25 noiembrie 2012, 11:25 Realitatea moldovenească 11823

Sabatul unioniștilor. Eșecul marșurilor unioniste. Partea a treia.

Despre legalitatea marșurilor unioniste

Desigur, marșurile unioniste ies din cadrul legal moldovenesc. Spre exemplu, articolul 41 din Constituția Republicii Moldova interzice partidele unioniste, întrucît activitatea lor are ca scop subminarea și distrugerea bazelor statului moldovenesc independent și suveran. Cu toate acestea, unioniștii susțin că cică, Constituția permite libertatea de exprimare și de întrunire. Însă articolul 32 alineatul (3) din Constituția Republicii Moldova, care se referă la "libertatea de exprimare", în mod direct și clar interzice xenofobia, incitarea la ură etnică, precum și lupta pentru răsturnarea ordinii constituționale! Mai mult decît atît, aceste acțiuni sînt infracțiuni penale!

În conformitate cu dispozițiile art. 341 și art. 346 din Codul penal, chemările publice la răsturnarea sau schimbarea integrității teritoriale a Republicii Moldova, acțiunile intenționate, apelurile publice de incitare la ură națională, rasială sau religioasă, sau discordie în Republica Moldova, sînt considerate ca fiind crime împotriva autorităților publice și securității de stat și sînt pasibile de pedeapsă penală. Apropo, despre aceasta a vorbit Curtea Constituțională a Republicii Moldova în anul 2008. Atunci, Guvernul comunist, condus de Vasile Tarlev, a încercat să revizuiască alineatul (3) din articolul 32, pentru a elimina sintagma "contestarea și defăimarea statului și a poporului" și a înlocui sintagma "și alte acțiuni" cu sintagma "alte acte violente." CC s-a opus.

Cu toate acestea, odată cu venirea la putere a partidelor din AIE, CC, deja în vara anului 2012, și-a revizuit poziția prin legalizarea programelor unioniste. Nu e ciudat oare? Pentru mai multe detalii, vom menționa că președintele Curții Constituționale, Alexandru Tănase, este adesea văzut în compania ambasadorului român Marius Lazurcă. Dar chiar și cu aceste trucuri ale unioniștilor și ale slugilor acestora de la putere, articolele privind sancțiunile penale din Constituția Republicii Moldova nu au fost anulate.

Mai mult decît atît, chiar și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în articolul 10 (2), recunoaște constrîngerea libertăţii de exprimare. De ce dar atunci domnii conducători ai Republicii Moldova au permis aceste "marșuri unioniste", în ciuda faptului că în țările vecine Ucraina și Ungaria, de exemplu, autoritățile locale, fără a se gîndi și a ezita mult, au interzis toate marșurile unioniste ale ”noilor drepți” și ale altor grupări de sorginte neo-nazistă? Autoritățile ucrainene i-au declarat, de asemenea, "persona non grata" pe toți liderii unioniști, inclusiv pe celebrul Serghei Lașcu, interzicîndu-le intrarea în țară. Ei au făcut acest lucru în deplină conformitate cu cerința constituțională privind apărarea statalității de orice atacuri ostile asupra ei.

Într-un mod similar acționează, de altfel, și autoritățile României, unde, după cum se știe, pe 4 aprilie 2007, tribunalul de la Iași a interzis activitatea "Asociației moldovenilor". Motivația acestei interdicții este destul de revelatoare: această organizație a etnicilor moldoveni, potrivit autorităților române, a reprezentat "o amenințare la adresa integrității teritoriale a țării". În același timp, Tribunalul Iași a făcut trimitere la articolul 40 din Constituția României (în Constituția Republicii Moldova, în proporție de 90% copiată din cea a României, acestuia îi corespunde articolul 41).

Articolul 40, alineatul 2 din Constituția României prevede: "Partidele sau organizațiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranității, a integrității sau a independentei României sînt neconstituționale".

Astfel, autoritățile române, conformîndu-se normelor Constituției, interzic partidele și organizațiile obștești, care amenință cu ceva independența națională, dar uite că guvernul Republicii Moldova, dimpotrivă, aceleași norme constituționale le ignoră. De ce?

Să fie doar pentru faptul că la Curtea de Apel Chișinău și în alte instanțe ale Republicii Moldova stau judecători corupți, care acționează în conformitate cu normele de tristă notorietate al "justiției prin telefon" sau pentru că la celălalt capăt al firului sînt politicieni – unioniști conspirativi și deschiși, care le dau ordine!?

Și cine este organizatorul?

În final, așa și nu am înțeles cine este organizatorul, entitatea juridică a acestor acțiuni. S-ar părea că Acțiunea 2012. Dar o astfel de organizație nu este înregistrată la Ministerul Justiției. Această structură socială, compusă din zeci de ONG-uri, multe dintre care sînt înregistrate în România, activează pe bani românești. Apropo, ca și zeci de publicații moldovenești. Sute de cetățeni români din Iași, Focșani, Suceava, au participat la aceste marșuri, scandînd lozinci anti-statale, antimoldovenești pe fundalul pasivității autorităților. Mai simplu vorbind, cetățeni ai altor state cer lichidarea statului moldovenesc suveran, iar autoritățile nu doar sînt inactive, ci mai și protejează provocatorii. Absurd, altfel nici nu poate fi numit. Apropo, legislația Republicii Moldova interzice ONG-urilor să se angajeze în politică.

În timpul marșurilor acestei organizații au participat și membri ai mișcării "Noua Dreaptă". Cel puțin, pe 16 septembrie, ei au format coloana vertebrală a marșului. Această organizație este interzisă în Republica Moldova. Apropo, pe 25 februarie 2008, Departamentul american de Stat, în raportul, "2008 Country Reportson Human Rights Practices: Romania" a numit această organizație "grup neofascist". Comentariile, cum se spune, sînt de prisos.

Și asta pentru că "Noua Dreaptă", în principiu, este o organizație legionară, care nu poate suporta organic nici o democrație, urăște minoritățile, se pronunță împotriva integrării europene, împotriva migranților. Uimește și faptul că printre unioniști s-au pomenit și susținătorii cultului lui Satan, care și-au creat un grup în rețeaua de socializare Facebook. Aceasta, după cum se vede, este portretul general al unioniștilor din Republica Moldova.

*Eșecul unioniștilor. Cine este de vina?

Pe 5 august, în ciuda întregii fanfaronade, în ciuda mulțimii de bani aflați la dispoziția acestora, în ciuda puternicului sprijin mediatic și politic, legionarii-unioniști, cu mare greu, au adunat la "marșul unirii" la Bălți doar aproximativ o sută de susținători. În același timp, marea majoritate a participanților la marș a sosit din Chișinău și România. Pe 16 septembrie a avut loc un al doilea marș la Chișinău. Unioniștii trîmbițau că vor aduna 10 000 de participanți. Cu greu au adunat 2000, în ciuda faptului că în fruntea coloanei era chiar primarul de Chișinău. Majoritatea demonstranților au fost liceeni.

Încă mai jalnic a arătat marșul din capitala României, București. Aici, pe 21 octombrie, a avut loc încă un marș - final. Potrivit ziarului "Adevărul", la acest marș au participat aproximativ 2000 de adepți. Dar în București trăiesc peste 2 milioane de oameni. Unioniștii chiar au efectuat un sondaj în România, care a demonstrat că, chipurile, majoritatea românilor sînt pentru unirea cu Basarabia. Cu toate acestea, la una dintre emisiuni la Euro-TV, unde în calitate de politologi au participat Victor Gurău și Roman Mihăieș, pe unul dintre liderii unioniști l-a luat gura pe dinainte și a spus: "…noi "am organizat" un sondaj de opinie, care a dovedit că am avut dreptate"…

Apropo, nici Vlad Filat, nici Marian Lupu, nici Ghimpu și, în general, nici unul dintre cele mai importante personalități politice nu a susținut marșul. Kalman Mizsei, fostul șef al delegației UE în Republica Moldova, a criticat acțiunile unioniștilor. Analistul politic american Vlad Socor a declarat că aceste marșuri au deteriorat imaginea Republicii Moldova. Anatol Țăranu, cunoscut pentru opiniile sale unioniste, a declarat că marșurile au făcut mai mult rău decît bine mișcării unioniste. Chiar și un astfel de unionist convins cum e Constantin Tănase, a spus că are o atitudine rezervată față de marșuri, văzînd în ele încercarea de a organiza provocări și destabilizări ale situației. Nu mai vorbim deja de poziția unor astfel de politologi cum sînt Vitalie Andrievschi, Victor Cibotaru și Nicolae Chirtoacă, care consideră că marșurile au fost o provocare ordinară a forțelor externe cu scopul de a destabiliza situația.

Printre demonstranți nu am observat nici o figură semnificativă, chiar dacă marșul a fost sprijinit de Nicolae Negru, Mihai Cimpoi și încă doi-trei intelectuali proromâni.

Acest fapt vorbește despre "puterea" politică reală a unioniștilor și influența lor în societatea moldovenească. Dacă i-am detașa de la unioniști pe cetățenii României care li s-au alăturat, ar rămînea doar o mînă de oameni. Poporul moldovenesc, în marea lui majoritate, nu îi susține. Poporul este împotriva lor. Acest lucru a fost vizibil la Bălți și Cahul. Prin urmare, primind o lovitură puternică cu piciorul în fund, "eroii-unioniști" au fugit cu coada între vine de pe cîmpul de luptă, sub acoperirea poliției.

Desigur, presa proromânească a început o adevărată campanie de denigrare a stataliștilor în legătură cu confruntările de la Bălți și Cahul. Au fost deschise dosare penale.

În septembrie 2012, serviciul sociologic român IMAS a realizat un sondaj la comanda PRO-TV. Pe 11 septembrie, sondajul a fost prezentat publicului din Moldova.

Principala întrebare a fost: cine este principalul vinovat pentru confruntările din Bălți? Răspunsul i-a surprins pînă și pe organizatorii sondajului: 28,6%, adică majoritatea respondenților, au spus că organizatorii marșului, deci unioniștii înșiși sînt vinovați de incidente, iar 24% au răspuns că Șelin, Dodon și contramanifestanții. Mai simplu vorbind, în ciuda spălării masive de creieri, poporul a identificat în mod clar făptașii.

De altfel, situația unioniștilor este mai mult decît deplorabilă. Autoritățile române acordă anual 5000 de burse pentru studenții din Republica Moldova, conform acestui program fiind instruiți deja circa 100 000 de persoane. Se eliberează masiv pașapoarte românești (au fost emise deja aproximativ 500 000). București finanțează aproximativ 25 de publicații mass-media și o mulțime de ONG-uri din Republica Moldova. Recent au fost trimise din România în Moldova 100 000 de cărți – manuale de "Istoria românilor". Se pare că nu există nici un refuz persistent din partea României de a semna cu Republica Moldova Tratatul politic de bază și Tratatul privind regimul de frontieră ...

Cu toate acestea, unioniștii, în toți cei 20 de ani de independență a Republicii Moldova, nicidecum nu pot acumula mai mult de 10-12% din voturi. Din 78% din grupul etnic majoritar, doar 2%, conform recensămîntului din 2004, se consideră români. Autoritățile române sînt nedumerite: în ciuda sutelor de milioane de dolari investiți în Republica Moldova, numărul românilor nu crește. Moldovenii refuză cu îndîrjire să devină români. În același timp, în Moldova de peste Prut apar vlăstare ale naționalismului moldovenesc. La ce poate duce acest lucru ne rămîne doar să presupunem. Dar tendința este deja evidentă: în UE: Scoția, Valonia, Corsica, Sicilia, Italia de nord, Valencia cer independență. Se vede că conștiința națională moldovenească latentă începe să se trezească chiar și în România.

Toate acestea sugerează că Moldova a existat, există și va exista în veci.