumi, vom evolua, sau așa ceva… Și chiar așa a fost! Mă telefonează el și îmi spune: "Așa și așa, deschid un magazin, veți evolua la ceremonia de deschidere?" Noi: "da, desigur, fără probleme!" Nici nu am întrebat ce fel de aparataj va fi acolo, ce și cum…

Serghei Ialovițchii: Pe atunci încă nu aveam un manager. În prezent aceste momente le discutăm în prealabil.

Serghei Stepanov: Eu întreb: la ce oră trebuie să ne prezentăm? "La 11 dimineața". Ajungem la fața locului, ne uităm. Stau niște difuzoare mici, sovietice, niște copii evoluează în fața magazinului. Da noi abia ne-am întors din Norvegia. Acolo mii de fani, da aici noi… Bine, am intrat în horă – trebuie să dansăm. Și ieșim, cu chiu cu vai… Sunetul – dezgustător. Știi cum sună infernul? Așa suna microfonul acela. Mi se părea atunci, că mai rău nu poate fi nimic. Și cum numai am simțit aceasta, unde încep a ieși de prin crăpături niște boschetari, bețivani, care auzind o muzică veselă încep să danseze, să se veselească, da eu mă uit la ei și-mi zic: "Da, băiete, ieri te priveau 300 mln. de oameni, da acum interpretezi pentru niște boschetari ".

Asemenea clipe, slavă Domnului, au rămas în trecut, și ni le amintim mereu cu umor. Da atunci, evident, am avut un șoc ușor. Avem multe istorii de acest fel. Dar nu le putem povesti.