04 august 2017, 10:47 Personalități 4125

Mihai Poiată: Îți mulțumesc, bădița Serghei!

Sînt foarte multi cei care l-au felicitat pe 2 august 2017 pe distinsul muzician Serghei Ciuhrii cu prilejul jubileului, dar mai putini stiu cum a inceput cariera lui muzicala.

Imi voi voi permite sa deconspir acest episod din biografia lui si voi reproduce un mic fragment din confesiunile pe care le-am inregistrat pentru volumul "Mihai Dolgan: de ce au plans ghitarele?", in curs de aparitie la editura ARC. Serghei Ciuhrii a fost unul din primii prieteni ai lui Mihai Dolgan si anume el m-a ajutat sa cunosc perioada PRE-"Noroc" din biografia lui Mihai. Iti multumesc, badita Serghei! Sanatate si multi ani inainte!

Iar acum fragmentul promis.

Serghei CIUHRII: Tatăl meu nu mi-o dat voie să învăț la „Neaga" și din cauza asta am venit la școala muzicală abia după clasa a zecea, ceea ce, practic nu se întîmpla. Cine începe a studia muzica la 20 de ani? Dar tata mi-o spus: pînă n-ai să devii gospodar, n-ai să te duci. Și i-am dat ascultare... De dragul tatei, am terminat școala de mecanizare din Cuhurești și am devenit "tractorist șirokogo profilea", am fost la țelină. Dar am fugit de-acolo împreună cu un prieten. Am furat un tractor și noaptea ne-am pornit în direcția din care venisem, spre o luminiță care se vedea în depărtare. Cînd am ajuns aproape de stația de trenuri, am pus tractorul în viteză și l-am trimis singur înapoi. Iar noi, fără nici un document am venit la Chișinău. Ce nu faci de dragul muzicii... Spre norocul meu, am aflat din timp că sînt admis și cînd a ajuns scrisoarea în sat, dacă eram sportiv bun, am alergat înaintea poștașului și am luat plicul ca nu cumva să-l deschidă tata și să vadă unde-s invitat la studii. Lui tata i-am spus că am fost admis la Tehnicumul de Educație Fizică. El mi-a dat crezare și și-a căutat de treburile sale, fără să mai vină vreodată la Chișinău ca să se intereseze ce fac eu pe-aici și doi ani de zile n-a știut unde învăț. Da la sfîrșitul anului doi, prin iunie, a fost convocată adunarea părinților, și cînd vine tata și deschide ușa, ce vede: în coridorul școlii Mihai Dolgan cîntă la contrabas, iar eu la baian. „Băi, da ce fel de sportsmen ești tu cu baianul ista? "