28 iunie 2024, 10:30 Personalități 18857

Iacob Burghiu: soarele ascuns în oameni (Foto, Video)

«De mic copil așteptam la marginea satului un soare. Să răsară și să asfințească.
Într-o zi l-am pierdut. Soarele meu s-a ascuns în oameni. S-a împărțit. Și eu cu o viață, trebuie să-l strîng iarăși soare. Să răsară și să asfințească...»

Iacob Burghiu. Prefață la culegerea de nuvele „Soare în cîrjă"

Astăzi se împlinesc 21 ani de la trecerea în lumea celor drepți a scriitorului și cineastului Iacob Burghiu.

Născut la 03 iulie 1941 în satul Zăicani, raionul Rîşcani, Republica Moldova într-o familie de țărani. După absolvirea școlii medii se înscrie la Facultatea de Fizică și Matematică a Institutului Pedagogic din orașul Bălți. După o jumătate de an este admis prin concurs în calitate de actor la Teatrul Dramatic din Bălți (1958-1960). Își continuă cariera actoricească la Teatrul „Luceafărul" din Chișinău (1960-1964).

Primele sale nuvele au apărut pe paginile revistei „Nistru" în anul 1962. Din 1967 este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Pe parcursul anilor 1965-1968 este regizor al Comitetului de Radio şi Televiziune de pe lîngă Sovietul Miniştrilor din RSSM

În anul 1969 absolvește Facultatea de Regie a Institutului Unional de Cinematografie din Moscova (VGIK) ‒ studioul lui Igor Talankin şi în acelaşi an devine regizor al studioului „Moldova-film", ca în 1975 să devină şi membru al Uniunii Cineaștilor din Moldova.

Vom aminti că dl Iacob Burghiu, în calitate de regizor şi scenarist a realizat o serie de filme artistice şi documentare, care au fost remarcate atît de specialişti, cît şi de spectatori: "O singură zi", "Colinda", "Povîrnişul", "Casă pentru Serafim", "Ţipătul păsării de noapte", "Fii fericită, Iulia", "Paralela 47", "Pămîntul nu uită", "Mama", "Surorile", "Codrii în toamnă", "Balada lemnului", "Vlad Ioviţă" ş. a.

Debutul lui în calitate de scriitor are loc pe paginile revistei „Nistru" în anul 1962 cu o serie de nuvele, ca apoi pe parcursul carierei sale de creaţie să reuşească să publice trei cărți de proză și patru de versuri: „Soare în cîrjă", „Lebăda Roșie", „Soră Lume", „Spre o mioară", „Vînturi solare", „Cifre Romane: pe lespezi de calvar"; „Rup spice duminica".

În filme şi în creaţia literară dl Iacob Burghiu s-a arătat preocupat de destinele acelora care îşi asumă răspunderea pentru ceea ce se petrece în jurul lor, plăsmuind personaje active, capabile să îndrepte lucrurile pe făgaşul omenescului şi al bunei cuviinţe.

Aceste calităţi ale omului de creație Iacob Burghiu s-au manifestat convingător şi în activitatea publică. Fiind o fire mereu gata să pună umărul atunci cînd este nevoie de ajutor, Iacob Burghiu a fost remarcat de colegii săi şi recomandat pentru a le reprezenta interesele în cadrul Ministerului Culturii. Iniţial a deţinut funcţia de şef al Departamentului Teatru, Muzică, Film şi Arte Plastice (1989-1990), iar în scurt timp a fost promovat devenind prim-viceministru (1990-1994). În anii 1995-1997 este director al Centrului Naţional de Studii Literare şi Muzeografie "M. Kogălniceanu", iar în 1997 devine consilier prezidenţial pe problemele culturii şi cultelor.

Iacob Burghiu a fost nu numai un profesionist de înaltă clasă în sfera culturii şi artelor, dar şi un om experimentat în domeniul administrării şi managementului cultural, capabil să rezolve probleme de ordin material al acestui domeniu. Fiind bun organizator, găsind soluţii în cele mai dificile situaţii, a ştiut să caute omul potrivit pentru locul potrivit, reuşind cu mijloace puţine să facă lucruri memorabile. Vom aminti că dumnealui a fost responsabil de reconstrucţia Teatrului "M. Eminescu", datorită intervenţiilor lui au primit apartamente circa 200 de familii tinere ale lucrătorilor din domeniul culturii, a organizat lucrări de reparaţie şi modernizare la Centrul "M. Kogălniceanu" etc.

A fost un om principial, care nu suferea neadevărul, dar îşi apăra şi promova principiile cu tact, dînd dovadă de respect nu numai faţă de prieteni, dar şi faţă de cei care nu-i împărtăşeau convingerile.

Fiind o fire diplomatică, cu intelect înnăscut, putea dialoga cu oponenţii ca în cele din urmă să le cîştige respectul.

A avut în viaţa lui şi clipe grele, dar le-a trecut bărbăteşte, fără mînie, fără lăcomie, fără invidie sau gînduri de răzbunare, făcînd lucruri necesare pentru a ameliora orice situaţie gravă.

Ştia să descopere şi să susţină iniţiativele constructive, să promoveze idei şi oameni capabili să slujească interesului obştesc, valorilor naţionale, promovării artei noastre în lume.

Toate eforturile Domniei sale au fost întru propăşirea ţării noastre – Republica Moldova.

Vă propunem să urmăriți mai jos un microportret video a lui Iacob Burghiu adunat din secvențele și vocile din filmul documentar «Iacob BURGHIU: Venim și mîine pe aici?» realizat în anul 2005 de cineaștii Mihai Ștefan Poiată și Mircea Chistruga, producător general: Svetlana Burghiu.

De asemenea, prezentăm și o serie de fotografii realizate de maestrul Nicolae Răileanu, publicate în premieră.