22 august 2015, 14:00 Realitatea moldovenească 9549

Moldova ar putea rămîne fără lapte (FOTO)

Producătorii de lapte și produse lactate cer inițierea unei anchete antidumping în privința importului acestor produse din Ucraina, deoarece acestea prezintă pericol pentru ramura națională. Întreprinderile moldovenești riscă să falimenteze sub presiunea concurenței neloiale. Dacă nu vor fi întreprinse urgent măsuri, atunci țara și-ar putea pierde ramura, în care numai la fabricile de lapte lucrează 15 mii de oameni, iar zeci de mii de țărani țin vaci.

De ce au început să curgă rîuri de lapte importat?

Anterior, producătorii ucraineni nu erau interesați de piața țării noastre din cauza mărimii mici a acesteia – 3 milioane de consumatori (în realitate, și mai puțin, dacă ținem cont de toți cei plecați la muncă peste hotare). Aceștia și-au dezvoltat ramura, orientînd-o spre exportul în Rusia. Însă deja de un an este în vigoare embargoul impus de Rusia la produsele lactate din Ucraina (din 24 iulie 2014).

Totodată, anul trecut, în Ucraina au fost produse 11,5 milioane de tone de lapte (prognoza pentru 2015 – 11 milioane de tone). Consumul intern constituie 6,5 milioane de tone, iar surplusurile sînt procesate și exportate. Odată cu închiderea principalei piețe externe, producătorii ucraineni sînt nevoiți să caute livrări alternative. În UE această producție nu are acces, deoarece nu corespunde cerințelor, Belarusul are propria producție majoră. În general, în mare parte, rămînd piețele Kazahstanului, care face parte din Uniunea Vamală, condus de Rusia, și a Moldovei. De aceea producția ucraineană ne-a invadat.

Potrivit datelor statistice, în republica noastră, în 2014, au fost procesate 530 de mii de tone de lapte. Aceasta constituie doar 10,4% din volumul surplusurilor ucrainene (5 tone), care ne invadează piața.

Directorul executiv al Asociației naționale a producătorilor de lapte și produselor lactate „Lapte" Carolina Linte a menționat că producția ucraineană este cu mult mai ieftină decît cea moldovenească. În primul rînd, pentru că materia primă – un litru de lapte cu grăsimea de 3,5% în Ucraina costă 0,19 euro (cu tendința de reducere), iar în țara noastră – 0,29 de euro (la un curs de schimb de 20 de lei/euro).

Totodată, producătorii ucraineni cheltuie sume enorme pentru promovarea producției sale, dar utilizează și prețurile de dumping. Astfel, în supermarketuri două sticle de producție ucraineană se vînd la prețul uneia. Totodată, denumirile mărfurilor sînt în limba ucraineană, adică întreprinzătorii nici nu s-au cheltuit să facă comandă de ambalaj, destinat pieței moldovenești.

Atenție la cuvîntul „dumping"

Șeful direcției principale politici comerciale a Ministerul Economiei Inga Ionesii consideră că nu este atît de simplu să demonstrezi dumpingul. Pentru aceasta există anumite proceduri și trebuie efectuată o analiză a pieței (aceste prevederi se conțin în Legea cu privire la măsurile antidumping, de compensație și de protecție). Acestea sînt destul de costisitoare. Pentru colectarea probelor, trebuie de mers în țara de origine a producției.

Dar trebuie să recunoaștem că produsele ucrainene și anterior erau mai ieftine decît cele moldovenești, deoarece acolo resursele energetice sînt mai ieftine. Totodată, pe timp de noapte sînt valabile tarifele reduse la energia electrică. De asemenea, un rol aparte în joacă și mărimea pieței, iar piața ucraineană este enormă, de aceea nu trebuie să comparăm volumul producției și vînzările producătorilor ucraineni și a celor moldovenești. În ultimul timp, în industria de lactate din Ucraina au fost efectuate investiții mari. Datorită acestui fapt ei își pot forma prețuri mai mici decît la noi.

Prețul de achiziție nu acoperă cheltuielile

Procesatorii noștri se străduie să mențină prețul de achiziție la lapte la nivelul de 5,75 lei/l, fără a o reduce, pentru a păstra gospodăriile de fermieri și șeptelul. Or, în ultimii ani, datorită subvenționării ramurii, ea a început să se dezvolte bine. Spre exemplu, doar în 2014 au fost alocate 11,2 milioane de lei pentru subvenții și achiziția a 1354 de capete de bovine, 42,5 milioane de lei pentru utilajul și renovarea fermelor.

În total, în ultimii cinci ani, statul a investit în acest sector circa 500 de mii de lei. În rezultat, s-a schimbat structura furnizorilor de materie primă. Dacă în 2008-2009 98% din lapte era achiziționat de la populație și 2% de la ferme, atunci în prezent – 18-20% - la ferme, iar restul de la populație.

Anul trecut peste 200 de gospodării, în care erau peste 16 mii de capete de bovine, duceau laptele pentru procesare la membrii asociației „Lapte". Dacă acestea vor fi înregistra pierderi, atunci nu vor putea întreține vacile. Atunci care e sensul investițiilor statului dacă animalele vor fi duse la abator? Asta deoarece prețul real al producătorilor de lapte este cu mult mai mic și nu acoperă cheltuielile.

Precum a relatat directorul SRL „System Campos" din raionul Anenii Noi, Anatol Rusu, la ferma lui sînt 45 de bovine, dintre care 25 sînt vaci mulgătoare. O parte din lapte este achiziționată de primărie pentru grădinițele și școlile din două sate la prețul de 6,5-7 lei/l. Restul este dus la punctul de recepție a JLC cu 4 lei/l, inclusiv TVA, adică pentru acoperirea cheltuielilor gospodăria obține doar 3,3 lei/l.

„Este un preț mizer, spune Anatol Rusu. Pentru a acoperi cheltuielile, laptele trebuie vîndut în medie cu 6,5 lei. De aceea ce mai avantajos să cîștigi un tender al achizițiilor publice și să vinzi laptele primăriei decît fabricii de lapte. Dacă dorim să avem materie primă de calitate, atunci laptele trebuie răcit. Deoarece laptele cald este transportat pe o căldură de 40 de grade, se schimbă componența lui chimică, crește aciditatea. De aceea, laptele trebuie refrigerat în prealabil și apoi transportat normal. Însă acest lucru necesită cheltuieli suplimentare, care trebuie achitate".

Procesatorii consideră că statul ar putea introduce subvenții pentru un litru de lapte, pentru a susține producătorii, deoarece piața nu permite majorarea prețurilor de achiziție. Asta în situația cînd nimeni nu a examinat majorarea prețurilor, în urma creșterii tarifelor la energia electrică și gaz.

Pe de o parte, sub presiunea concurenței, întreprinderile nu pot majora prețurile la producția lor, iar pe de alta, îi împiedică limita impusă la rentabilitate (cel mult 15%) la producția cu termen mic de valabilitate, deoarece ei nu pot lua credite. În prezent, fabricile de lapte funcționează cu o rentabilitate medie de 3%.

Cine va apăra producătorul local?

- Dacă procesatorii vînd mai puțină producție, înseamnă că ei cumpără mai puțină materie primă, relatează Carolina Linte. Respectiv, fermierii nu-și vor primi banii. Or, pentru multe gospodării de fermieri, care au cîte două-trei vaci, vînzarea laptelui este singura sursă de existență, mai ales iarna. Din păcate, deja s-a redus numărul punctelor de colectare, deoarece s-a redus cantitatea materiei prime autohtone procesate, deși în primul semestru, volumul producției s-a majorat cu circa 2% față de anul trecut. Nu e secret că fabricile de lapte aduc materie primă mai ieftină din Ucraina și puțin din România (în limita cotei la importul fără taxe).

Noi ne-am adresat cu propunerile noastre Parlamentului, Ministerului Economiei și Ministerului Agriculturii și Industriei Alimentare, „Uniagroprotect" de asemenea a scris acestor instanțe, premierului. Încă în luna iunie noi am examinat situația pe piața internă și la consiliul de produs, la care au participat și reprezentanții Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor, și ai Consiliului Concurenței. Deocamdată, nu există o soluție. Se creează impresia că țara noastră este gata să pună la bătaie o ramură întreagă, doar pentru a nu strica relațiile cu Ucraina.

Este nevoie de o anchetă antidumping, care va dura foarte mult timp. Iar deocamdată, trebuie întreprinse măcar niște măsuri provizorii de protecție a pieței interne. De exemplu, să introducem taxe antidumping pentru jumătate de an, altfel noi vom pierde această ramură. Noi vom solicita crearea unui grup de lucru pe lîngă Ministerul Economiei pentru examinarea acestei probleme.. dacă Ucraina a introdus taxe vamale la importul producției în valoare de 10-15%, de ce noi nu putem introduce măcar cote la importul fără taxe, iar restul să fie impozitat?, se întreabă directorul executiv al asociației.

Mai există și măsuri de protecție netarifare. Deoarece în Moldova există rețele de supermarketuri ce aparțin ucrainenilor, ei singuri importă din Ucraina produse lactate, iar întreprinzătorii noștri consideră că ar fi corect ca importatorul să fie separat la nivel juridic de comerciant. Pentru a majora costul producției ucrainene, producătorii acesteia trebuie obligați să utilizeze ambalaj cu informație în limba română, dar nu în limba ucraineană cu încleierea stickerelor ilizibile. Și trebuie înaintate cerințe față de calitatea producției importate.

Apropo, de calitate ...

Fabricile de lapte din Ucraina produc în baza standardelor întreprinderii (anterior acestea se numeau condiții tehnice, cerințele cărora nu erau atît de dure ca în GOST-uri). Ca și întreprinderile noastre, de altfel, deoarece în Moldova nu a fost încă adoptat un regulament privind laptele și produsele lactate. Dacă la noi ar fi existat un asemenea document, atunci am fi putut obliga importul să corespundă cerințelor, fapt ce la fel ar limita accesul acestor mărfuri pe piața moldovenească.

Spre deosebire de Ucraina, în țara noastră există Agenția Națională pentru Siguranța Alimentelor (ANSA). Dar ce instituție se ocupe cu controlul calității materiei prime a producției finite în această țară? Poate are sens să introducem controlul la import a acestor mărfuri din partea ANSA și testarea fiecărui lot după indicatorii microbiologic?

Tergiversarea introducerii cerințelor mai înalte de calitate lovește și în producătorii noștri. Semnînd acordul de asociere cu UE, noi ne-am obligat să introducem toate standardele europene în legislația națională. Iar întreprinderile moldovenești vor trebui să corespundă acestor standarde, pentru a putea exporta în Uniunea Europeană.

- Statul trebuie, în sfîrșit, să atragă atenția asupra ramurii laptelui, continuă Carolina Linte. În toți anii de independență a Moldovei, nu a fost elaborată o strategie de dezvoltare a ramurii (aceasta apoi este urmată de un program). Or, produsele lactate fac parte din categoria produselor de primă necesitate. Într-o situația economică grea, cînd populația nu are bani, ce se cumpără? Pîine și lapte.

În ultimii ani, noi nu avem posibilitatea de reutilare a întreprinderilor și să ieșim cu un produs noi, deși aceste lucru este necesar. Spre exemplu, noi am dori să lucrăm la producția unor cașcavaluri, iaurturi de calitate, cu care am putea ieși la export. Această producție ar putea fi vîndută în țările Asiei și Orientului Apropiat. Anterior, noi exportam lapte praf, încă acum acesta e mai scump decît cel ucrainean și pe piața mondială există surplusuri de lapte praf, iar prețul a scăzut. De asemenea, noi am putea, de exemplu, să vindem în România brînzică glazurată.

Însă noi nu ne putem dezvolta pentru a introduce standardele europene, să modernizăm întreprinderile și să obținem certificatul Directoratului General al Comisiei Europene pentru Sănătate și Protecția Consumatorilor (DG Sanco). În caz contrar, întreprinderile se vor închide, locurile de muncă vor fi pierdute, iar ramura laptelui și produselor lactate din Moldova se va duce pe apa sîmbetei.

Sincer, ne miră de ce din partea statului nu a apărut pînă în prezent un program de promovare a producției autohtone? Pentru ca întreprinderile alimentației publice și comerțul să fie interesate în procurarea producției locale și ca populația să-și susțină producătorii.

Anghelina Taran