08 februarie 2021, 19:30 Copiilor 6978

Jocurile copilăriei noastre în Moldova Sovietică

Oamenii care și-au petrecut copilăria în Moldova Sovietică în anii '80 și începutul anilor 90, cu dragoste își amintesc de jocurile în care se jucau atunci cu toți copiii din curte, iar copiii de azi, în majoritatea lor, nici măcar nu au auzit de astfel de distracții, și acum ei, practic, nici nu ies în curte, deoarece una dintre principalele distracții ale copiilor secolului 21 au devenit jocurile pe calculator.

Portal Noi.md propune să ne amintim de jocurile copilăriei noastre, care au dispărut fără urmă, rămînînd doar o amintire plăcută.

Săritul elasticului (Резиночки)

Cum se joacă: Atributul principal al acestui joc pentru fete — elasticul pentru lenjerie. Numărul ideal de jucători - 3-4 persoane. Fiecare participant efectuează figuri prin sărituri și combinații la diferite înălțimi: de la nivelul gleznei (sar "primii") pînă la nivelul gîtului (sar "ai șaselea"). Săritul elasticului întins la nivelul șoldului, purta un nume misterios "pojăpă". De îndată ce săritoarea greșea, o altă participantă îi lua locul, iar fata care a greșit ține elasticul. Dacă sînt patru jucători, perechile se schimbă atunci cînd ambii jucători dintr-o singură pereche greșesc.

Ce dezvoltă: aparatul vestibular, coordonarea, atenția. Învață să te antrenezi, să cîștigi, să pierzi cu demnitate, să sari mai sus decît toți și să te împrietenești cu fetele, chiar dacă în acest moment ele sînt adversare.

Clasiciki

Cum se joacă: Este nevoie de cretă, asfalt și pietricele (sau o șaibă). Desenați pătrate cu numere într-o anumită ordine, și poți sări măcar și singur. Principalul e să nimerești cu piatra într-un pătrat, să sari pînă la ea într-un picor sau două și să te întorci înapoi în același mod. Cel mai norocos jucător este cel care reușește să parcurgă întregul drum de la unu la zece. Numărul de jucători în "clasiki" poate fi oricare.

Ce dezvoltă: agilitatea, precizia, capacitatea de a te concentra și cunoașterea cifrelor, dacă jucătorii sînt copii mici.

Mai încet vei merge, mai departe vei ajunge - stop.

Cum se joacă: Sarcina conducătorului – să stea cu spatele la participanții la linia de sosire (cu cât mai mare va fi distanța dintre conducător și participanți, cu atît mai bine) și să rostească cu voce tare: "Mai încet vei merge, mai departe vei ajunge - stop". În timp ce conducătorul vorbește (și poate face acest lucru în orice ritm), participanții încearcă să meargă cît mai mult posibil spre linia de sosire. De îndată ce șoferul nu mai vorbește, trebuie să te oprești și să nu te miști. Cel care nu a reușit să se oprească sau a făcut o mișcare întîmplătoate este eliminat din joc. Cîștigă cel care ajunge la linia de sosire primul și atinge conducătorul.

Ce dezvoltă: coordonarea, capacitatea de a alerga repede și de a reacționa la circumstanțele care se schimbă.

Marea estea gitată unu (Море волнуется раз)

Cum se joacă: prezentatorul se întoarce cu spatele la jucători și pronunță:

Marea este agitată unu,

Marea este agitată doi,

Marea este agitată trei,

Figura de mare îngheață pe loc!

În timp ce el vorbește, participanții se mișcă haotic în orice ordine, efectuînd cu mîinile mișcări ale valurilor. Imediat ce prezentatorul a tăcut, participanții trebuie să înghețe într-o anumită figură. Prezentatorul se apropie de unul dintre jucători și-l atinge. Jucătorul își arată figura în mișcare, iar prezentatorul ghicește ce este. Jucătorul a cărui figură nu a reușit s-o ghicească, devine prezentator.

Ce dezvoltă: imaginația, spontaneitate și artisticitatea.

Kazaki-razboiniki

Cum se joacă: Jucătorii se împart în două echipe - "cazacii" și "tîlharii". Se înțeleg pe ce teritoriu joacă. Ar putea fi o curte, o scară a blocului, o stradă, cîteva curți. "Tîlharii" își stabilesc un cuvînt secret. "Cazacii" se îndepărtează astfel încît să nu vadă "tîlharii". "Tîlharii" fug, marcînd cu săgeți de pe asfalt (pereții caselor, borduri, copaci etc.) direcția mișcării lor. Încep să fugă în grup, iar apoi fug în diferite direcții, încercînd să-i ducă în eroare pe "cazaci" cu săgețile. Sarcina "cazacilor” e să-i găsească după săgeți pe "tîlhari". Pe fiecare "hoț" "cazacii" îl duc la "închisoare" și îl păzesc, încercînd să afle cuvîntul secret, de exemplu, cu ajutorul torturii cu urzică. "Cazacii" cîștigă de îndată ce află cuvîntul secret sau îi găsesc pe toți "tîlharii".

Ce dezvoltă: abilitățile de bază ale cercetașilor, capacitatea de se orienta pe teren și de a nu-i trăda pe "ai tăi".

Rața împușcată

Cum se joacă: Doi ”vînători” stau pe ambele părți ale unui teren. Ceilalți jucători se află în centru (rațe). Sarcina "vînătorilor" – aruncînd mingea unul altuia, să nimerească în oricare dintre jucătorii "din centru". Sarcina ”rațelor” este de a se feri de mingea zburătoare. Cel care este lovit - iese din joc. Alți participanți pot "salva" jucătorul care a ieșit, prinzînd mingea din aer (principala condiție — nu de la sol, în caz contrar, de asemenea, iese din joc). Cînd în echipa „rațe” rămîne doar un jucător, el trebuie să se ferească de minge de atîtea ori de cîți ani are. Dacă reușește să facă acest lucru, toți cei care au plecat revin la locurile lor anterioare.

Ce dezvoltă: abilitatea de a se feri de obiectele care zboară repede, a avea grijă de aproapele tău și a răbda durerea.

Comestibil-necomestibil

Cum se joacă: toți jucătorii se așează sau stau într-un rînd. Un jucător stă în fața lor și aruncă mingea unuia dintre participanți și, în același timp, numește un obiect. Dacă obiectul este "comestibil", jucătorul prinde mingea. Dacă nu - o respinge. Sarcina persoanei din față este de a duce de nas jucătorul, de exemplu, în lanțul "măr-zemos-morcov-cartof", spuneți brusc: "minge". Dacă jucătorul greșește și "mănîncă" obiectul "necomestibil", atunci el devine conducător. Cu cît mai repede conducătorul aruncă mingea și numește obiectele, cu atît e mai interesant jocul.

Ce dezvoltă: simțul umorului, abilitatea de a asculta cu atenție și de a reacționa rapid.

Cuțitașele

Cum se joacă: Jucătorii desenează pe pămînt un cerc. Apoi, pe rînd, încearcă să nimească cu cuțitul în zonă conturată a inamicului și, astfel, să cîștige cît mai mult teren posibil. Cuțitul poate fi aruncat, inclusiv de pe umăr, cu întorsătură, de pe nas și chiar de pe cap. Există mai multe versiuni ale jocului în "cuțitașe" cu diferite denumiri: "pămînt", "orașe", "bînci", "tanchiki", "corăbioare", "fotbal". Cuțitul poate fi înfipt în pămînt, nisip și chiar un scaun de lemn.

Ce dezvoltă: abilitatea de mînui armele reci, atenția și prudență.

Ineluș-ineluș

Cum se joacă: Jucătorii se așează într-un rînd și își îndoaie palmele în căuș. Conducătorul ține în pumn sau în palmele îndoite un obiect mic, cum ar fi o monedă, un nasture, un inel. Trece pe rînd pe la fiecare jucător, punînd în "barca" lui pe a sa și spune: "Eu port un inel și-l dăruiesc cuiva" (Я ношу-ношу колечко и кому-то подарю). Sarcina conducătorului -să pună pe neobservate "inelul" la unul dintre jucători și să spună "inel-inel, ieși pe verandă!" (Колечко-колечко, выйди на крылечко). După aceea, jucătorul care a primit obiectul se scoală și încearcă să scapfugăe. Sarcina celorlalți participanți este să-l rețină pe fugar.

Ce dezvoltă: abilitatea de a urmări manipularea altora, de a acționa rapid și decisiv.

M-am născut grădinar

Cumsejoacă: Fiecare jucător își alege un nume – un nume de floare și îi spune "grădinarului"-conducător și altor jucători. Conducător spune: "M-am născut grădinar, m-am supărat nu glumă, de toate florile m-am săturat, în afară de...". Și spune "numele" (numele florii) unuia dintre jucători. Are loc un dialog între conducător și jucător. Jucătorul pronunță numele unei flori din echipă. Participantul al cărui nume a răsunat trebuie să răspundă. Dialogul continuă. Cel care a greșit: de exemplu, nu a reacționat la numele său, a greșit numele florilor – este pedepsit (dă orice obiect). La sfîrșitul jocului, obiectele se joacă. "Grădinarul" se întoarce, este scos un obiect și conducător este întrebat: "ce să facă cu acest jucător?". "Grădinar" îi dă o însarcinare — să sară într-un picior, să facă așezări, să cînte, să spună o poezie etc.) - jucătorul "îndeplinește" pedeapsa și își ia obiectul.

Ce dezvoltă: memoria, atenția, curajul și capacitatea de a răspunde pentru propriile acțiuni.

Kiss-miau

Cum se joacă: conducătorul și unul dintre jucători stau în fața celorlalți participanți: conducătorul - cu fața, jucătorul – cu spatele. Conducătorul arată către unul dintre participanți și întreabă: "Kiss?". Dacă jucătorul care stă cu spatele răspunde ”Brîsi”, conducătorul continuă să aleagă. Dar dacă jucătorul spune "miau", conducătorul îl întreabă: "ce culoare?". Jucătorul alege culoarea și se întoarce cu fața spre ceilalți participanți. În funcție de culoarea aleasă, jucătorul și participantul din echipă execută sarcina. Jucătorul nu are dreptul să refuse sarcina. Culoarea albă este cea mai înfricoșătoare culoare. Cei doi trebuie să se retragă în scara blocului. Ce fac ei acolo – nimeni niciodată nu știe. Verde - trei întrebări, la care jucătorul trebuie să răspundă doar cu "da". De obicei, întrebările sînt dificile, cum ar fi: "Îl iubești?". Roșu - sărut pe buze. Roz – sărut pe obraz. Galben - trei întrebări în privat. Atunci cînd este aleasă culoarea portocalie, trebuie să te plimbe ținîndu-se de mînă, de preferință pe lîngă adulți. Albastru - sărutarea mînii. Violet... să facă un lucru rău. De exemplu, să calce pe picior, să tragă de păr sau să fure vreo bijuterie.

Ce dezvoltă: capacitatea de a comunica cu sexul opus, de a conduce impulsurile și de a găsi forme acceptabile din punct de vedere social pentru dorințele personale.

Culorile (Semaforul)

Acest joc simplu, care pote fi jucat chiar și la recreație, are o mulțime de variații. În loc de culori, poți ghici cîntece, orașe, nume de desene animate, orice - alegerea este limitată doar de imaginație.

Cum se joacă: Participanții (de la patru persoane) aleg un conducător. El stă în centru, cu spatele la ceilalți, și numește orice culoare. Jucătorii caută dacă această culoare se află pe ei (în articole de îmbrăcăminte, pantofi, agrafe de păr, jucării, cel mai adesea "se ia în considerare" chiar și culoarea ochilor și a părului). Dacă culoarea este găsită cu succes, trebuie să te ții de lucrul pe care ai găsit culoarea dorită și să treci de cealaltă parte.

Dacă te-ai examinat cu atenție și te-ai asigurat că nu ai culoarea potrivită, adormi vigilența conducătorului și fugi. El, la rîndul său, trebuie să ajungă și să întreacă fugarul. În caz de succes, cel care a pierdut devine conducător.

Acest joc, ca și altorele, are trucurile sale. De exemplu, participanții se pot ajuta reciproc. Astfel, dacă unul are mai multe obiecte de culoarea potrivită, unul îl poate fi folosit pentru el însuși, iar de al doilea îi va permite unui coleg să se țină.

Piatră-foarfecă-hîrtie

Un joc pe care îl știm cu toții de la o vîrstă fragedă. Și pînă în prezent, adulții persoane serioase îl folosesc periodic ca ajutor în rezolvarea problemelor dificile. Iar alții chiar dezvoltă tactici speciale și organizează campionate întregi.

Cum se joacă:

Cei care participă (de obicei 2, dar se poate și cu mai mulți), spun „Piatră!” „Hîrtie!” „Foarfecă!” de două ori, dar a doua dată, cînd spun „foarfecă” (sau în loc de a spune cuvântul „foarfecă”), fiecare jucător face unul din următoarele gesturi cu mâna: un pumn, o palmă deschisă sau întinzînd degetul arătător și cel mijlociu ca o foarfecă. Dacă ambii jucători au același gest, se repetă pînă gesturile diferă. Piatra fiind în stare să strice foarfeca, va câștiga dacă aceste două gesturi au fost făcute. Dacă s-a făcut foarfecă și hîrtie, cîștigă foarfeca (căci poate tăia hîrtia), iar dacă se face piatră și hîrtie, câștigă hîrtia, căci poate împacheta piatra.. Cel care - iese din joc. Cîștigătorii, dacă sunt mai mulți, rămîn pentru următoarea rundă.

Sifa

O altă distracție pentru "băiaeți. Fetele rareori participă la un astfel de joc, deoarece în calitate de proiectil era o cîrpă murdară.

Cum se joacă

Primul jucător ia o cârpă în mînă și o aruncă în participantul care se află lîngă el strigînd "Sifa!”. Sarcina celui de-al doilea e să atingă cît mai repede cu cîrpa pe un alt participant, de altfel jucătorul avea statutul de "murdar" pînă la sfîrșitul zilei.

De obicei, jocul se începea brusc, fără o înțelegere din timp, și nu toți jucătorii, în general, vroiau să participe la o astfel de distracție.

De-a v-ați ascunselea

Farmecul acestui joc constă în faptul că, oricît de mic ar fi spațiul de joc, puteți inventa întotdeauna un loc neobișnuit în care nu veți putea fi găsit ușor. Un alt plus este că, în funcție de zona de joc, este potrivit pentru copiii de diferite vîrste. Cu siguranță și mulți adulți nu ar refuza acum să se ascundă de probleme într-ul loc liniștit…

Cum se joacă:

Un copil, ales prin tragerea la sorți, stă cu spatele la perete/închide ochii și numără pînă la un anumit număr (se stabilește din timp numărul și viteza de numărare, precum și teritoriul, unde se poate de ascuns). În acest moment, ceilalți participanți caută un loc unde să se ascundă.

Fraza celui care caută: "unu, doi, trei, patru, cinci" - un fel de semnal că el se pornește în căutare. Cel care a fost găsit primul va fi cel care va căuta următoarea dată, dar de multe ori jucătorii nu ies din ascunzătoare pînă cînd "apa" nu-îi va găsi pe toți ca unu.

De-a prinselea

Un alt joc simplu, cunoscut tuturor, care nu are nevoie de o prezentare specială.

Cum se joacă:

În primul rînd, se alege o persoană, cu ajutorul numărătoarei, tragerii la sorți sau prin oricăre altă metodă, apoi – se determină în ce limite va avea loc jocul.

Conducătorul încearcă să prindă toți jucătorii, să-i atingă. Cel care a fost atins devine el cel care urmează să-i prindă pe alți participanți. Cîștigători și perdanți aici, ca atare, nu există, o finalizare logică a jocului – la fel.

Lapta

Cum se joacă:

Pe un cîmp drept se trasează două linii, distanța dintre care este de aproximativ 15-20 de metri. O linie se numește oraș, a doua - casă.

După aceea, este stabilită o persoană care bate care se află în spatele liniei orașului, restul se află în spatele "casei". Acesta aruncă mingea și-l lovește cu o bîtă.

Jucătorii care se află în spatele "casei" așteaptă ca mingea să ajungă în spatele liniei pentru a o prinde pînă cînd se află pe teren. Cu noroc, cel care a prins mingea se schimbă cu locuri cu cel care bate. Dacă mingea nu a reușit să fie prinsă, lovitura se repetă.

Baba Oarba

Cum se joacă: Participanții aleg prin tragere la sorți pe cel care va fi legat la ochi cu orice țesătură densă. Apoi rotesc jucătorul în loc și se îndepărtează.

Jucătorul trebuie nu doar să prindă, dar și să recunoască după atingere ce jucător se află în fața sa. Dacă "baba oarba" a ghicit, următorul la ochi va fi legat participantul prins.

Fante

Jocul, fără de care nu trecea niciodată o zi de naștere.

Cum se joacă

Fiecare jucător oferă unui jucător ales un obiect personal (agrafă de păr, jucărie, o piatră), apoi toți participanții scriu pe hîrtie orice însărcinare.

După aceea, toate hîrtiuțele se amestecă și se pun, de exemplu, într-o pălărie, iar conducătorul, fără să se uite, alege obiectul cuiva și o însărcinare. În consecință, sarcina este îndeplinită de persoana căruia aparține obiectul.

Creat de jucători de locuri de muncă poate fi foarte dificil, dar nu trebuie să uităm că vă puteți scoate nota, și apoi nu va funcționa.

Pătrat

Cum se joacă: terenul de joc este delimitat cu un pătrat, împărțit, la rîndul său, în patru pătrate egale mai mici. În centrul terenului, se desenează un cerc unde va fi aruncată mingea.

În fiecare pătrat se află cîte un jucător.

La început unul dintre jucători aruncă mingea în centru. Cel, înspre al cărui pătrat s-a rostogolit mingea, ar trebui să înceapă jocul.

După ce mingea atinge un sfert din pătratul jucătorului, el trebuie să-l dezbată (este important ca ea să nu fie dezbătută cu mîinile). În acest joc, cu cît mai multe puncte cu atît mai rău. Puncte se numără când: 1). Aruncătorul nu a nimerit în cîmpul adversarului 2). Adversarul nu a reușit la timp să lovească mingea pe terenul altcuiva.

Dacă cel puțin un jucător a cîștigat cinci puncte, jucătorii se schimbă cu "pătratele". Dacă unul dintre jucători a marcat 20 de puncte, jocul se termină. Cîștigător este anunțat participantul care a încheiat jocul cu cel mai mic scor.

Stander-Stop (Hali-Holo)

Cum se joacă:

În acest joc poate să se joace mai mult de trei persoane. Conducătorul, ales prin numărătoare, stă în centrul cercului format din alți jucători. Ceilalți participanți stau de la conducător la aproximativ 1-2 pași.

Conducătorul aruncă mingea în sus, spunînd numele oricărui jucător, Acela trebuie să prindă mingea. Dacă a reușit, el devine noul conducător, dacă nu - toți jucătorii trebuie să se împrăștir în direcții diferite. Când conducătorul strigă "Stander!" sau "Stop!", ceilalți jucători trebuie să înghețe într-o poziție, iar conducătorul, întorcîndu-se în centrul cercului, trebuie să lovească cu mingea într-un alt jucător. Dacă a reușit, cel care a fost lovit de minge devine noul lider.

Pionerbol

O versiune simplificată voleiului, care era jucat atît pe terenul de sport din apropierea casei, cît și la lecțiile de educație fizică.

Cum se joacă:

Participă două echipe din trei - opt persoane în fiecare. În centrul terenului este întinsă o plasă sau chiar o frînghie.

Sarcina echipei este de a înscrie mingea pe cîmpul adversarului, astfel încît aceasta să atingă podeaua/pămîntul.

Diferența dintre volei este că mingea nu trebuie neapărat să fie lovită, ea poate fi și prinsă. Adevărul e că, cu mingea în mîinile jucatorului poate face doar trei pași, iar apoi el este obligat să dea mingea coechipierului la comandă.

De obicei, jocul continuă pînă la un anumit număr, să zicem, 25. După aceea, echipele se schimbă cu locurile.

Secrete

Nu este atît un joc, cît o distracție pentru "fete", atunci cînd te simți fie un piratat, sau o vrăjitoare.

Cum se joacă

Participanții (cel mai adesea participantele) adună din obiecte improvizate o "comoară", cel mai adesea aceasta este pur și simplu o frumoasă învelitoare de la bomboane sau de la gume. Se alege un loc ascuns, unde "secretul" va fi îngropat. Cu cît e mai interesant, cu atît mai bine. "Comorile" se așezează într-o sticlă și se acoperă cu pămînt. Cei mai responsabili ar putea chiar să deseneze o hartă, astfel încît "comoara" să nu se piardă cu siguranță. Deși cel mai adesea, desigur, locurile de "îngropare" erau uitate sau dezgropate de băieți, a căror distracție, la rîndul lor, era de a găsi și de a distruge aceste "secrete".

Regele muntelui

Iar în acest joc se putea de demonstrat agilitatea, perseverența și, desigur, ambiția unui monarh începător.

Cum se joacă

Un jucător urcă pe un munte mic de zăpadă sau nisip și strigă unui alt participant: "Eu sunt regele muntelui"! Apoi, toți ceilalți încearcă să priveze "regele" de acest titlu, acaparînd muntele. Jucătorii încearcă să se împingă unul pe altul de la înălțime și să obțină tronul improvizat.

Pescarul și peștii

Acest joc este potrivit chiar și pentru cei mici. Pentru el, de asemenea, nu este nevoie de un inventar special, doar orice cauciuc/coardă, care poate fi folosită în calitate de undiță de pescuit.

Cum se joacă:

Jucătorii se aranjează în cerc, iar conducătorul, "pescarul", - în centrul cercului. Sarcina "pescarului "este de a răsuci "undița" pentru a-și asigura captura, scopul "peștilor" este de a sari coarda. Cel prins trebuie să iasă din cerc.

Cartof fierbinte

Un alt simplu joc cu mingea pentru copii, în care pot juca chiar și cei mai mici.

Cum se joacă

Participanții se aranjează în cerc și încep să arunce foarte repede mingea anul altuia. Cel care nu a prins-o - se așează în centrul cercului în pirostrii.

Alți jucători îi pot salva pe cei "pedepsiți" aruncînd mingea în centrul cercului și lovind jucătorul dorit.

Te poți "salva" și singur. Dacă unul dintre cei care se află în cerc, fără a se ridica, prinde mingea care zboară deasupra lui, toți cei "pedepsiți" pot intra din nou în joc, iar în cerc se așează cel care a aruncat mingea mai înainte.

Cutiile (”Пекарь”)

Pentru joc este nevoie de: una sau mai multe cutii de conserve pentru "cuptor", un băț drept pentru fiecare participant.

Regulile jocului:

În primul rînd, se pregătește terenul pentru joc. La fiecare metru și jumătate se trag linii: prima linie, a doua, a treia, a patra etc. la o distanță de 5 metri de la ultima linie se face un cerc, în care se pune o cutie de conserve — acesta este așa-numitul "cuptor".

Dintre cei care joacă este ales un "brutar". Sarcina lui este de a proteja cutia.

Jucătorii pe rînd încearcă să scoată cutia din cerc aruncînd bețele lor. Toți încep să arunce de la prima linie, apoi de la a doua etc. Dacă bățul nu a lovit cutia, el rămîne acolo unde a căzut. Aruncă următorul jucător. Dacă nici el nu a nimerit, bățil lui la fel rămîne acolo. Dacă, în cele din urmă, cineva bascoatete cutia, "brutarul" trebuie s-o pună la loc cît mai curînd posibil. Toți se aruncă spre bastoanele lor.

Odată ce banca este pusă la loc, "brutarul" cu bastonul său începe să-i alunge pe jucători de la bastoanele lor. Pe cine va atinge, Acela iese din joc. Cine și-a luat bățul, trece la următoarea linie. Cînd toate bețele sunt luate, jocul continuă.

Cîștigă jucătorul care primul diezbate cutia de la cea mai apropiată linie de cerc.