12 aprilie 2017, 11:30 Personalități 14890

Celebrități mondiale originare din Moldova: astronomul Nicolae Donici (Foto)

Observînd și studiind astronomia soarelui, el a călătorit printr-o bună parte din lume, petrecînd în observatoare zi și noapte, examinînd și fotografiind erupțiile solare. Mai rar întîlnit un astronom care a studiat atît de insistent eclipsele ca Nicolae Donici.

Născut în anul 1874, în satul Petricani (acum cartier al Chișinăului), Nicolae Donici a rămas fără părinți cînd era copil. Viitorul om de știință celebru în astronomie a fost crescut de mătușa lui, Elena Lîsakovski, proprietara moșiei din satul Dubăsarii Vechi, care nu avea copii proprii. Mătușa sa, fiind asigurată material, a făcut tot posibilul ca nepotul ei iubit, în vîrstă de 16 ani să primească o educație destoinică. Cu ajutorul ei viitorului savant rus, român și moldovean a urmat cursurile Universității Novorosiisk de la Odesa. Rădăcinile nobile și educația excelentă i-au permis chiar lui Nicolae să-și facă o carieră destul de bună la St. Petersburg. Datorită faptului că era descendent al unei familiei nobile, dar și bunei protecții, viitorul om de știință a fost primit la slujbă în cancelaria Consiliului de Stat. Aici a fost promovat pînă la rangul de consilier al colegiului, ocupînd postul de secretar de stat adjunct, post la care puteau aspira numai nobilii. Sensul vieții lui Nicolae Donici însă era astronomia.

Funcționarul rus, Nicolae Donici a devenit un împătimit al astronomiei, trăind încă sub aripa mătușii sale pe malul Nistrului, la Dubăsarii Vechi. Iar pasiunea lui principală din astronomie au devenit eclipsele solare, satelitul planetei noastre - Luna și cea mai apropiată stea − Soarele.

Observînd și studiind eclipsele solare, devenind deja om de știință în domeniul astronomiei, Nicolae Donici a călătorit printr-o bună parte a lumii. În anul 1900, astronomul în vîrstă de 26 de ani a observat eclipsa de soare în Spania, iar în următorul an, în 1901 a plecat să cerceteze această apariție rară în Indonezia, pe insula Sumatra.

Rezultatul acestor două vizite a devenit raportul științific de proporții cu noi detalii și observații cu privire la natura eclipsei solare. Lucrarea s-a dovedit a fi impunătoare, venind cu foarte multe date noi referitor la studiul eclipselor solare, astfel încît Societatea Astronomică Rusă i-a acordat în unanimitate junelui astronom Nicolae Donici premiul imperatorului. Către acel timp Nicolae Donici renunțase la serviciul din cancelarie, dedicîndu-se, pe deplin studiului astronomiei și, în special, naturii eclipsei solare.

În anul 1905 Donici, în vîrstă de 31 de ani, avea deja o asemenea autoritate în rîndul elitei științifice, încît lui în calitate de specialist venerabil în domeniul studierii Soarelui i-a fost încredințată conducerea expediției Academiei de Științe Ruse în Egipt, ca să urmărească fenomenul eclipsei solare, ce urma să aibă loc la 30 august 1905.

În anul 1908 cu ajutorul financiar al mătușii sale, care nu a uitat de nepot, Nicolae Donici organizează la Dubăsarii Vechi observatorul său particular, primul Observator din Basarabia.

Tot aici, în anul 1919, după Revoluția din Octombrie din Rusia, cînd Basarabia devenise deja parte a României, el se mută cu familia și-și continuă observațiile astronomice. În special, el descoperă că planeta Mercur nu are atmosferă. Totodată, Academia Română de Științe, știind de marile merite ale lui Nicolae Donici în domeniul astronomiei îl face membru de onoare. Mai tîrziu, acest titlu și recomandările oamenilor de știință francezi i-au ajutat lui Nicolae Donici în 1921 să-și păstreze moșia din Dubăsarii Vechi, care a ajuns pe listele de expropriere, alcătuite de autoritățile române. Exproprierea pentru zonele proaspăt alipite era fără compromisuri, dar, cu toate acestea, regele Ferdinand I al României a făcut concesii și a anulat personal decizia pentru moșia lui Donici. Astfel încă cîțiva ani, pînă la începutul anilor 40, Nicolae Donici a putut să se ocupe liniștit de astronomie, fără să se gîndească la pîinea cea de toate zilele. Toate grijile legate de gospodăria moșiei le preluase ginerele său.

Obiectul științific principal al observatorului era spectrograful, elaborat în ajunul Primului Război Mondial de însuși Nicolae Donici. El își petrecea în observator zile și nopți, studiind și fotografiind eclipsele și protuberanțele solare. De-a lungul timpului el a adunat o colecție neprețuită de fotografii care ilustrează activitatea Soarelui.

Cum scrie în memoriile sale, A. Baicov, colegul lui Nicolae Donici, care-l vizita des în anii '30 ai secolului trecut, la Dubăsarii Vechi: "Nicolai Donici avea un caracter fericit, foarte echilibrat și vesel. Cu el era foarte plăcut să lucrezi". Această părere o confirmă și locuitorii Dubăsarilor Vechi, care își mai amintesc de Nicolae Donici.

Leahu Gheorghe, născut în anul 1925, participant la ce de-Al Doilea Război Mondial, spune că Nicolae Donici era foarte prietenos și primitor. Veneau să-i vadă Observatorul excursii de la instituțiile de învățămînt din Basarabia, oaspeți în casă erau permanent. La masă se așezau nu mai puțin de 12 persoane, mai mult de jumătate fiind oaspeți.

La începutul anilor '40 ai secolului trecut lui Nicolae Donici i s-a dat sarcina să restaureze Observatorul amiralului Urseanu în capitala românească, iată de ce războiul l-a găsit la București. Întorcîndu-se pentru scurt timp la Dubăsarii Vechi, Nicolae și-a găsit Observatorul jefuit, iar spectrograful unic dispăruse. Mai tîrziu, părți aparte ale spectrografului lui Nicolae Donici au fost găsite în subsolul Școlilor Eparhiale de la Chișinău și acestea fiind folosite pentru restabilirea Observatorului amiralului Urseanu. Nicolae a părăsit Bucureștiul în vara anului 1944, cînd a început bombardarea orașului, mutîndu-se în Germania, unde plecase familia lui. Sfîrșitul războiului Nicole Donici împreună cu soția l-au întîlnit la Paris, unde începuse să lucreze în curînd la Observatorul din Paris. Cînd viața după război se mai aranjase, Nicolai Donici a vizitat de cîteva ori Africa, fiind însărcinat de Observator să studieze eclipsele de soare și lumina zodiacală.

Despre ultimii ani de viață a lui Nicolae Donici se cunosc puține. Chiar și data morții sale − 1956 este pusă la îndoială. Este cunoscut faptul că Nicolae suferea de o afecțiune a prostatei, trăia singur și sărac. Soția lui plecase în Argentina la fiică, soțul căreia lucra administrator la fermă. Nicolae Donici a refuzat să se mute în Argentina, iar ultimele zile ale vieții sale le-a petrecut într-un azil de bătrîni din sudul Franței, în orașul Nice.

Din vechiul Observatorul privat din Dubăsarii Vechi, celebru în 20-30 ai secolului trecut în întreaga Românie și chiar dincolo de hotarele acesteia a rămas doar o mică movilă de pământ, pe care a crescut dens iarbă. Relativ bine s-au păstrat clădirea conacului și două beciuri mari, în care au fost depozitate în timpul vieții astronomului utilaje de măsurare astronomică.

În clădirea conacului mulți ani s-a aflat consiliul colhozului. Recroind teritoriul moșiei pentru nevoile sovietului, au fost demolate clădiri, care aparțineau observatorului, au fost construite clădiri auxiliare. O parte a teritoriului moșiei îl ocupă acum grădinița de copii. La clădirea conacului a fost adăugat un bloc suplimentar, dar baza - în formă de Г a conacului a rămas aceeași ca în timpul vieții astronomului moldovean Nicolae Donici.

S-a păstrat și cavoul familiei Donici. Acesta este situat în spatele bisericii ortodoxe a Dubăsarilor Vechi. Biserica nu e departe conac, ajungeți pe jos, mergînd pe strada principală, timp de aproximativ cinci minute, nu mai mult. Se pare că cavoul este mîndria locuitorilor, proiectul acestuia a fost realizat de însuși Alexandru Bernardazzi, celebrul, în acei ani, arhitect de la Chișinău.

În memoria remarcabilului astronom la Dubasarii Vechi, în locul observatorului a fost ridicat un monument. Observatorul Universității de Stat din Moldova a fost numit în cinstea lui Nicolae Donici. La Chișinău în sectorul Rîșcani este o stradă care poartă numele lui Nicolae Donici. Asteroidul 9494 este numit în onoarea lui – Donici.