[în sus]Populația

Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 3402 oameni, dintre care 46.56% - bărbaţi și 53.44% - femei. Structura etnică a populaţiei în cadrul satului: 98.35% - moldoveni, 0.65% - ucraineni, 0.53% - ruşi, 0.03% - găgăuzi, 0.24% - ţigani, 0.21% - alte etnii.

În satul Mîndîc au fost înregistrate 1357 de gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.5 persoane.

[în sus]Istoria localitații

Satul Mîndîc a fost menționat documentar în anul 1631.

[în sus]Monumente istorice

Pe la sfîrşitul secolului al XIX-lea, polonezul Oganovici, ceva mai la nord de satul Drochia , la vreo 3 km de s. Mîndîc, îşi construieşte o vilă cu două nivele, numită de el „Vila Mîndîc” şi un parc pe o suprafaţă de 10 ha, care la sud şi est contactează cu livezile de meri, formînd un complex de grădină–parc. Parcul prezintă o combinaţie între speciile forestiere şi cele fructifere. Includea trei lacuri, o moară cu apă, alei, terase, o baie şi alte anexe gospodăreşti, precum şi cavoul familiei Oganovici. Acest model de conac-parc făcea parte din stilul romantismului modern timpuriu, iar înfăţişarea clădirii principale aduce aminte de arhitectura poloneză din secolele XVII-XVIII, de unde era originar proprietarul.

Conacul avea cinci intrări şi se spune că boierul nu ieşea niciodată pe uşa pe care intra. Dendrologii spun că şi acum, la mai multe decenii de cînd parcul a fost lăsat de izbelişte, acesta prezintă o colecţie de specii ale florei rare şi de preţ din R. Moldova: nuc negru, pin negru, frasin stufos etc.

Exteriorul conacului a fost denaturat în perioada sovietică, cînd complexul a fost transformat în tabără pentru pionieri.